MESAJ PASTORAL PENTRU SĂRBĂTOAREA: ”Buna Vestire”, 25 03 2021

În fiecare an, la data de 25 Martie, Bisericile Lutherane Confesionale din întreaga lume celebrează Buna Vestire. Această zi specială de sărbătoare comemorează momentul în care Sfântul Înger Gabriel s-a arătat Sfintei Fecioare Maria și i-a proclamat acesteia faptul că Mântuitorul lumii se va întrupa în pântecul ei, după cum citim în primul capitol al Evangheliei Sfântului Luca (Lc.1,26-38). Acesta nu este deloc un eveniment minor însă, din păcate, cele mai multe dintre Bisericile Protestante, inclusiv o mare parte dintre Bisericile Luterane, îl neglijează în totalitate. La Buna Vestire, reformatorul german Martin Luther afirma faptul că Sfânta Fecioară Maria a rămas însărcinată prin auzirea cu urechile a cuvintelor care promiteau acest lucru. Astfel, putem să spunem faptul că Buna Vestire și întruparea Fiului lui Dumnezeu merg mână în mână. Privind în istorie, există dovezi că această sărbătoare specială era comemorată deja în Secolul al VI-lea.

Cu această ocazie specială, Bisericile Lutherane Confesională observă Buna Vestire ca pe o oportunitate de a proclama întruparea Fiului lui Dumnezeu dar și modul special în care Duhul Sfânt lucrează prin Cuvântul Sfânt.

Asemenea sezonului Adventului respectiv al sezonului Crăciunului, și în cazul Bunei Vestiri, pe lângă Domnului Isus Cristos mai există un personaj care este aproape omniprezent în imnurile Bisericii, în colinde și în predicare. Este vorba despre Sfânta și Binecuvântata Fecioară Maria. De altfel, rolul acestei femei binecuvântate în drama răscumpărării omului din robia păcatului, a morții și a diavolului este unul extraordinar. Rolul acestei femei depinde de o caracteristică extrem de importantă, faptul că era virgină. Imnurile liturgice ale Bisericilor Lutherane Confesionale conțin nu mai puțin de douăzeci și două de imnuri în care se amintește despre Sfânta Fecioară Maria, cel puțin jumătate dintre acestea amintind faptul că ea era virgină atunci când l-a născut pe Domnul nostru Isus Cristos. Perioada Adventului și perioada Crăciunului pun un accent mare pe virginitatea Sfintei Fecioare Maria iar Buna Vestire este sărbătoarea de peste an care ne reamintește acest lucru care este fundamental pentru cristologia luterană. Această învățătură cu privire la virginitatea Sfintei Fecioare Maria este proclamată de către Biserica într-o lume în care virginitatea este privită ca fiind o eroare emoțională a individului și drept o crimă sexuală. Cu toate acestea, pentru creștinism, starea de virginitate este o virtute care a fost lăudată de-a lungul secolelor. Pentru poporul lui Dumnezeu, virginitatea Sfintei Fecioare Maria a servit ca un model iconic pentru femei și – deși mult mai puțin remarcată – virginitatea Domnului Isus Cristos a servit ca un model pentru bărbați. Pentru creștinism, virginitatea nu se referă doar la o caracteristică trupească ci, mai degrabă, se referă la o dispoziție virtuoasă care provine din justificarea și regenerarea omului. De aceea, creștinismul învață faptul că o persoană poate să fie virgină și după ce și-a pierdut virginitatea trupească, datorită harului sfințitor al Domnului Isus Cristos.

În prezent, omenirea experimentează o revoluție la nivel de libertate senzuală însă acesta nu este al ceva decât o readucere în actualitate a unui fenomen al imoralității vechi de milenii. Grecii, romanii, vandalii, vizigoții, ostrogoții, celții și nenumărate alte popoare, datorită religiilor lor, au fost dezinhibați cu privire la relațiile sexuale și chiar cu privire la relațiile conjugale. De asemenea, națiunile din jurul poporului Israel s-au dovedit a fi o ispită constantă de a ceda practicilor lor sexuale deviante, chiar și ca formă de închinare religioasă.

Deși Vechiul Testament ne vorbește despre existența poligamiei chiar în rândul poporului Israel, lucrurile stau foarte diferit în comparație cu deviațiile sexuale care afectau națiunile păgâne. Fecioria reprezenta o virtute în poporul evreu iar fecioare erau întotdeauna acele femei ”nu au cunoscut bărbat” (Gen,19,8). O astfel de femeie era castă, adică nu întreținea relații sexuale. În societatea biblică, castitatea sexuală era o caracteristică a oricărei femei care nu era căsătorită (Matei 25: 1-11).

Noul Testament prezintă problema virginității într-un context mai larg. De exemplu, ni se vorbește despre bărbați caști, după cum citim:

”Aceştia sunt cei care nu s-au întinat cu femei, căci sunt feciorelnici. Aceştia îl urmează pe Miel oriunde ar merge” (Apoc.14,4).

Biserica Creștină a ridicat fecioria la o stare spirituală ideală, vorbind despre starea de restaurare, de reînnoire, a miresei lui Cristos după cum citim:

”Bărbaţilor, iubiţi-vă soţiile aşa cum Cristos a iubit Biserica şi s-a dat pe sine pentru ea pentru a o sfinţi, purificând-o prin baia apei în cuvânt, ca să şi-o prezinte sieşi ca o Biserică glorioasă, fără să aibă vreo pată sau rid sau ceva asemănător, ci să fie sfântă şi neprihănită!” (Ef.5,25-27)

Putem astfel să spunem faptul că creștinismul a transformat lumea antică, întorcând-o cu susul în joc, promovând virginitate și monogamia într-o lume în care imoralitatea sexuală era o practică aproape omniprezentă, inclusiv în închinarea religioasă a religiilor păgâne. Fecioria a devenit o virtute adăugată acelora care deveneau creștini prin puterea Duhului Sfânt care, prin puterea Evanghelie, îi renăștea pe oameni la o viață nouă în care valorile deveneau orientate spre sfințenie. În creștinism, fecioara este virtuoasă, era pură, frumoasă și puternică. În acest sens s-ar putea argumenta faptul că, în noua creație, virtuțile pozitive ale fecioriei încep cu Sfânta Fecioară Maria.

Începând cu Secolul al II-lea, Biserica a început să celebreze sărbători în care să cinstească rolul pe care Sfânta Fecioară Maria l-a jucat în istoria mântuiri. Cea despre care citim: ”de acum toate popoarele mă vor numi fericită” (Lc.1,48), este femeia care l-a purtat în pântecul său, l-a născut, l-a alăptat și l-a crescut pe Fiul lui Dumnezeu, Domnul și Mântuitorul nostru. Creștinii fideli Cuvântului lui Dumnezeu știu că Sfânta Fecioara Maria este ”Μήτηρ Θεοῦ” sau ”Maica Domnului” respectiv ”Θεοτόκος” sau ”Născătoare de Dumnezeu”, așa cum și-a exprimat Biserica credința la Conciliul de la Efes (431). De-a lungul secolelor, Sfânta Fecioară Maria a fost subiect important în creștinism, fiind mereu denumită cu titlul ”Fecioara”.

Starea de virginitate a Sfintei Fecioare Maria a fost o necesitate pentru a se împlini voia lui Dumnezeu așa cum aceasta a fost proclamată în Cuvântul Sfinților Profeți. Cu alte cuvinte, Dumnezeu avea să se folosească de un vas sfânt pentru al aduce printre oameni pe cel Sfânt. Prin urmare, Sfânta Scriptură vede fecioria ca pe stare care se apropie de sfințenie. Fecioria este văzută în Sfânta Scriptură ca fiind starea de ascultare de Dumnezeu. Despre Sfânta Fecioară Maria citim astfel: ”Nu te teme, Marie, pentru că ai aflat har la Dumnezeu!” (Lc.1,30), expresie folosită aici cu sensul evident de ”ai fost favorizată de Dumnezeu”. Aceste cuvinte sunt în strânsă legătură cu salutul cu care Îngerul Gabriel o întâmpină pe Fecioara din Nazaret: ”Bucură-te, o, plină de har, Domnul este cu tine!” (Lc.1,28). În această stare specială de binecuvântare, cuvintele Sfintei Fecioare Maria vin ca o concluzie evidentă: ”de acum toate popoarele mă vor numi fericită” (Lc.1,48).

În același fel, bărbații și femeile sunt binecuvântați în cadrul Bisericii lui Cristos. Ei imită modelul de ascultare și de predare în fața voinței lui Dumnezeu a Sfintei Fecioare Maria. Abținerea de la relațiile sexuale interzise de către Dumnezeu reprezintă o ascultare fundamentală de Dumnezeu, o credință care vorbește despre justificarea prin harul divin. Oamenii care au această supunere față de Dumnezeu sunt acei oameni care privesc la providența lui Dumnezeu plini de credință în ceea ce privește vocațiile lor, care, după voia lui Dumnezeu, poate continua în celibat sau poate fi modificată prin căsătorie. De fapt, căsătoria este idealul virginității.

Din punct de vedere cronologic, viața de feciorie este prima experiență majoră a omului, oferind contextul natural pentru exercitarea cumpătării și a pregătirii pentru viața de familie. Pentru acei creștini care rămân în stare de celibat pentru tot parcursul vieții lor, această perioadă îi pregătește pentru a nu trăi cu suspiciuni, regrete, rușine sau vinovăție. În cazul acelor creștini care se vor căsători, virtutea virginității aduce obiceiul de a fi fidel soțului sau soției și a nu avea relații sexuale în afara căsătoriei. Experiența virginității este un fir care leagă soțul și soția între ei și îi leagă pe amândoi cu Dumnezeu. Un alt aspect pe care îl lucrează experiența castității, este aceea care ne face pe fiecare să ne dedică exclusiv soțului sau soției noastre ci nu sinelui.

Antipatiile majorității Bisericilor Protestante față de Sfânta Fecioară au condus la deprecierea rolului pe care această minunată femeie l-a jucat în istoria mântuirii și au deconectat-o de cristologie. Nu este deloc de mirare faptul că în multe Biserici Protestante nu se aude cu anii numele Sfintei Fecioare Maria, cu atât mai puțin ca acesta să fie vreodată comemorată după cum citim: ”toate popoarele mă vor numi fericită” (Lc.1,48). Mult mai ciudat este faptul că multe dintre aceste Biserici Protestante care manifestă reticență față de Sfânta Fecioară Maria au ajuns în prezent să ordineze femei în slujirea liturgică a Bisericii, să tolereze relațiile sexuale premaritale și să tolereze coabitarea fără căsătorie. Pentru aceste Biserici, valorile de castitate pe care creștinismul le-a predicat pentru aproape două milenii, au devenit doar un artefact al trecutului. Nu este de mirare că acest lucru se întâmplă pentru că acolo unde Sfânta Fecioară Maria dispare din conversația și mintea creștinilor, dispare și valoarea fecioriei pe care această minunată femeie a întruchipat-o. Biserica Primară a fost conștientă de aceste pericole, de aceea a legat Nașterea Domnului și Buna Vestire ca evenimente de proclamare publică.

Biserica Lutherană Confesională are Calendarul Bisericii punctat de comemorări care o implică pe Sfânta Fecioară Maria. Vorbim despre Sezonul Adventului și despre Sezonul Crăciunului, de Buna Vestire și de comemorarea Sfintei Fecioare Maria care are loc în luna August. În fiecare astfel de ocazie noi, luteranii confesionali o recunoaștem și o mărturisim pe Sfânta Fecioară Maria ca fiind o femeie cu adevărat ”binecuvântată” și ne amintim de virtuțile lucrate de către Duhul Sfânt. De asemenea, în crezurile Bisericii noastre mărturisim virginitatea Sfintei Fecioare Maria în auzul tuturor. Fecioria Maria ne trimite la Domnul nostru Isus Cristos și îl înfățișează pe Fiul lui Dumnezeu întrupat înaintea poporului lui Dumnezeu.

Așa cum am spus, nu numai starea de feciorie ci mai ales virtutea fecioriei înfrumusețează omul. Acesta deoarece starea de feciorie este ne întărește în cumpătare, ferindu-ne de poftele acestui trup. Abstinența sexuală în afara căsătoriei ne ajută să depășim numeroase provocări nefericite ale viați. Despre acest lucru ne vorbește Sfântul Apostol Paul atunci când spune:

”În schimb, rodul Duhului este: iubirea, bucuria, pacea, îndelunga răbdare, bunătatea, bunăvoinţa, fidelitatea, blândeţea, cumpătarea” (Gal.5,22-23)

Expresia ”cumpătare” pe care o găsim în acest verset se referă la auto-reținerea omului de la gânduri sau pofte care sunt împotriva voinței lui Dumnezeu. Cumpătarea, sau auto-controlul, este un rezultat al lucrării Evangheliei în viața omului și se fundamentează pe credința în Cristos, credință care ne spune faptul că virtuțile noastre slujesc Împărăției lui Dumnezeu. Este vorba despre ceea ce Sfântul Apostol Paul spune prin cuvintele:

”noi suntem opera lui, creaţi în Cristos Isus în vederea faptelor bune pe care le-a pregătit Dumnezeu de mai înainte ca să umblăm în ele” (Ef.2,10)

Copiii noștri și enoriașii noștri trebuie să audă acest mesaj al Evangheliei și să fie lăudați pentru viața de credință care rezultă din ea, pentru că este o viață plină de binecuvântare.

Virtutea fecioriei pre-maritale nu este un simplu fapt ci o decizie a credinței. Este vorba despre o disciplină spirituală care ne ajută în sfințirea noastră, prin colaborarea noastră cu Duhul Sfânt, după cum ne spune Sfântul Apostol Paul:

”Nu vă conformaţi lumii acesteia, ci schimbaţi-vă prin înnoirea minţii, ca să discerneţi care este voinţa lui Dumnezeu, ce este bun, ce este plăcut, ce este desăvârşit!” (Rom.12,2)

Căderea în poftele trupului, adică în relații sexuale care ies din voia lui Dumnezeu, îi pot face pe oameni să treacă prin experiențe foarte nefericite și să le compromită viața pe termen îndelungat. Însă și în astfel de situații există speranță pentru cel care se pocăiește și se întoarce de la păcatul său după cum ne spune Sfântul Apostol Ioan:

”Dacă ne mărturisim păcatele, el este fidel şi drept ca să ne ierte păcatele şi să ne cureţe de orice nedreptate” (1In.1,9)

Într-adevăr, există vești bune în Domnul Isus Cristos, Mântuitorul nostru. Rușinea și pierderea demoralizantă a fecioriei pot fi restaurate în Cristos și virtutea fecioriei poate fi experimentată, practicată și savurată ca fruct al Duhului Sfânt, pentru că Domnul Isus Cristos ne curăță în mod deplin.

Într-adevăr, restaurarea virtuții virginității este parte integrantă a imputării neprihănirii lui Cristos și a faptului că cei botezați sunt „îmbrăcați în Cristos” (Gal.3,27), însuși Cristos a îndeplinit așteptările divine cu privire la abstinență, celibat și virginitatea pentru noi ca fiind cel mai bun mod de a ne iubi pe noi înșine și pe aproapele nostru. De aceea, femeile care au suferit pierderea virginității într-un mod păcătos pot purta la căsătorie o rochie albă care simbolizează virtutea fecioriei iar mirii care și-au pierdut, la rândul lor fecioria în mod păcătos, pot sta cu capul sus deoarece, spune Sfântul Apostol Paul:

”dacă cineva este în Cristos, este o creatură nouă: cele vechi au trecut, iată, au devenit noi. Iar toate vin de la Dumnezeu care ne-a împăcat cu sine prin Cristos şi ne-a dăruit slujirea reconcilierii” (2Cor.5,17-18)

Rezultatul faptului că Isus a împlinit Legea pentru noi, suportând pedeapsa pe care ar fi trebuit să o suportăm fiecare dintre noi, are ca rezultat curățarea și restaurarea unui spirit care este capabil de stăpânire de sine. Pentru aceia care se îndreaptă spre căsătorie, experiența virginității este un dar prețios care este pregătit pentru viitorul soț sau soție. Este un dar care va duce la înlăturarea unor experiențe neplăcute cum sunt suspiciunea, gelozie, vinovăția și regretul. În acest sens avem două minunate exemple de urmat, anume pe Sfânta Fecioară Maria și pe Domnul nostru Isus Cristos.

Bisericile Lutherane Confesionale trebuie să profite de această minunată sărbătoare care este Buna Vestire pentru a proclama Evanghelia lui Cristos, mai ales în această direcție specială în care lumea trăiește în iluzie și controverse. Într-o lume care și-a pierdut de mult această identitate iar tinerii sunt ispitiți de o piață imensă a plăcerilor sexuale. Creștinii trebuie să rămână fideli valorilor creștine plini de credință în cuvintele Sfântului Apostol Paul care spun:

”viaţa voastră este ascunsă împreună cu Cristos în Dumnezeu!” (Col.3,3)

Este o identitate legată de virtutea virginității exemplificată de către Sfânta Fecioară Maria și perfect împlinită pentru noi de însuși Domnul nostru Isus Cristos. Astfel suntem liberi să descoperim cine suntem - purificați în trup și spirit - fără păcat, fără vinovăție și fără rușine.

Notă: Acest articol a fost compilat având la baza un articol scris de către Rev. Prof. Dr. John Bombaro, Lutheran Church Missouri Synod. Divizia Eurasia.