Mesaj PASTORAL PENTRU SĂRBĂTOAREA NAȘTERII DOMNULUI NOSTRU ISUS CRISTOS - CrăciunUL 2021

Har și pace de la Dumnezeu, Tatăl nostru și de la Domnul nostru Isus Cristos. În mila lui Dumnezeu, în această noapte Sfântă celebrăm nașterea Domnului nostru Isus Cristos la Betleem.

Întruparea Fiului lui Dumnezeu este cel mai sublim mister al credinței creștine, alături de doctrina Sfintei Treimi. Există ceva cu totul special în învățătura despre întruparea Fiului lui Dumnezeu. Acest lucru se datorează faptului că doctrina despre întruparea Fiului lui Dumnezeu nu ne vorbește doar despre Dumnezeu care devine om ci ne vorbește și despre faptul că prin întruparea Fiului lui Dumnezeu omul devine mai aproape de Dumnezeu. Iar când spun aceste cuvinte mă refer la faptul că prin întruparea Fiului lui Dumnezeu, omul se apropie de Dumnezeu cunoscându-l pe Dumnezeu în așa fel încât să nu mai fie înspăimântat de Dumnezeu. Acest lucru se întâmplă deoarece, prin întruparea sa, Dumnezeu vine la om aducându-i acestuia iertarea păcatelor lucrată prin nașterea, viața, moartea, învierea și înălțarea Domnului nostru Isus Cristos.

Această apropiere a lui Dumnezeu de om este una inconfundabilă și clară. Liturghia istorică a Bisericii lui Cristos, așa cum acesta este celebrată în Apus, este locul unde de întâmplă cu adevărat – mereu și mereu - această apropiere a lui Dumnezeu de poporul său, mai precis de adunarea acelora care cred promisiunile Evangheliei Domnului nostru Isus Cristos. Liturghia este închinarea publică pe care Biserica lui Cristos o celebrează prin slujitorii săi chemați și ordinați pentru a predica Cuvântul lui Dumnezeu, pentru a administra Absoluțiunea și pentru a administra Sfintele Sacramentele. Liturghia Bisericii lui Cristos este celebrată într-un mod care nu înspăimântă ci într-un mod care aduce iertare și mângâiere omului păcătos. Liturghia Bisericii ne vorbește despre întruparea Fiului lui Dumnezeu despre care Sfântul Apostol și Evanghelist Ioan ne spune: ”Cuvântul s-a făcut trup şi a locuit între noi, iar noi am văzut gloria lui, glorie ca a unicului născut din Tatăl, plin de har şi de adevăr” (In,1,14). Tot despre întruparea Fiului lui Dumnezeu au vorbit și Sfinții Îngeri păstorilor de pe dealurile Betleemului, spunând: ”Nu vă temeţi, căci, iată, vă vestesc o mare bucurie care va fi pentru tot poporul: astăzi, în cetatea lui Davíd, vi s-a născut Mântuitorul care este Cristos Domnul. Acesta este semnul: veţi găsi un copil înfăşat şi culcat în iesle” (Lc.2,10-12). În Vechiul Testament, acest minunat tablou este pictat într-un mod sublim în cartea pe care uneori o numim ”Evanghelia Sfântului Profet Isaia” deoarece este plină de conținut evanghelic. Ne aducem aminte de viziunea Sfântului Profet Isaia care spune: ”În anul morţii regelui Ozía, l-am văzut pe Domnul şezând pe un tron înalt şi ridicat, iar poalele mantiei lui umpleau templul. Serafimi stăteau deasupra lui; fiecare avea câte şase aripi: cu două îşi acopereau faţa, cu două îşi acopereau picioarele şi cu două zburau. Strigau unul către altul şi ziceau: „Sfânt, sfânt, sfânt este Domnul Sabaót! Plin este tot pământul de mărirea lui!” (Is.6,1-3). Această întâlnire cu Dumnezeu pe care Sfântul Profet Isaia o experimentează este plină de taina cuvintelor pe care le găsim la începutul Evangheliei Sfântului Apostol Ioan care spun: ”La început era Cuvântul şi Cuvântul era la Dumnezeu şi Cuvântul era Dumnezeu. Acesta era la început la Dumnezeu” (In.1,1-3). Cartea Sfântului Profet Isaia ne dă detalii cu privire la modul în care Sfântul Profet a experimentat această prezență a lui Dumnezeu. Cuvântul lui Dumnezeu ne descrie tulburarea și frica pe care Sfântul Profet a experimentat-o atunci când templul s-a umplut de fum. Cuvintele sale ne stau drept mărturie: ”Vai de mine! Sunt pierdut, căci sunt un om cu buze necurate şi locuiesc în mijlocul unui popor cu buze necurate, iar ochii mei l-au văzut pe rege, pe Domnul Sabaót” (Is.6,5). Astfel, Liturghia Bisericii lui Cristos începe prin cântarea unui psalm care în Liturghia celebrată de Crăciune ne vorbește despre Fiul Regelui care vine ca un prinț puternic care vine că conducă această lume. Și numeroase lucruri minunate îi vor marca domnia cea veșnică asupra întregii lumi. Dar, citind cartea Sfântului Profet Isaia, noi nu suntem încă la acest moment. Încă îl întâmpinăm pe Împăratul care vine cu cuvintele: ”Vai de mine! Sunt pierdut, căci sunt un om cu buze necurate” (Is.6,5). De aceea în Liturghia Bisericii noastre noi cântăm imul Kyrie Eleison care spune: ”Doamne, ai milă de noi! Cristoase, ai milă de noi! Doamne, ai milă de noi!”. Chiar și imnul Gloria in Excelsis ne conectează cu această viziune glorioasă pe care Sfântul Profet Isaia a avut-o. Dar pentru întâlnirea cu Dumnezeu care vine la noi pentru a ne aduce iertarea păcatelor și viață veșnică avem nevoie de mai mult decât primim în viziunea Sfântului Profet Isaia. Iar acest mai mult îl găsim tot în ”Evanghelia Sfântului Profet Isaia”, doar un singur capitol mai apoi. Acolo, Sfântul Profet Isaia ne spune astfel: ”însuşi Domnul vă va da un semn: iată, fecioara va zămisli şi va naşte un fiu, căruia îi va pune numele: Emanuél” (Is.7,14). Aceste cuvinte vin să ne spună faptul că ”Dumnezeu este cu noi”, după cum le găsim tălmăcite în Evanghelia Sfântului Apostol Matei. Acesta este o imagine cu totul specială și neașteptată a ”prezenței lui Dumnezeu cu noi”. Prezența lui Dumnezeu prorocită aici este una lipsită de absolut orice formă de glorie, vorbindu-ne despre nașterea unui fiu conceput de către o fecioară, un copilași blând și umil. Totuși, acest copilași este Dumnezeu care vine la noi! El vine la noi pentru ca Dumnezeu să fie cu noi ci nu pentru ca Dumnezeu să fie împotriva noastră. Profeția acesta a Sfântului Profet Isaia este dublată de profeția pe care o citim în cartea Sfântului Profet Mica și care spune astfel: ”și tu, Beteleém Efráta, ești mic ca să fii printre locurile [de seamă ale] lui Iúda; din tine va ieși, pentru mine, cel care va fi stăpânitor în Israél: originile lui sunt de demult, din zilele veșniciei” (Mic.5,2). Aceste două minunate profeții ale Vechiului Testament sunt unite în vestea miraculoasă pe care Sfântul Înger Gabriel i-o aduce Sfintei și Binecuvântatei Fecioare Maria atunci când îi spune: ”Nu te teme, Marie, pentru că ai aflat har la Dumnezeu! ³¹ Vei zămisli şi vei naşte un fiu şi-l vei numi Isus. Acesta va fi mare: va fi numit Fiul Celui Preaînalt şi Domnul Dumnezeu îi va da tronul lui Davíd, tatăl său; şi va domni peste casa lui Iacób pe veci, iar domnia lui nu va avea sfârşit” (Lc.1,31-33). Cuvintele acestea ne vorbesc despre o prezență deloc amenințătoare a lui Dumnezeu cu noi, o prezență blândă, plină de iubire și de iertare.

Liturghia Bisericii lui Cristos este centrată în jurul citirii și predicării Cuvântului lui Dumnezeu, aceste fiind împodobite de cântări de psalmi, imnuri și rugăciuni, după cum ne spun cuvintele Sfântului Apostol Paul: ”fiţi plini de Duh! Vorbind între voi în psalmi, imnuri şi cântări sfinte, cântând şi intonând psalmi în inimile voastre pentru Domnul! Aduceţi mulţumiri lui Dumnezeu Tatăl întotdeauna şi pentru toate în numele Domnului nostru Isus Cristos!” (Ef.5,18-20). În citirea și în predicarea Cuvântului lui Dumnezeu, Biserica expune Legea și Evanghelia exact așa cum Cristos însuși ne-a poruncit spunând: ”Aşa este scris: Cristos [trebuia] să sufere şi să învie din morţi a treia zi şi să fie predicată convertirea în numele lui spre iertarea păcatelor la toate neamurile. Începând din Ierusalím” (Lc.24,46-47). Dar Liturghia Bisericii nu se termină aici. De fapt, Liturghia citirii și predicării Cuvântului lui Dumnezeu reprezintă doar introducerea spre centrul de greutate al închinării în Biserica Lutherană Confesională. Reflectoarele sunt mutate astfel de la amvonul Bisericii la Sfântul Altar. Aici se petrece marea taina unde Dumnezeu este cu adevărat ”Emanuel”.

Dragii mei, Sacramentul Euharistiei are toate elementele nașterii Domnului Isus Cristos iar Liturghia Bisericii accentuează acest lucru într-un mod cu totul minunat. Dumnezeu coboară în lumea noastră prin Fiul său, Dumnezeu-om care vine la noi ascuns în pâinea și în vinul Sacramentului Euharistiei după cum ne spune Sfântul Apostol Paul: ”Potirul binecuvântării pe care îl binecuvântăm nu este oare împărtăşire cu sângele lui Cristos? Pâinea pe care o frângem nu este oare împărtăşire cu trupul lui Cristos?” (1Cor.10,16). Sfânta Euharistiei ne vorbește despre modul în care noi, cei pierduți în păcat, suntem primiți în comuniunea cu Dumnezeu prin trupul și prin sângele Domnului Isus Cristos cu care ne împărtășim în Sacramentul Euharistiei. Astfel, ne amintim de cuvintele Domnului Isus Cristos care spun: ”Eu sunt pâinea vieţii” (In.6,35) dar și de modul în care ne rugăm lui Dumnezeu în Liturghia Bisericii noastre atunci când spunem: ”Pâinea noastră cea de toate zilele dă-ne-o nouă astăzi” (Mt.6,11). Ne rugăm lui Dumnezeu nu doar pentru ca el să ne dea pâinea cu care ne hrănim zilnic trupurile ci și pentru ca el să ne dea această ”pâinea a vieţii” care se coboară din ceruri și care vine la noi în ”Emanuel, Dumnezeu cu noi”. Astfel, dragii mei, în Sacramentul Euharistiei ”Dumnezeu este cu noi” împlinind cuvintele Sfântului Ioan Botezătorul care spun: ”Iată-l pe Mielul lui Dumnezeu, care ridică păcatul lumii!” (In.1,29).

Iubiți în Domnul, lucrarea Bisericii lui Cristos curge din Sfânta Liturghie, din Serviciul Divin al Cuvântului și al Sacramentului, în care Dumnezeu îl slujește pe omul păcătos prin Cuvântul Său predicat și prezența Sa fizică în Sacramentul Euharistie ca ”Emanuel, Dumnezeu cu noi”. Ultimele cuvinte ale Liturghiei Romano-Catolice, ”Ite, missa est” - care se traduc în limba română prin expresia. ”mergeți, Liturghia s-a terminat” - au fost excluse din Liturghia Bisericii Luterane. Acest lucru deoarece aceste cuvinte lasă de înțeles faptul că Liturghia reprezintă o lucrare pe care omul o face pentru Dumnezeu, un sacrificiul adus de către om lui Dumnezeu. Cuvintele acestea fac să pară faptul că Liturghia este o bifă pe care omul o adaugă într-un sistem semi-pelagian de mântuire, un sistem care ne învață faptul că mântuirea vine la noi parțial prin harul lui Dumnezeu în jertfa Domnului Isus Cristos și parțial prin faptele merituoase pe care omul le face. Renunțând la această formulă de final, luteranii din Secolul al XVI-lea au dar Liturghiei un sens cu adevărat evanghelic. Pe de altă parte, expresia: ”Ite, missa est” lasă senzația că slujirea lui Dumnezeu adusă omului păcătos a încetat și, în același timp a încetat și misiunea noastră ca slujitori ai Bisericii lui Cristos. Nici unul dintre aceste lucruri nu se întâmplă atunci când Liturghia Bisericii ajunge la final. Dumnezeu continuă să ne slujească cu harul său mântuitor, prin Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos făcând lumină într-o lume a întunericului exact așa cum s-a întâmplat la Betleem unde Dumnezeu a venit la noi în pruncul Sfintei Fecioare Maria. De asemenea, noi continuăm să îi slujim lui Dumnezeu prin predicare Evangheliei tuturor celor din jurul nostru pentru ca lumina lui Cristos să lumineze în întunericul acestei lumi.

Prin urmare, dragi credincioși și dragi slujitori ai Bisericii lui Cristos, fiți curajoși și pini de îndrăzneală. Calea este una clară. Veniți la Betleem să îl vedeți pe acela a cărei naștere au glorificat-o chiar Sfinții Îngeri din Ceruri. Veniți să îl adorăm pe Domnul nostru Isus Cristos, Regele nou născut, și să îi dăm glorie! Veniți la Altarul Bisericii lui Cristos pentru al glorifica pe cel care este: ”Emanuel, Dumnezeu cu noi”. El este Fiul Mariei, darul și comoara cerului pentru fiecare dintre noi și nu uitați promisiunea pe care o găsim în Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos care spune: ”nici moartea, nici viaţa, nici îngerii, nici stăpânirile, nici cele prezente, nici cele viitoare, nici puterile, nici înălţimile, nici adâncurile şi nici vreo altă creatură nu va putea să ne despartă de iubirea lui Dumnezeu care este în Cristos Isus, Domnul nostru” (Rom.8,38-39).

Vă urez tuturora un Crăciun plin de binecuvântări! Fie ca Dumnezeu să vă binecuvânteze cu harul său și să vă umple de pace și de bucurie pe fiecare dintre voi!