PREDICA PENTRU A ZECEA DUMINICĂ DUPĂ SFÂNTA TREIME, 16 08 2020

Har și pace vouă de la Dumnezeu, Tatăl nostru, și de la Domnul nostru Isus Cristos. Predica din această a Zecea Duminică după Sfânta Treime se fundamentează pe textul din Luca 19,41-48.

” ⁴¹Când s-a apropiat, văzând cetatea, [Isus] a plâns pentru ea, ⁴²zicând: „Dacă tu ai fi cunoscut în ziua aceasta [calea] spre pace! Acum însă este ascunsă pentru ochii tăi. ⁴³Căci vor veni peste tine zile când duşmanii tăi vor săpa tranşee în jurul tău, te vor încercui şi te vor asedia din toate părţile, ⁴⁴te vor face una cu pământul pe tine şi pe copiii tăi care sunt în tine şi nu vor lăsa din tine piatră peste piatră, pentru că nu ai cunoscut timpul vizitării tale”. ⁴⁵Apoi, intrând în templu, [Isus] a început să-i alunge pe vânzători, ⁴⁶spunându-le: „Este scris: «Casa mea va fi casă de rugăciune. Însă voi aţi făcut-o peşteră de tâlhari»”.⁴⁷Şi învăţa în templu în fiecare zi, iar arhiereii şi cărturarii, precum şi mai-marii poporului căutau să-l omoare. ⁴⁸Dar nu găseau ce să-i facă, pentru că tot poporul se ţinea după el ca să-l asculte.”

Din punct de vedere istoric, cuvintele Domnului Isus Cristos relatate de această pericopă au fost spuse în acea Duminică în care Domnul, călare pe puiul unei măgărițe, a intrat triumfător în Ierusalim. La finalul acelei săptămâni speciale, pe care în tradiția poporului român o numim ”Săptămâna Patimilor”, Domnul Isus Cristos avea să treacă prin moarte pentru ca noi, păcătoșii, să fim tămăduiți de păcatele noastre după cum ne spune Sfântul Profet Isaia: ”Prin rănile lui noi suntem vindecaţi” (Is.53,5). În textul Evangheliei pentru această Duminică îl găsim pe Domnul Isus Cristos plângând pentru cetatea Ierusalimului pentru necredința lui. În lamentația sa, Domnul Isus Cristos face o profeție sumbră cu privire la cea mai însemnată cetate de pe pământ. Vorbind despre viitorul Ierusalimului, orașul despre care citim în Cartea Psalmilor: ”Lucruri măreţe s-au spus despre tine, cetate a lui Dumnezeu” (Ps.87,3), Domnul Isus Cristos spune: ”vor veni peste tine zile când duşmanii tăi vor săpa tranşee în jurul tău, te vor încercui şi te vor asedia din toate părţile, te vor face una cu pământul pe tine şi pe copiii tăi care sunt în tine şi nu vor lăsa din tine piatră peste piatră” (Lc.19,43-44)

Duminica aceasta a intrări Domnului Isus Cristos în Ierusalim este o zi cu totul remarcabilă. Este momentul în care îl vedem pe Fiul lui Dumnezeu întrupat împlinind toate oficiile Vechiului Testament. Domnul Isus Cristos intră în cetate ca un împărat fiind aclamat de către mulțime cu cuvintele: ”Binecuvântat cel ce vine, regele, în numele Domnului” (Lc.19,38). Isus din Nazaret este declarat de către mulțime ca fiind ”Fiul lui David” (Mt.21.9), adică moștenitorul de drept al tronului lui Israel. În aceeași zi, Evanghelia ni-l prezintă pe Domnul Isus Cristos ac fiind Marele Preot care vine și curăță Templul din Ierusalim de toate abuzurile care își făcuseră loc în acel spațiu sfânt. La finalul acelei săptămâni, așa cum am spus, Isus din Nazaret avea să devină ”Mielul lui Dumnezeu, care ridică păcatul lumii” (In.1,29). În pericopa din această Duminică îl descoperim, de asemenea, pe Isus din Nazaret exercitându-și oficiul de profet. Acest lucru este un aspect foarte important deoarece îl putem foarte clar identifica pe Domnul Isus Cristos cu profetul despre care Dumnezeu îi vorbește Sfântul Profet Moise spunând: ”Voi ridica pentru ei din mijlocul fraţilor lor un profet ca tine. Voi pune cuvintele mele în gura lui şi el le va spune tot ceea ce eu le poruncesc” (Deut.18,18). Dumnezeu mai spune însă un lucru important cu privire la acest profet despre care Dumnezeu îi vorbește Sfântului Profet Moise. În Sfânta Scriptură găsim scris astfel: ”Dacă cineva nu va asculta de cuvintele mele pe care le va spune în numele meu, eu îi voi cere cont” (Deut.18,19).

Există o mare legătură între aceste cuvinte ale lui Dumnezeu i le spune Sfântului Profet Moise și cuvintele pe care Domnul Isus Cristos le spune în lamentația sa cu privire la cetatea Ierusalimului. Domnul Isus Cristos ne spune motivul pentru care Ierusalimul avea să experimenteze acest viitor atât de simplu astfel: ”pentru că nu ai cunoscut timpul vizitării tale” (Lc.19,44).

Dragii mei, începând cu căderea omului în păcat, Dumnezeu s-a descoperit omului în numeroase rânduri. Aceste ”vizitării”, Dumnezeu le-a făcut pe parcursul Vechiului Testament prin intermediul profeților care, inspirați și călăuziți de către Duhului Sfânt, au vorbit oamenilor cuvintele lui Dumnezeu. Prin intermediul sfinților săi profeți, Dumnezeu le-a descoperit oamenilor voia sa pentru om. Această voie a lui Dumnezeu a fost cuprinsă în Lege. Legea lui Dumnezeu este acel corpus de revelații care cuprinde tot ceea ce omul trebuie să facă pentru a fi plăcut lui Dumnezeu. A fi plăcut lui Dumnezeu înseamnă a fi sfânt, după cum citim în Lege: ”aşa cum este sfânt cel care v-a chemat, deveniţi şi voi sfinţi în toată purtarea voastră, pentru că este scris: „Fiţi sfinţi, pentru că eu sunt sfânt” (1Pet.1,15-16). Putem să spune astfel faptul că Legea lui Dumnezeu ne revelează modul în care noi trebuie să trăim ca să fim sfinți înaintea lui Dumnezeu. Tot prin intermediul Sfinților Profeți, Dumnezeu a revelat omului și consecințele pe care Legea lui Dumnezeu le conține. Cuvântul lui Dumnezeu ne spune faptul că orice om ascultă de Legea lui Dumnezeu și respectă în fiecare clipă a vieții lui fiecare dintre cerințele Legii va fi mântuit după cum citim: ”fă aceasta şi vei trăi!” (Lc.10,28). Pe de altă parte, Dumnezeu a revelat și ceea ce urmează să se întâmple în cazul în care omul avea să nu respecte toate aceste porunci ale Legii. Sfântul Profet Moise aduce revelația lui Dumnezeu care spune: ”Blestemat este cel care nu este statornic în cuvintele legii acesteia ca să le împlinească!” (Deut.27,26). Legea lui Dumnezeu nu lasă omului nici o posibilitate de auto-determinare. Dumnezeu vrea ca omul să împlinească tot ceea ce Dumnezeu îi cere și declară faptul că: ”Sufletul care păcătuiește, el va muri” (Ez.18,20). Omul care încalcă poruncile lui Dumnezeu, spune Sfânta Scriptură: ”moare din cauza nedreptății pe care o săvârșește” (Ez.18,26).

Dumnezeu nu l-a ”vizitat” pe om numai în ceea ce privește Legea sa. În repetate rânduri, Dumnezeu a revelat omului vestea cea bună care vorbește despre modul special în care Dumnezeu însuși ne-a eliberat din ghearele morții și a diavolului în care omul a căzut datorită păcatului. Mesajul Evangheliei a fost purtat de către Dumnezeu de-a lungul secolului însă poporul a întâmpinat această veste bună cu deosebit de multă ostilitate. Domnul Isus Cristos însuși deplânge astă stare de fapt spunând: ”Ierusalíme, Ierusalíme, care omori profeţii şi-i baţi cu pietre pe cei trimişi la tine! De câte ori am vrut să-i adun pe copiii tăi aşa cum găina îşi adună puii sub aripi, şi n-ai voit!” (Mt.23,37).

Parcurgând Scriptura, descoperim modul minunat și insistent în care Dumnezeu s-a revelat omului. Prin gura Sfinților săi Profeți, Dumnezeu a vorbit omului despre problema păcatului, aterizându-l pe om cu privire la consecințele păcatului dar și promițându-i acestuia eliberarea din robia păcatului. În cele din urmă, Dumnezeu a ”vizitat” omenirea într-un mod cu totul special. În debutul Epistolei către Evrei citim astfel: ”După ce în trecut a vorbit în multe rânduri şi în multe moduri părinţilor noştri prin profeţi, Dumnezeu, în aceste zile din urmă, ne-a vorbit nouă prin Fiul” (Ev.1,1-2). Fiul lui Dumnezeu însuși s-a întrupat, a devenit unul asemenea nouă în lumea noastră, pentru a fi revelația supremă a lui Dumnezeu pentru om. În Isus din Nazaret, Dumnezeu ne-a purtat mesajul Evangheliei care spune: ”nu este în nimeni altul mântuirea, pentru că nu este niciun alt nume sub cer dat oamenilor, în care trebuie să fim mântuiţi” (Fapte 4,12). Sfântul Apostol Paul ne vorbește despre misiunea lui Isus Cristos astfel: ”Dumnezeu era în Cristos împăcând lumea cu sine, neţinând cont de greşelile lor şi punând în noi cuvântul reconcilierii” (2Cor.5,19), acesta deoarece, spune Cuvântul lui Dumnezeu: ”Fiul Omului a venit să caute şi să mântuiască ceea ce era pierdut” (Lc.19,10). În Cristos, ”vizitarea” pe care Dumnezeu a făcut-o acestei lumi și-a atins astfel apogeul.

Din păcate însă, tot în Scriptură descoperim faptul că Domnul Isus Cristos a avut parte de aceeași ostilitate din partea omului precum au avut și profeții. Sfântul Apostol Petru expune acest lucru în cuvintele: ”S-au ridicat regii pământului şi conducătorii s-au adunat laolaltă împotriva Domnului şi împotriva Unsului său” (Fapte 4,26). Astfel, poporul Israel și Ierusalimul nu au cunoscut ”timpul vizitării” deși Scriptura ne dovedește îndelunga răbdare pe care Dumnezeu a avut-o față de aceștia timp de multe secole. Respingând în mod sistematic harul lui Dumnezeu, în cele din urmă s-au împlinit avertizările sumbre care spun: ”Iată, casa voastră va fi lăsată pustie!” (Mt.23,38).

Dragii mei, această lamentare a Domnului Isus Cristos este pentru fiecare dintre aceia care sfidează, asemenea Ierusalimului, chemarea pe care Dumnezeu ne-o face prin Cuvântul său sfânt. Dacă asupra Ierusalimului și asupra evreilor – orașul cel sfânt și poporul ales - Domnul a pronunțat o astfel de pedeapsă, imaginați-va ce se va întâmpla cu alte locuri și cu alți oameni care manifestă o atitudine de sfidare la adresa Evangheliei lui Cristos. Din păcate, astăzi, milioane de așa-ziși creștini trăiesc aproape aceeași atitudine pe care a avut-o Ierusalimul față de Fiul lui Dumnezeu. Milioane de creștini au sunt destinatari ai cuvintelor Sfântului Apostol Paul care spun: ”deşi l-au cunoscut pe Dumnezeu, ei nu l-au glorificat ca Dumnezeu şi nu i-au adus mulţumire, ci au rătăcit în cugetări inutile, iar inima lor nechibzuită s-a întunecat” (Rom.1,21) pentru ca mai apoi să citim astfel: ”aceştia au schimbat adevărul lui Dumnezeu în minciună” (Rom.1,25).

În prezent, milioane de creștini au adoptat otrava teologiei liberale considerând că Scriptura nu este Cuvântul lui Dumnezeu și că tot conținutul acesteia sunt doar niște mituri sau învățături care nu mai au nici un fel de rezonanță în societatea post-modernă. Astfel, acești creștini și-au construit un dumnezeu în conformitate cu îndemnul rațiunii și al emoțiilor. Și aduc închinare acestui Dumnezeu fals după cum citim: ”au înlocuit gloria Dumnezeului nepieritor cu asemănarea chipului omului pieritor” (Rom.1,23). De asemenea, deși resping argumentele filozofice ale teologiei liberale, milioane de creștini au adoptat aceeași poziție, de a judeca Cuvântul lui Dumnezeu prin sita rațiunii și a emoțiilor. Rezultatul nefericit a fost o înstrăinare a acestora de Evanghelia lui Cristos. Mesajul salvării omului prin credința în ceea ce Dumnezeu a făcut pentru noi în și prin Cristos, câștigând mântuirea noastră prin jertfa înlocuitoare care Cristos a adus-o pentru fiecare dintre noi, a fost înlocuit cu efortul omului de a se salva prin ascultarea de poruncile lui Dumnezeu. Iată cum îi descrie Sfântul Apostol Paul pe acești oameni: ”Pretinzându-se înţelepţi, au înnebunit” (Rom.1,22).

Dragii mei, din păcate, milioane de oameni care pretind a fi creștini s-au alienat de Dumnezeu deoarece, asemenea evreilor din timpul Domnului Isus Cristos, nu au cunoscut ”timpul vizitării lor”. Cuvântul lui Dumnezeu, mărturia pe care Dumnezeu a dat-o omenirii prin Sfinții Profeții și Sfinții Apostoli, vine și astăzi la noi prin mărturia Bisericii lui Cristos. Evanghelia lui Cristos - despre care Sfântul Apostol Paul spune: ”este puterea lui Dumnezeu pentru mântuirea oricărui [om] care crede” (Rom.1,16) – ne cercetează și astăzi prin Cuvântul predicat și prin Sfintele Sacramente administrate de către Biserica lui Cristos. Prin predicarea Cuvântului și prin administrarea Sfintelor Sacramente, Cristos ne strânge ca să fim ai săi. Aceasta este voia lui Dumnezeu, după cum spune chiar Domnul Isus Cristos: ”să te cunoască pe tine, singurul Dumnezeu adevărat, şi pe cel pe care l-ai trimis, pe Isus Cristos” (In.17,3). Evanghelia lui Cristos ne poartă cuvintele Mântuitorului care spun omului: ”vă spun că cine ascultă cuvântul meu şi crede în cel care m-a trimis are viaţa veşnică şi nu ajunge la judecată, ci a trecut de la moarte la viaţă” (In.5,24). De asemenea, prin gura Sfântului Apostol Paul, Dumnezeu însuși ne vorbește spunând: ”am fost înmormântaţi împreună cu el prin Botez în moartea [lui] pentru ca, după cum Cristos a înviat din morţi prin gloria Tatălui, la fel şi noi să umblăm într-o viaţă nouă” (Rom.6,4); pentru ca mai apoi să citim cuvintele lui Cristos: ”Cine mănâncă trupul meu şi bea sângele meu are viaţa veşnică şi eu îl voi învia în ziua de pe urmă” (In.6,54).

Aceasta este Evanghelia lui Cristos care vine și ne ”cercetează” inimile și ne cheamă la credința nu în ceea ce noi putem face pentru Dumnezeu ci la ceea ce Dumnezeu însuși a făcut pentru noi în și prin Cristos. Evanghelia lui Cristos este cu adevărat: ”[calea] spre pace” (Lc.19,42) pe care Ierusalimul nu a cunoscut-o dar pe care Cristos ne cheamă să o cunoaștem și să ne încredem în ea pentru că în ea avem promisă viața veșnică.

Amin!