predica pentru duminica ad te levavi, prima duminică din advent, 28 12 2021

Har și pace de la Dumnezeu, Tatăl nostru, și de la Domnul nostru Isus Cristos. Dragii mei, în mila lui Dumnezeu, acesta este Prima Duminică a noului al Bisericesc și prima Duminică a noului Sezon de Advent, un sezon care se întinde pe patru Duminici și se termină cu sărbătoarea nașterii Domnului nostru Isus Cristos. Sezonul Adventului este un sezon de culoare violet, o culoare care simbolizează pocăința și introspecția în vederea întâlniri cu Domnul nostru Isus Cristos. Prima Duminică din Advent poartă numele de ”Duminica Ad Te Levavi”, o expresie în limba latină pe care o regăsim în primul verset din Psalmul 25 acolo unde în limba română citim astfel: ”către tine, Doamne, îmi înalţ sufletul meu”. Așa cum spuneam, este prima Duminică din Advent. Predica din prima Duminică din Advent este fundamentată pe Matei 21,1-9

”¹ Când s-au apropiat de Ierusalím şi au ajuns la Betfaghé, pe Muntele Măslinilor, Isus a trimis doi discipoli, ² spunându-le: „Mergeţi în satul dinaintea voastră şi veţi găsi îndată o măgăriţă legată şi cu ea un mânz! Dezlegaţi-i şi aduceţi-i la mine! ³ Iar dacă vă va întreba cineva, să spuneţi: «Domnul are nevoie de ei, dar îi va trimite înapoi curând»”. ⁴ Acest lucru s-a făcut ca să se împlinească ceea ce a fost spus prin profetul care zice: ⁵ „Spuneţi fiicei Siónului: «Iată regele tău vine la tine blând, aşezat pe o măgăriţă şi pe un mânz, puiul unui animal de povară»”. ⁶ Discipolii s-au dus şi au făcut după cum le-a poruncit Isus. ⁷ Au adus măgăriţa şi mânzul, au pus hainele pe ei, iar el s-a aşezat deasupra. ⁸ Atunci, mulţimea numeroasă şi-a întins hainele pe drum; alţii tăiau ramuri din copaci şi le aşterneau pe drum. ⁹ Mulţimile care mergeau înaintea lui şi cele care îl urmau strigau: „Osana! Fiul lui Davíd! Binecuvântat cel ce vine în numele Domnului! Osana în înaltul cerurilor!”. ¹⁰ Când a intrat el în Ierusalím, toată cetatea s-a tulburat şi spunea: „Cine este acesta?”. ¹¹ Iar mulţimile spuneau: „Acesta este profetul Isus din Nazarétul Galileii”.”

Citind această pericopă, cei mai mulți se vor întreba dacă nu cumva am greșit momentul deoarece relatările din acest pasaj se potrivesc mai degrabă pentru Duminica Floriilor, aceasta fiind Duminica în care Domnul Isus Cristos, călare pe un măgăruș, a intrat în Ierusalim fiind glorificat de oameni ca Rege al Iudeilor. În această perioadă, așa cum am spus în introducere, ne pregătim pentru nașterea Domnului ci nu de momentul în care Domnul Isus Cristos avea să fie trădat, condamnat și răstignit pentru păcatele fiecăruia dintre noi. În acea Duminică a Floriilor, oamenii l-au aclamat pe Isus ca fiind Regele Iudeilor. În această perioadă care precede nașterea Domnului Isus Cristos ne aducem aminte de întrebarea înțelepților veniți din răsărit: ”Unde este Împăratul de curând născut al iudeilor?” (Mt.2,2). De aceea, Adventul este începutul a ceea ce Duminica Floriilor reprezintă finalul. Este vorba despre prezenței Fiului lui Dumnezeu printre noi, Dumnezeu-om, adevăratul rege al lui Dumnezeu.

Comparând-o cu alte evenimente remarcabile din istoria omenirii, intrarea Domnului Isus Cristos în Ierusalim este una extrem de specială. Sunt multe cărți în care putem să citim și multe filme în care putem să vedem modul în care marii eroi intrau triumfal în cetățile lor. Observăm acolo gloria de care aceștia se bucurau de fiecare dată. Intrarea Domnul Isus Cristos în Ierusalim pare însă desprins din altă lume. Tabloul este unul umil. Cristos nu călărește un armăsar superb ci un pui de măgar. El nu este îmbrăcat în veșminte aurite ci este îmbrăcat cu aceleași haine cu care colinda Israelul și era așezat pe câteva haine pe care ucenicii le puseseră peste măgăruș. Vedem faptul că cei care au luat parte la acest moment special își puneau hainele pe drum și fluturau ramuri de palmieri strigând cu toții: ”Osana, Fiul lui David! Binecuvântat este Cel ce vine în Numele Domnului! Osana în cerurile preaînalte!” (Mt.21,9). Cuvântul acesta ”Osana” îl folosim și noi în liturghia Bisericii noastre. Este un cuvânt ebraic care se traduce în limba romană prin expresia: ”salvează-ne acum”. Faptul că aceste cuvinte au fost rostite în momentul istoric în care Domnul Isus Cristos intra în Ierusalim, i-a făcut pe foarte mulți teologi să afirme faptul că Isus Cristos era proclamat de către Ierusalim ca fiind Mesia, salvatorul promis de către Dumnezeu prin Sfinții Profeți.

Tradiția creștină înfățișează această scenă a intrării Domnului în Ierusalim, conferindu-i dimensiuni mari. Imaginea care se creează este aceea că foarte mulți oamenii din Ierusalim au participat la acesta intrare a lui Isus Cristos. Sunt însă teologi care caută să limiteze dimensiunile acestui eveniment afirmând faptul că Domnul Isus Cristos a fost întâmpinat de un număr foarte mai mic de oameni datorită faptului că evenimentul nu a fost anunțat în prealabil. Pericopa noastră ne spune însă faptul că la scurt timp după ce Isus a intrat în Ierusalim, ”toată cetatea s-a pus în mişcare, şi fiecare zicea: "Cine este Acesta?" (Mt.21,10). Știm deja faptul că Isus Cristos era foarte popular în Israel. Peste tot pe unde mergea, el atrăgea numeroși oameni și nu de puține ori citim în Sfintele Evanghelii că oamenii se înghesuiau să fie în compania lui. Așa dar, chiar dacă la momentul intrării propriu-zise, Domnul nu a fost întâmpinat de foarte mulți oameni, cu siguranță că, pe măsură ce înainta în cetate, mulțimea de oameni care îl urmau creștea. Mai mult, vă reamintesc faptul că Isus Cristos intra în Ierusalim într-un moment în care evreii se pregăteau de sărbătoarea Paștelui. Acest lucru făcea ca Orașul Sfânt să fie plin de pelerini, mulți dintre ei venind din diaspora, adică din afara granițelor Palestinei. Toți acești oameni așteptau venirea lui Mesia, eliberatorul promis de către Dumnezeu, astfel că drumul parcurs de către Isus Cristos de la poarta orașului și până la Templu s-a transformat într-un drum specific încoronării marilor regi. Poporul striga cuvinte de laudă la adresa lui Isus, cuvinte care erau uzate la încoronarea regilor. Toată acestă procesiune nu atrăgea doar atenția oamenilor aflați în Ierusalim ci a atras și atenția liderilor religioși ai poporului, aflați și ei, de asemenea, în cetate.

Dragii mei, ce s-a întâmplat în acea zi în Ierusalim a fost negreșit procesiunea de încoronare a lui Isus din Nazaret ca Mesia cel promis lui Israel. Acest lucru a fost foarte bine înțeles de către liderii religioși ai Israelului și i-a determinat pe aceștia din urmă să devină și mai activi în scopul lor de al elimina pe acest individ care le crea atâtea neplăceri. Ei au stat la discuții împreună căutând să găsească o metodă eficientă de al anihila pe Isus Cristos. Dar mai presus de toate aceste aspecte, ceea ce s-a petrecut la Ierusalim în acea zi a fost recunoașterea publică a lui Isus din Nazaret ca Salvatorul promis de către Dumnezeu, adevăratul Rege al lui Israel, urmașul lui David.

Dragii mei, la fiecare Crăciun, așteptăm cu nerăbdare să sărbătorim nașterea Regelui lumii. Vedeți, în acea zi în Ierusalim, mulți oameni l-au proclamat pe Isus ca fiind Mesia, Regele lui Israel și împlinirea promisiunilor lui Dumnezeu. Asemenea acestor oameni din Ierusalim, în timpul Adventului și noi ne pregătim să îl întâmpinăm pe Mesia pentru că El este cel care va împlini promisiunea de mântuirea făcută de către Dumnezeu.

Noi știm deja faptul că Isus Cristos a împlinit această promisiune a lui Dumnezeu cunoscând faptul că El a murit pentru noi ca o jertfă de răscumpărarea din păcatele noastre. Noi cunoaștem profeția Sfântului Profet Isaia care ne spune astfel: ”El era străpuns pentru păcatele noastre, zdrobit pentru fărădelegile noastre. Pedeapsa care ne dă pacea a căzut peste El, şi prin rănile Lui suntem tămăduiţi. Noi rătăceam cu toţii ca nişte oi, fiecare îşi vedea de drumul lui, dar Domnul a făcut să cadă asupra Lui nelegiuirea noastră a tuturor”. (Is.53,5-6).

Aceste minunate promisiuni ale lui Dumnezeu sunt punctul de plecare ale Sezonului de Advent. Isus Cristos a împlinit aceste promisiuni ale lui Dumnezeu pentru fiecare dintre noi. El, Fiul lui Dumnezeu, a coborât în lumea noastră, devenind om asemenea nouă de la Duhul Sfânt și din Sfânta Fecioară. Ca Dumnezeu-om, Cristos a împlinit Legea pe care nici unul dintre noi - chiar și după ce am fost regenerați prin sfântul Botez - nu o putem împlini oricât de mult ne-am strădui. Dacă suntem cinstiți cu noi înșine, trebuie să recunoaștem faptul că eșuam mereu și mereu să împlinim Legea. De aceea, spunem faptul că noi înșine suntem oile rătăcite despre care Sfântul Profet Isaia vorbește. Fiecare dintre noi are propriile lui rătăciri de la voia lui Dumnezeu. Dar Cuvântul lui Dumnezeu nu este numai despre Legea care ne scoate păcatele în evidență ci și despre Evanghelie. Despre Domnul Isus Cristos citim astfel ”când a fost chinuit şi asuprit, n-a deschis gura deloc, ca un miel pe care-l duci la măcelărie şi ca o oaie mută înaintea celor ce o tund: n-a deschis gura” (Is.53,7). Blând ca un mielușel, Isus Cristos s-a adus pe sine ca jertfă pentru toate păcatele și nelegiuirile noastre după cum citim: ”El suferinţele noastre le-a purtat, şi durerile noastre le-a luat asupra Lui” (Is.53,4). Toate neputințele și păcatele noastre au fost luate de către Domnul Isus Cristos asupra lui și pe cruce a primit pedeapsa lui Dumnezeu pentru ele după cum citim ”Domnul a făcut să cadă asupra Lui nelegiuirea noastră a tuturor” (Is.53,6).

Poporul evreu aștepta și el venirea lui Mesia de mii de ani. Dar, pentru că s-au îndepărtat de la Cuvântul lui Dumnezeu, evreii au început să aștepte un Mesia glorios care să conducă poporul în mod eroic la o eliberare de sub jugul asupritorilor. De aceea, deși l-au aclamat pe Isus din Nazaret ca Rege al Israelului, ei nu au putut să-l vadă pe Mesia într-un umil galilean. Acest Isus din Nazaret nu intra în Ierusalim ca să se urce pe tronul împărătesc și să devină liderul armatei evreiești ci el intra în Ierusalim ca să se urce pe cruce și să moară acolo. El nu intra în Ierusalim ca să primească o coroană din aur masiv ci una din spini, nu pentru a fi onorat de oameni ci pentru a fi batjocorit și scuipat de ei.

În acest Sezon de Advent ne pregătim cu nerăbdare pentru venirea Domnului Isus Cristos deoarece noi știm și credem că El a suferit si a murit în locul nostru. Știm ca El este motivul pentru care noi suntem astăzi împăcați cu Dumnezeu. Știm ca Domnul Isus Cristos, prin jertfa lui, a întors mânia lui Dumnezeu de la noi. Datorită lui Cristos, mormântul nu mai este finalul pentru noi deoarece știm faptul că vom reveni la viață prin înviere, la o viață veșnică alături de Cristos și de sfinții lui din toate timpurile și toate locurile după cum Domnul însuși ne spune: ”pentru că eu trăiesc, veţi trăi şi voi” (In.14,19). Noi credem că vine ziua când aceste promisiuni se vor îndeplini în mod deplin iar noi vom fi acolo cu Cristos în Împărăția Cerurilor. Despre această credință este Sezonul de Advent. De la înălțarea lui Cristos la ceruri, adevărații credincioși au așteptat cu credință acest minunat moment al reveniri lui Cristos în glorie.

În acestă Primă Duminică din Advent, Duminica Ad Te Levavi, când ne pregătim să îl primim pe Fiul lui Dumnezeu întrupat la Bethleem din Sfânta și Binecuvântata Fecioară Maria, îmi doresc să cântăm și noi acest minunat cântec: ”Osana, Fiul lui David! Binecuvântat este Cel ce vine în Numele Domnului! Osana în cerurile preaînalte!” (Mt.21,9). Cristos este cu noi în Cuvântul citit și predicat și în Sfânta Euharistie, împărtășirea noastră cu trupul și sângele Domnului nostru Isus Cristos. Noi avem sângele și trupul Domnului prezent cu noi, același trup care s-a născut la Betleem și același trup care a stat pe cruce și același sânge care a fost vărsat la cruce. Prin aceste daruri, noi primim iertarea păcatelor noastre și credința noastră este întărită în așteptarea Adventului de la finalul istoriei acestei lumi. Prin darurile Sacramentale ale Domnului nostru Isus Cristos noi ne păstrăm vie credința în faptul că Regele nostru va reveni exact așa cum a promis. Așteptam acest lucru cu credință adevărată pentru că știm că El vine să distrugă păcatul o dată pentru totdeauna și să ne aducă viața veșnică.

Știm aceste lucruri deși poate că ochii multora nu mai văd acest minunat adevăr ci privesc spre Sărbătoarea Crăciunului având complet alte perspective!

Amin!