PREDICA PENTRU A XIV-A DUMINICĂ DUPĂ SFÂNTA TREIME, 18 09 2022

Har și pace vouă de la Dumnezeu, Tatăl nostru și de la Domnul nostru Isus Cristos. Predica din acestă Duminică este fundamentată pe Luca 17,11-19.

”¹¹ În timp ce mergea spre Ierusalím, a trecut prin Samaría şi Galiléea. ¹² A intrat într-un sat şi i-au venit în întâmpinare zece leproşi care stăteau la distanţă. ¹³ Aceştia și-au ridicat glasul, strigând: „Isuse, Învăţătorule, îndură-te de noi!”. ¹⁴ Văzându-i, el le-a spus: „Mergeţi şi arătaţi-vă preoţilor!”. ¹⁵ Şi în timp ce mergeau, [leproșii] s-au curăţat. Unul dintre ei, văzând că s-a vindecat, s-a întors glorificându-l pe Dumnezeu cu glas puternic ¹⁶ şi a căzut cu faţa la picioarele lui [Isus], mulţumindu-i; iar acesta era samaritean. ¹⁷ Atunci Isus a spus: „Oare nu s-au curăţat zece? Unde sunt ceilalţi nouă? ¹⁸ Nu s-a găsit cine să se întoarcă şi să-l glorifice pe Dumnezeu decât acest străin?”. ¹⁹ Apoi i-a zis: „Ridică-te şi mergi! Credinţa ta te-a mântuit”

Har și pace de la Dumnezeu, Tatăl nostru, și de la Domnul nostru Isus Cristos.

Despre lepră se spune faptul că era în antichitate una dintre cele mai cumplite boli. Însă statutul de lepros era cu mult mai cumplit decât boala în sine. Leprosul în antichitate era un proscris, un om îndepărtat din tot ceea ce ține de viață. Leprosul era alungat din familia lui, dintre prietenii lui, de la locul lui de muncă și, cel mai grav, era alungat din viața religioasă a poporului Israel.

Legea lui Dumnezeu era cea care îl transforma pe lepros într-o ființă pe care nimeni nu o mai dorea în preajmă. Conform Legii, preotul era cel însărcinat să diagnosticheze lepra, iar dacă un om era declarat ”pozitiv”, Cuvântul lui Dumnezeu spune astfel: ”Leprosul, în care este rana, să aibă hainele sfâşiate şi să umble cu capul descoperit, să-şi acopere barba şi să strige: „Impur! Impur!”! Tot timpul cât va avea rana, va fi impur: este impur. El să locuiască singur; locuinţa lui să fie în afara taberei!” (Lev.13,45-46).

În Sfânta Scriptură, lepra este o icoană a păcatului. Păcatul este lepra spirituală. Păcatul este cu mult mai mult decât o rebeliune împotriva Legii lui Dumnezeu prin gândurile, cuvintele sau faptele noastre. Păcatul este o infecție majoră a ființei umane, o infecție care afectează trupul și sufletul deopotrivă, în cele mai profunde aspecte. Păcatul îl schimbă radical pe om și îl face hidos atât din punct de vedere fizic cât și din punct de vedere emoțional, mental și spiritual.

Păcatul nu este doar ceva de suprafață. El pătrunde adânc în ființă umană pe care o corupe în așa măsură încât lumea acesta nu deține nici o metodă de curățare sau de vindecare. Păcatul, ca și lepra, este cât se poate de real iar consecințele sale sunt la fel de devastatoare. Păcătosul este un proscris, înstrăinat de el însuși, de semenii lui și, cel mai grav, păcătosul este înstrăinat de Dumnezeu. Păcatul este real și produce consecințe îngrozitoare în viața păcătosului, apogeul fiind moartea după cum citim: ”răsplata păcatului este moartea” (Rom.6,23).

Lepra era o boală extrem de contagioasă. O boală care trecea foarte ușor de la un om la altul. Păcatul trece de la un om la altul. De fapt, păcatul lui Adam nu l-a infectat doar pe acesta ci din acesta a trecut la fiecare om în parte după cum citim: ”printr-un singur om a intrat păcatul în lume şi, prin păcat, moartea, şi astfel moartea a trecut la toţi oamenii, pentru că toţi au păcătuit” (Rom.5,12). Lepra aceasta a păcatului care a apărut o dată cu păcatul lui Adam, a devenit marea pandemie a întregii umanități după cum citim: ”iudeii, şi grecii sunt sub păcat, după cum este scris: „Nu este drept nici măcar unul” (Rom.3.9-10).

Legea lui Dumnezeu a primit însărcinarea de a diagnostica în om această boală mortală a păcatului. Legea este cea care îl cercetează pe om și îl declară păcătos după cum citim: ”ceea ce spune Legea o spune celor ce sunt sub Lege, pentru ca orice gură să fie închisă şi toată lumea să fie găsită vinovată înaintea lui Dumnezeu, aşa încât, prin faptele Legii, nu va fi justificat niciun om înaintea lui, căci prin Lege [vine] numai cunoaşterea păcatului” (Rom.3,19-20)

Pentru leprosul din antichitate exista un singur remediu pentru boala lui. Remediul acesta nu era însă unul natural. Remediul nu era la îndemâna omului. Speranța leprosului era într-o vindecare supranaturală produsă de către Dumnezeu. Într-un mod similar, lepra păcatului nu are vindecare naturală, produsă de vreo Lege. Nu este nimic din ceea ce omul ar putea face ca să se vindece de păcat. Păcatul are un singur remediu iar acesta este unul supranatural și poate să vină doar de la Dumnezeu.

Cei zece leproși din pericopa noastră merg înaintea Domnului și strigă: ”Isuse, Învăţătorule, îndură-te de noi!” (Lc.17,13). Acesta este strigătul adevăratei pocăințe: ”Doamne, ai milă de noi!”. Aceasta este strigătul pe care, la fiecare Liturghie, noi, cei leproși spiritual, îl ridicăm către Mântuitorul nostru. Este un strigăt după îndurarea lui Dumnezeu, singurul remediu împotriva leprei păcatului căci vindecare nu poate să vină pe altă cale decât de la Dumnezeu.

Domnul nostru Isus Cristos aude această rugăciune a leproșilor și îi vindecă pe toți. Îi vindecă prin Cuvântul aducător de viață după cum ne spune Sfântul Apostol Ioan: ”Şi Cuvântul s-a făcut trup şi a locuit între noi” adăugând ”în el era viaţa şi viaţa era lumina oamenilor” (In.1,14&4). Cristos le spune leproșilor: ”Mergeţi şi arătaţi-vă preoţilor!” (Lc.17,14) iar Evanghelia ne spune astfel: ”Şi în timp ce mergeau, [leproșii] s-au curăţat” (Lc.17,15).

Cei zece leproși care au implorat mila lui Dumnezeu au crezut Cuvântul Domnului Isus Cristos și a plecat spre Ierusalim, fiind curățiți de lepra lor chiar în timpul „mersului lor”. Cuvântul lui Dumnezeu lucrează în acest fel pentru că Cuvântul lui Dumnezeu este un mijloc al harului. Cuvântul spune promisiunea lui Dumnezeu iar promisiunea este puterea lui Dumnezeu după cum ne spune Sfântul Apostol Paul: ”eu nu mă ruşinez de evanghelie, căci ea este puterea lui Dumnezeu pentru mântuirea oricărui [om] care crede” (Rom.1,16).

La fel lucrează Dumnezeu și cu lepra păcatului nostru. Speranța vindecării noastre nu este decât la Domnul nostru Isus Cristos după cum ne spune Sfântul Apostol Petru: ”nu este în nimeni altul mântuirea, pentru că nu este niciun alt nume sub cer dat oamenilor, în care trebuie să fim mântuiţi” (Fapte 4,12). Aceasta deoarece, spune Sfântul Apostol Ioan: ”[atât de mult] a iubit Dumnezeu lumea, încât l-a dat pe Fiul său, unul născut, ca oricine crede în el să nu piară, ci să aibă viaţa veşnică. ¹⁷Pentru că Dumnezeu nu l-a trimis pe Fiul său în lume ca să judece lumea, ci ca lumea să fie mântuită prin el” (In.3,16-17).

Strigătului nostru: ”Doamne, ai milă de noi!”, Cristos îi răspunde spunând: ”Cine va crede şi va fi botezat se va mântui” (Mc.16,16). Cristos îi răspunde spunând: ”Adevăr, adevăr vă spun: cine crede are viaţa veşnică” (In.6,47) și: ”Cine mănâncă trupul meu şi bea sângele meu are viaţa veşnică şi eu îl voi învia în ziua de pe urmă” (In.6,54). Cuvântul lui Cristos face ca apa, pâinea și vinul să fie instrumente divine pentru vindecarea noastră de lepra păcatului. Domnul a auzit strigătul leproșilor și i-a vindecat. Domnul aude strigătul nostru și ne vindecă prin iertarea păcatelor noastre.

”Mergeţi şi arătaţi-vă preoţilor!” (Lc.17,14) sunt cuvintele de absoluțiune rostite de către Domnul Isus Cristos în dreptul leproșilor. Cristos îi trimite să reintre în comunitatea lui Dumnezeu din care fuseseră alungați de lepra lor. Legea lui Dumnezeu spune însă că un lepros nu putea fi reprimit fără o jertfă sângeroasă după cum citim: ”preotul să aducă jertfa pentru păcat şi să facă ispăşire pentru cel ce se curăţă de impuritatea lui. După aceea să înjunghie arderea de tot! Preotul să aducă arderea de tot şi ofranda pe altar şi să facă ispăşire pentru el şi va fi curat!” (Lev.14,19-20).

Lepra păcatului se curăță la fel. Este nevoie de o jertfă de sânge pentru ca păcătosul să fie reprimit în comunitatea lui Dumnezeu din care a fost alungat din cauza păcatului său. Sfântul Apostol Paul spune astfel: ”Într-adevăr, răsplata păcatului este moartea, în timp ce harul lui Dumnezeu este viaţa veşnică în Cristos Isus, Domnul nostru” (Rom.6,23) iar Sfântul Apostol Ioan adaugă: ”El este jertfa de ispăşire pentru păcatele noastre, dar nu numai pentru ale noastre, ci şi pentru ale lumii întregi” (1In.2,2)

Acolo, la Ierusalim, Domnul Isus Cristos a fost pironit pe cruce iar sângele care a curs din rănile lui este sângele pe care Dumnezeu l-a adus ca jertfă pentru păcatele noastre. Sângele acesta ne spală de lepra păcatului nostru și ne restaurează ca fiii și fiice ale lui Dumnezeu după cum citim: ”[Cristos] a intrat o dată pentru totdeauna în Sfânta Sfintelor, nu cu sânge de ţapi şi viţei, ci cu propriul lui sânge, dobândind o mântuire veşnică” (Ev.9,12).

Prin jertfa sa pe cruce, Domnul Isus Cristos ne restaurează ca fiii și fiice a lui Dumnezeu, curâțându-ne de lepra păcatului nostru prin Evanghelia sa, Cuvântul său eficace care face întotdeauna ceea ce spune și care vine la noi prin Cuvântul predicat, prin Cuvântul Absoluțiunii, prin apa Sfântului Botez, și în pâinea și vinul Sacramentului Euharistiei în care Domnul nostru Isus Cristos ni se oferă cu adevăratul său trup și adevăratul său sânge spre iertarea păcatelor noastre.

În Sfânta Biserică noi împlinim trimiterea lui Cristos care ne spune și nouă: ”Mergeţi şi arătaţi-vă preoţilor!” (Lc.17,14). Venim la Liturghia Bisericii pentru a ne arăta Marelui Preot, Domnul nostru Isus Cristos, care ne oferă iertarea păcatelor noastre prin Evanghelia sa, după cum citim: ”sângele lui Cristos, care prin Duhul veşnic s-a oferit pe sine fără prihană lui Dumnezeu, va curăţi conştiinţa voastră de faptele moarte, pentru a aduce închinare Dumnezeului celui viu.” (Ev.9,14)

Amin.