PREDICA PENTRU A XVIII-A DUMINICĂ DUPĂ SFÂNTA TREIME, 8 10 2023

” 34 Auzind fariseii că le-a închis gura saduceilor, s-au adunat la un loc, 35 iar unul dintre ei, învăţat al Legii, ca să-l pună la încercare, l-a întrebat: 36 „Învăţătorule, care poruncă este cea mai mare în Lege?”. 37 El i-a zis: „Să-l iubeşti pe Domnul Dumnezeul tău din toată inima ta, din tot sufletul tău şi din tot cugetul tău! 38 Aceasta este cea mai mare şi cea dintâi poruncă. 39 Iar a doua este asemenea acesteia: «Să-l iubeşti pe aproapele tău ca pe tine însuţi!». 40 În aceste două porunci este cuprinsă toată Legea şi Profeţii”. 41 În timp ce fariseii erau adunaţi, Isus i-a întrebat: 42 „Ce părere aveţi despre Cristos? Al cui fiu este?”. I-au zis: „Al lui Davíd”. 43 El le-a spus: „Atunci de ce Davíd, [inspirat] de Duh, îl numeşte Domn când zice: 44 «Domnul a spus Domnului meu, aşază-te la dreapta mea până când îi voi pune pe duşmanii tăi sub picioarele tale!». 45 Aşadar, dacă Davíd îl numeşte Domn, cum poate fi fiul său?”. 46 Şi nimeni nu putea să-i răspundă vreun cuvânt şi nici nu mai îndrăznea cineva din ziua aceea să-l [mai] întrebe ceva.”

Este o regulă generală că, cu cât elevii pun mai multe întrebări, cu atât învață mai mult. Iar un profesor bun va fi capabil să răspundă la întrebarea elevului pentru ceea ce valorează ea.  

Observați că avocatul din Evanghelia de astăzi îl numește pe Isus “Învățător”. Domnul nostru Isus Cristos este un învățător. Învață Cuvântul lui Dumnezeu. Cuvântul lui Dumnezeu poate fi împărțit în exact două învățături: Legea și Evanghelia.   

Legea ne învață ce trebuie să facem.  Evanghelia ne învață ce trebuie să credem.  Legea ne arată păcatul nostru.  Evanghelia ne arată pe Mântuitorul nostru.  

Deoarece există două învățături în Sfânta Scriptură, există practic două tipuri de întrebări care se referă la doctrina creștină: există întrebări despre lege și există întrebări despre Evanghelie.   

Întrebările legate de lege primesc răspunsuri legate de lege, iar întrebările legate de Evanghelie primesc răspunsuri legate de Evanghelie. 

Oamenii pun aproape întotdeauna întrebări despre lege. Avea omul dreptul să dea în judecată compania? A existat într-adevăr o încălcare a contractului? Ați citit scrisul cu litere mici?  

Acestea sunt genul de întrebări pe care oamenii adoră să le pună. Și cu cât oamenii sunt mai religioși, se pare, cu atât întrebările lor sunt mai legale. Legaliștii religioși cred că, dacă fac fapte bune în exterior, vor deveni oameni buni în interior. Ești ceea ce faci.  

Dar au înțeles exact pe dos. Domnul nostru Isus Cristos spune că “un pom rău dă roade rele” (Mat. 7:17). Asta înseamnă că păcătuiești pentru că ești un păcătos și faci ceea ce îți vine natural. Iar legea pătrunde până în adâncurile naturii tale. Ea scoate la iveală ceea ce se află la rădăcină. 

Adică, legea merge la inimă. Și îți poruncește să faci ceea ce nu poți face: “Să-L iubești pe Domnul Dumnezeul tău din toată inima ta, din tot sufletul tău și din tot cugetul tău” și “Să iubești pe aproapele tău ca pe tine însuți”. Într-un cuvânt, să iubești. Să iubești.  

Legea este o oglindă luminoasă care scoate la lumină lipsa totală de iubire, adică acest păcat, în adâncul nostru. Ea dezvăluie ceea ce este în natura noastră. Ne dezvăluie că Dumnezeu este sfânt, iar noi nu suntem, și ne condamnă la moarte. 

Legile umane sunt în mare parte doar încercări de a schimba subiectul. Ele sunt scuze pentru a evita adevărata lege a iubirii.  

Zice: Nu vă gândiți la ceea ce cere Dumnezeu. Urmați doar regulile corectitudinii politice. Și fiți atenți, pentru că aceste reguli sunt actualizate în fiecare lună. Nu întrebați niciodată ce cere legea, ci pur și simplu repetă ceea ce spune profesorul tău de la facultate. Acesta este cel mai sigur mod de a-ți acoperi vina. Aceasta este calea lumii și a cărnii. 

Dar în ochii lui Dumnezeu, aceste încercări sunt inutile. Dacă vrem să ne apropiem de Dumnezeu doar cu armura ieftină a regulilor făcute de om, ne vom găsi pe deplin expuși pentru ceea ce suntem.  

Vom fi forțați să ne confruntăm cu acest întuneric adânc și insondabil din sufletele noastre, numit păcat. Nu L-am iubit pe Dumnezeu din toată inima noastră; nu ne-am iubit aproapele ca pe noi înșine. Pe drept, merităm pedeapsa prezentă și veșnică a lui Dumnezeu. Aceasta este legea. 

Acum, a fi învățător înseamnă mai mult decât a răspunde la întrebările elevilor. Un profesor bun își va pune propriile întrebări pentru a-i face pe elevii săi să se gândească mai bine la subiectul pe care îl predă.  

Așa că Isus, bunul nostru Învățător, se întoarce către avocat și îi pune cea mai mare întrebare pe care a pus-o cineva vreodată: “Ce credeti voi despre Cristos? Al cui Fiu este El?”. 

Este Fiul lui David. E adevărat. Cristos provenea din linia regală a lui Avraam, Isaac, Iacov, Iuda, Isai și David.  

Dar acest lucru nu este suficient. Isus are mai multe întrebări de pus: “Cum atunci David, fiind însuflat de Duhul, Îl numește ‘Domn’ spunând: ‘Domnul a zis Domnului Meu: “Șezi la dreapta Mea, până voi pune pe vrăjmașii Tăi supt picioarelor Tale”’? Dacă David Îl numește ‘Domn’, cum este El Fiul Lui”?  

Spună-mi tu. Cum poate fi Fiul lui David Domnul lui David? Gândiți-vă la acest mic cuvânt “Domn”. Ce înseamnă el? Acum punem întrebări legate de Evanghelie!  

Atunci când îl mărturisim pe Isus ca Domn al nostru, vrem să spunem că El este Răscumpărătorul nostru. A plăti prețul deplin pentru mântuirea noastră. 

Fiul lui David este Răscumpărătorul lui David și al mundi întreagă. Dar Cristos nu ne-a răscumpărat devenind stăpânul nostru. Domnul nostru nu ne conduce dându-ne din ce în ce mai multe reguli prin care să ne sustragem legii iubirii. 

Dimpotrivă, Domnul nostru este Răscumpărătorul nostru pentru că a împlinit legea conform tuturor cerințelor ei. L-a iubit pe Domnul, Dumnezeul său, din toată inima, din tot sufletul și din tot cugetul său.  

S-a supus voinței Tatălui Său, chiar și atunci când aceasta i-a cerut să sufere rușinea răstignirii și vina de a purta păcatul întregii lumi.  

Și, deși a fost calomniat, ridiculizat și abuzat în cel mai crud mod de către oameni, Domnul nostru nu a răspuns niciodată la rău cu rău. În schimb, i-a iubit și s-a rugat pentru ei. 

Și de dragul lui Cristos, Dumnezeu îți iartă toate păcatele. Íți anulează datoria. Ridică povara legii din inimile voastre. Prin predicarea Cuvântului și administrarea sacramentelor, Domnul vostru insuflă viață în sufletul vostru și vă eliberează.  

Chiar în această dimineață, Dumnezeu a salvat-o pe micuța Sylvi Rose prin apă și cuvântul și a insuflat viață veșnică în inima ei. Chiar acum, Duhul Sfânt interpretează scâncetele și plânsetele ei ca pe niște cuvinte de adorație plină de iubire către Tatăl ei ceresc. Spune cu voce tare și clar: “Abba, Tată!”  

De aceea, aveți în voi gândul acesta, care era și în Cristos Isus (Filipeni 2:5). Căci, după cum spune Sfântul Ioan: “În aceasta constă dragostea: nu că noi am iubit pe Dumnezeu, ci că El ne-a iubit pe noi și a trimis pe Fiul Său ca jertfă de ispășire pentru păcatele noastre” (1 Ioan 4, 10).  

Acesta este răspunsul la întrebarea nostru Învățător. 

Legea ne poruncește să iubim, dar nu ne va ajuta să iubim. Noi iubim atunci când Duhul Sfânt sădește credința în inimile noastre prin predicarea Evangheliei. Iubim atunci când conștiința noastră este în pace.  

Așa că aruncați jugul legalist al cărnii tale păcătoase! Luați asupra voastră jugul lui Isus, al Învățătorului tău! Jugul Lui este ușor. El este blând și smerit cu inima (Mat. 11:29).  

Fie ca Dumnezeu să-Și trimită Duhul Său să te mângâie și să te elibereze de regulile făcute de oameni. Fie ca El să ne dea o inimă curată și să ne dispună în iubire veșnică față de Dumnezeu și față de aproapele. În numele lui Isus. Amin.