PREDICA PENTRU A XII-A DUMINICĂ DUPĂ SFÂNTA TREIME, 4 09 2022

Marcu 7:31–37

”³¹ Ieşind din nou din ţinutul Tírului, a trecut prin Sidón spre Marea Galileii, în ţinutul Decápole. ³² I-au adus un surd care vorbea cu greu şi l-au rugat să-şi pună mâna peste el. ³³ Luându-l la o parte din mulţime, i-a pus degetele în urechi şi, cu salivă, i-a atins limba. ³⁴ Apoi, ridicându-şi [ochii] spre cer, a suspinat şi a zis: „Éffata!”, care înseamnă „Deschide-te!”. ³⁵ Îndată i s-au deschis urechile şi i s-a desfăcut legătura limbii şi vorbea corect. ³⁶ Iar el le-a poruncit să nu spună nimănui, însă cu cât mai mult le poruncea, cu atât mai mult ei îi duceau vestea ³⁷ şi, peste măsură de uluiţi, spuneau: „Toate le-a făcut bine; chiar şi pe surzi îi face să audă şi pe muţi să vorbească”.”

„Credința vine prin auzire”. Așa spune apostolul Pavel în Romani capitolul 10. Dar nu trebuie să înțelegem greșit. Paul nu vorbește despre capacitatea de a auzi. Credința nu vine din capacitatea omului, ci ea vine din Cuvântul lui Dumnezeu.

Isus știe că oamenii nu sunt, prin natura lor, niște buni ascultători. Tocmai din acest motiv, Isus a vorbit în pilde, după cum explică în Sfântul Apostol Matei: „ca văzând să nu vadă şi auzind să nu audă, nici să nu înţeleagă” (Mt.13,13).

Predicatorii sunt tentați să se întrebe: ”Cum putem face oamenii să asculte? Cum putem fi siguri că acest cuvânt pe care îl predicăm nu intră printr-o ureche și nu iese în alta? Tentația este să-ți dai seama mai întâi cum să-i faci să audă. Ca și cum totul ar depinde de metoda pe care o folosești.

Odată ce ați stins tot zgomotul de fond și i-ați transformat pe oameni în cei mai buni ascultători de pe planetă, atunci ei vor putea auzi Evanghelia și vor fi mântuiți. Dar acest tip de abordare ne va conduce să ratăm complet problema reală și să subestimăm puterea Cuvântului lui Dumnezeu.

În relatarea cu privire la surdo-mutului în Marcu, capitolul 7, Domnul Isus Cristos ilustrează modul în care oamenii ajung la credință. Ați observat metoda pe care a folosit-o când i-au adus un bărbat surd și cu deficiență de vorbire și l-au rugat să-l vindece?

Cum l-a vindecat Isus? Marcu ne spune că l-a luat deoparte, și-a pis degetele în urechile lui, a scuipat, i-a atins limba, s-a uitat la cer, a oftat și apoi i-a spus: „Efata”, adică „deschide-te”.

Acum luați în considerare acest lucru. Nu punerea degetelor pe urechile bărbatului i-a dat capacitatea de a auzi. Nu atingerea limbii omului i-a dat capacitatea de a vorbi și nu privirea în sus la cer i-a dat Domnului Isus Cristos puterea de a face ceea ce a făcut.

Domnul Isus Cristos, Cuvântul veșnic care a fost cu Dumnezeu la început, prin al cărui cuvânt s-au făcut toate lucrurile, a fost acela care a vorbit. El a spus într-o aramaică perfectă: „Efata!” adică „deschide-te”. A spus și s-a făcut. Cel care era surd putea acum auzi clar. Cel care era mut putea vorbi acum clar.

A fost un miracol. A fost un semn. Semnul acesta a vorbit nu numai despre cine era și ceea ce putea face Domnul Isus Cristos. Mai mult, a vorbit despre modul în care Dumnezeu vrea să trateze cu noi. Dumnezeu vrea să trateze cu noi prin Cuvântul Său.

Nu este diferit aici, în România sau oriunde în lume. Nu există nicio diferență, spune Sfântul Apostol Paul, ”căci toți au păcătuit și sunt lipsiți de gloria lui Dumnezeu” (Rom.3,23). Cu alte cuvinte toți sunt surzi și orbi spiritual. Diavolul ne-a astupat tuturor urechile și ne-a legat limba.

Dar, spre deosebire de surdomutul pe care Domnul Isus Cristos l-a vindecat în mod miraculos, noi nu știm asta. Aceasta este condiția umană universală. Oamenii sunt surzi, dar cred că aud. Oamenii sunt muți, dar cred că pot vorbi. Ei nu înțeleg niciun cuvânt spus de Dumnezeu și nici nu știu despre ce vorbesc.

Aceasta este condiția noastră spirituală naturală. Sfântul Apostol Paul spune: „Omul [numai] cu firea lui nu acceptă cele ale Duhului lui Dumnezeu, căci pentru el sunt o nebunie, şi nu le poate cunoaşte pentru că acestea trebuie să fie judecate în mod spiritual” (1Cor.2,14).

Surdomutul știa că nu aude. Știa că nu poate vorbi. El știa că numai Domnul Isus Cristos putea să-l asculte și să-i dea puterea să vorbească clar. Înțelegerea neputinței tale este astfel necesară dacă vrei să fi ajutat.

Acesta este motivul pentru care majoritatea oamenilor nu pot auzi. Ei nu știu că propriile lor noțiuni despre spiritualitate sunt contrare noțiunilor lui Dumnezeu. Acesta este un adevăr amar pe care trebuie să-l recunoaștem, altfel vom confunda mereu îngâmfarea acestei lumi cu adevărata spiritualitate.

Auzind, noi nu auzim. Auzim minciunile oamenilor și credem că sunt adevăr. Auzim adevărul lui Dumnezeu și credem că este o minciună. După cum spune Sfântul Apostol Paul: ”În timp ce iudeii cer semne, iar grecii caută înţelepciunea, noi îl predicăm pe Cristos cel răstignit, scandal pentru iudei şi nebunie pentru păgâni, dar pentru cei chemaţi, fie iudei, fie greci, Cristos este puterea lui Dumnezeu şi înţelepciunea lui Dumnezeu. Căci nebunia lui Dumnezeu este mai înţeleaptă decât oamenii şi slăbiciunea lui Dumnezeu este mai puternică decât oamenii.”. (1Cor.1,22-25)

Isus a oftat. Apoi a vorbit. A oftat ca unul care se luptă. Pentru că asta se întâmplă de fapt aici. Dumnezeu se luptă pentru poporul Său. El îi vede prinși într-o putere pe care ei nu o pot birui și vine să-i elibereze de ea.

Pe cât de puțin poate alege un surd să audă, pe atât de puțin poate un necredincios să alege să devină credincios. Pe cât de puțin poate un om mut să vorbească, pe atât de puțin poate un necredincios să mărturisească adevărul. Numai Dumnezeu îl poate aduce la credință. Numai Dumnezeu îi poate îngădui să facă o mărturisire bună. Și Dumnezeu face acesta prin Cuvântul său.

Dumnezeu ne îngăduie să facem ă mărturisire de credință bună prin cuvântul Său. Domnul spune: „Efata!” adică „deschide-te”. Si ce s-a întâmplat? Bărbatul acesta putea auzi și putea să vorbească. Da, Cuvântul în sine creează capacitatea de a auzi. Mulțimea a fost martoră acestui fapt.

Domnul Isus Cristos le-a spus mulțimilor să nu spună nimănui, dar ei au mers înainte și au predicat oricum. Și totuși, Domnul Isus Cristos nu și-a trimis predicatorii să predice până când nu a terminat lucrarea pe care a venit să o facă. Cuvântul care l-a eliberat pe surdomut a fost un cuvânt de război pe care Domnul abia începuse să-l ducă împotriva diavolului și a tuturor puterilor iadului.

Cea mai aprigă bătălie din acel război a fost purtată pe cruce, unde Domnul Isus Cristos a purtat în trupul său păcatul lumii și a luat asupra sa blestemul păcatului. Acolo, în răstignirea Domnului Isus Cristos, este vindecarea perfectă pentru trupurile și sufletele noastre. Moartea lui Cristos ne-a distrus moartea. Învierea Sa din morți este dezlegarea și garanția vieții veșnice pentru noi.

Domnul Isus Cristos a oftat și i-a deschis urechile și limba acestui om. A oftat și și-a ridicat crucea. Acolo, în timp ce a suferit pentru noi, el a împlinit toate cuvintele făgăduinței pe care Dumnezeu le-a spus vreodată poporului său. S-a confruntat cu tot răul pe care poporului său îl suferă. El a suferit toată vina păcatului pe care l-a comis poporului său. El l-a luat asupra lui și l-a îndepărtat ​​de la ei pentru totdeauna.

Iar puterea cu care Isus și-a luat viața înapoi de la moarte și și-a deschis mormântul este aceeași putere cu care Cuvântul Său vine și deschide urechile pentru a auzi și pentru a crede.

Cum putem fi sigur că națiunile vor auzi Cuvântul lui Dumnezeu? Pentru că auzirea acesta vine prin Cuvântul lui Dumnezeu. Și Cuvântul lui Dumnezeu este puterea lui Dumnezeu care duce la mântuire. Nu ne bazăm pe noi înșine pentru că noi înșine nu putem face nimic. Dar avem Cuvântul lui Dumnezeu și de acesta putem și trebuie să fim siguri.

Chiar și atunci când câmpul misiunii pare uscat și steril și plin de necredință. Chiar și atunci când ignoranța și superstiția abundă în fața oricărui efort onest de a predica, promisiunea lui Dumnezeu din Isaia, nu dezamăgește, după cum citim: „Căci aşa cum ploaia şi zăpada coboară din ceruri şi nu se întorc acolo fără să ude pământul şi să-l facă să rodească, să încolţească şi să dea sămânţă semănătorului şi pâine celui care mănâncă, la fel va fi cuvântul meu care a ieşit din gura mea: nu se va întoarce la mine în mod zadarnic, fără ca să facă ceea ce îmi place şi să aibă succesul pentru care l-am trimis” (Is.53,10-11)

De fiecare dată când o persoană vine la credință, acest fapt este un miracol la fel de mare ca acela când Domnul Isus Cristos l-a vindecat pe acest surdomut. Dumnezeu continuă să deschidă urechile și limbile oamenilor, dar mai ales aici în Brașov și în România și în toată subregiunea noastră, ca oamenii să creadă și să mărturisească adevărul mântuitor!

În numele lui Iisus. Amin.