predica pentru cea de-a doua duminică după crăciun, circumcizia domnului isus cristos, 2 01 2022

Har și pace de la Dumnezeu, Tatăl nostru, și de la Domnul nostru Isus Cristos. În acesta zi binecuvântată ne aflăm în a doua Duminică după nașterea Domnului nostru Isus Cristos. A trecut o săptămână de la acest eveniment care a marcat întreaga lume. După nașterea Domnului Isus Cristos la Bethleem, lumea acesta nu a mai fost niciodată la fel. Săptămâna acesta care s-a scurs a fost marcată de câteva comemorări importante pentru Biserica noastră. În data de 26 Decembrie, Biserica noastră l-a comemorat pe Sfântul Diacon Ștefan, primul creștin care a plătit cu viața pentru credința sa. Apoi l-am comemorarea Sfântului Apostol și Evanghelist Ioan, un creștin care, deși nu a suferit moartea de martir, a suferit foarte mult pentru credința lui. În data de 28 Decembrie, Biserica Lutherană comemorează iar o zi foarte tristă. Este vorba despre Ziua Sfinților Inocenți. Ne amintim de demența regelui Irod care, în dorința lui de al distruge pe ”Împăratul Iudeilor de curând născut”, a ordonat uciderea tuturor pruncilor băieți din Bethleem cu o vârstă mai mică de doi ani. Predica din această a Doua Duminică după Crăciun, Duminică în care ne amintim de tăierea împrejur a Domnului nostru Isus Cristos, predica este fundamentată pe Luca 2,21 unde citim astfel: ”²¹ Când s-au împlinit cele opt zile pentru circumciderea lui, i s-a pus numele Isus, aşa cum a fost numit de înger mai înainte de a fi fost zămislit”

Dragii mei, în antichitate exista o vorbă care spunea că dacă vrei să găsești o Biserică Creștină este suficient să pășești pe urmele de sânge lăsate de către martirii ei. Din acest punct de vedere, zilele care urmează Sărbătorii Nașterii Domnului sunt zile caracterizate de vărsare de sânge. Acest lucru ne dovedește faptul că lumea acesta nu îl iubește pe Cristos și nu iubește nici Biserica lui ci, instigată de diavol, ea depune toate eforturile necesare pentru distrugerea lor.

Pentru că la 1 Ianuarie Bisericile Lutherane Confesionale celebrează tăierea împrejur a Domnului nostru Isus Cristos, în această Duminică doresc să vă vorbesc despre un alt eveniment care a fost caracterizat de vărsare de sânge. În Evanghelia Sfântului Ucenic Luca citim astfel: ”când a venit ziua a opta, în care trebuia tăiat împrejur Pruncul, I-au pus numele Isus, nume care fusese spus de înger înainte ca să fi fost El zămislit în pântece” (Lc.2:21)

Această vărsare de sânge care a avut loc la tăierea împrejur a Domnului Isus Cristos a fost una diferită de un martiraj așa cum am văzut în cazul Sfântului Ucenic Ștefan sau a Sfinților Inocenți. Ne aducem aminte faptul că Dumnezeu i-a dat Sfântului Patriarh Avraam următoarea poruncă: ”la vârsta de opt zile, orice copil de parte bărbătească dintre voi să fie tăiat împrejur, neam după neam: fie că este rob născut în casă, fie că este cumpărat cu bani de la vreun străin, care nu face parte din neamul tău. Va trebui tăiat împrejur atât robul născut în casă, cât şi cel cumpărat cu bani; şi astfel legământul Meu să fie întărit în carnea voastră ca un legământ veşnic. Un copil de parte bărbătească netăiat împrejur în carnea prepuţului lui să fie nimicit din mijlocul neamului său: a călcat legământul Meu” (Gen.17,12). Așadar, la vârsta de opt zile, fiecare prunc de parte masculină din rândul evreilor trebuia să fie supus acestui act sacru al tăierii împrejur sau, în caz contrar, el trebuia să fie ucis. Tăierea acesta împrejur despre care vorbim reprezintă un semn făcut în carnea pruncului, un act care întotdeauna era însoțit de sângerare. Tăierea împrejur reprezenta actul intrării pruncului în legământul făcut de Dumnezeu cu poporul Israel. Pe lângă această importanță majoră, tăierea împrejur reprezenta imaginea moștenirii păcatului de la tată la fiu. Tăierea împrejur reprezenta un semn al faptului ca toți suntem concepuți într-o natură păcătoasă și, fără o eliberare din această stare de robie în păcat venită prin vărsare de sânge, fiecare dintre noi este sortit condamnării veșnice. De aceea, sângerarea produsă în momentul circumciziei amintește despre jertfa Mântuitorului promis de către Dumnezeu pentru salvarea descendenților lui Avraam. Cu toate că au fost tăiați împrejur, poporul evreu nu a ținut însă legământul ci s-au dedat la închinarea la alți zei, inima lor rătăcindu-se de Dumnezeul cel adevărat, după cum citim deseori în Vechiul Testament.

În tradiția evreiască, momentul tăierii împrejur era și momentul în care pruncul își primea numele. În acest fel el devenea un membru complet al comunității primind semnul legământului dar și un nume prin care se identifica în cadrul poporului legământului. În tot acest ritual complex, singurul care nu avea parte de bucurie era chiar sărbătoritul. Pentru prunc totul se reducea la o puternică durere și la sângerare.

La 1 Ianuarie, ne vom afla la exact opt zile de la nașterea Domnului care a fost sărbătorită la 25 Decembrie. Este ziua în care Domnul nostru, un prunc de doar opt zile, conform poruncii lui Dumnezeu, a fost tăiat împrejur și a primit numele Isus, un nume care, în traducere înseamnă: ”Dumnezeu mântuiește”. Numele acesta a fost ales de către însuși Dumnezeu nefiind alegerea Sfintei Fecioare Maria sau a Sfântului Iosif, soțul ei. Ne aducem aminte de faptul că atunci când Sfânta Fecioară a fost vizitată de către Sfântul Arhanghel Gabriel pentru ai aduce vestea că îl va purta în pântec pe Fiul lui Dumnezeu, acesteia i s-au spus următoarele cuvinte: ”iată că vei rămâne însărcinată şi vei naşte un Fiu, căruia Îi vei pune numele Isus” (Lc1,31). Explicația pentru acest nume o primește Sfântul Iosif, protectorul Sfintei Fecioare căruia Sfântul Înger îi vorbește astfel: ”Ea va naşte un Fiu, şi-I vei pune numele Isus, pentru că El va mântui pe poporul Lui de păcatele sale” (Mt.1,21).

Dragii mei, numele în vechiul Israel avea însemnătatea lui aparte. Acest lucru nu mai este valabil în prezent. În perioada aceea numele avea o semnificație specială. pentru a înțelege semnificația numelui purtat de către mântuitorul nostru, trebuie să ne aplecăm un pic asupra limbii pe care o vorbeau evreii în acea perioadă. În limba din acel timp, numele dat Fiului lui Dumnezeu întrupat a fost IOȘUA. Acest nume înseamnă ”Dumnezeu mântuiește”. Acest nume face trimitere la experiența pe care Sfântul Profet Moise a trăit-o atunci când a ajuns față în față cu tufișul care ardea. Dumnezeu care se manifesta înaintea Sfântului Profet Moise arăta spre salvarea poporului Israel din robia Egiptului. Domnul Isus Cristos este cel care ne salvează din robia păcatului. De aceea, în ebraică, numele Mântuitorului ne vorbește despre misiunea pe care el a avut-o în această lume. În limba greacă, numele ”Ioșua” a devenit ”Isus”. Cu toate că în limba română, de exemplu, numele ”Isus” nu are nici un fel de însemnătate specială, pentru fiecare dintre noi, cei credincioși, este valabilă însemnătatea pe care numele o avea în ebraică, mai precis ”Dumnezeu mântuiește”.

Numele ”Isus” ne vorbește despre faptul că Dumnezeu s-a coborât pentru a ne salva din robia păcatului. El este Mesia, Mântuitorul lumii, sămânța promisă Sfântului Patriarh Avraam. Ca ”Dumnezeu care salvează”, Isus trebuia să fie perfect din toate punctele de vedere. El trebuia să trăiască și să împlinească cerințele Legii lui Dumnezeu printr-o ascultare perfectă. Pentru a fi Mântuitorul nostru, Isus trebuia să fie fără nici un păcat. Pe de altă parte, doar o ascultare perfectă de Legea lui Dumnezeu nu era suficientă pentru mântuirea noastră. Păcatele omului nu se șterg printr-o ascultare de Lege deoarece Legea nu mântuiește niciodată deoarece ea evidențiază păcatul. Ascultând în mod perfect de Lege, Isus s-a dovedit ca fiind fără păcat, deci nu se afla sub robia păcatului și sub stăpânirea morții datorită propriului său păcat. Doar așa El a putut să ia asupra lui păcatele noastre - devenind prin asumarea lor cel mai mare păcătos care a trăit vreodată - și să primească pedeapsa pentru acestea din partea lui Dumnezeu. Domnul Isus Cristos s-a supus mâniei lui Dumnezeu nu pentru păcatul lui ci pentru păcatul nostru, după cum ne spune Sfântul profet Isaia: ”El era străpuns pentru păcatele noastre, zdrobit pentru fărădelegile noastre. Pedeapsa care ne dă pacea a căzut peste El, şi prin rănile Lui suntem tămăduiţi” (Isaia 53:5). La Ierusalim, pe cruce, Domnul Isus Cristos a fost blestemat de către Dumnezeu datorită păcatelor fiecăruia dintre noi, lucru despre care ne vorbește semnificația numelui Isus, ”Dumnezeu mântuiește”. Sfântul Apostol Paul vorbește foarte frumos despre acest lucru atunci când spune: ”Cristos ne-a răscumpărat din blestemul Legii, făcându-Se blestem pentru noi” (Col.3,13).

Circumcizia sau tăierea împrejur a Domnului nostru Isus Cristos se încadrează în această ascultare perfectă de Legea lui Dumnezeu pe care Domnul Isus Cristos a lucrat-o pentru fiecare dintre noi. Întrupându-se ca un fiu al poporului lui Israel, Isus a devenit prin tăierea împrejur un membru al legământului pe care el însuși l-a făcut cu poporul Israel. Deși nu avea nevoie de această circumcizie, el s-a supus acestui act sângeros și dureros doar pentru a putea să fie cu adevărat ”Dumnezeu care mântuiește”. Acest lucru era posibil doar printr-o ascultare perfectă de propria sa Lege. Tăindu-se împrejur, Domnul nostru Isus Cristos a dovedit faptul că este un ”fiu al omului”. Tăindu-se împrejur, Domnul nostru Isus Cristos a dovedit faptul că este un adevărat membru al umanității.

Așa cum deja am spus, tăierea împrejur a Domnului Isus Cristos prefigurează sacrificiul său pe cruce. Circumcizia Domnului nostru Isus Cristos ne vorbește despre faptul că Fiul lui Dumnezeu care s-a întrupat în pântecele Sfintei Fecioare Maria și s-a născut în ieslea de la Betleem, avea să salveze lumea prin sânge, mai precis prin suferința și prin moartea sa pe cruce. Scriptura ne spune faptul că prin moartea Domnului Isus Cristos, inima noastră a fost circumcisă, păcatul fiind tăiat și aruncat afară din fiecare dintre noi, cei care credem în cuvintele Evangheliei lui Cristos. Astfel, Vechiul Legământ al Legii a fost înlocuit de promisiunea Evangheliei lui Cristos. Dacă Legea ne vorbește despre faptul că suntem păcătoși și sortiți mâniei veșnice a lui Dumnezeu, Evanghelia lui Cristos ne vorbește despre iertarea păcatelor și despre salvare noastră de sub blestemul Legii prin propriul său sânge care s-a vărsat pentru noi. Această promisiune pe care Dumnezeu ne-o face în Evanghelie este una veșnică. Astfel, prin sângele Domnului Isus Cristos noi suntem făcuți moștenitorii vieții veșnice și ai Împărăției lui Dumnezeu.

Dragii mei, în această lume păcătoasă, fiecare an începe cu vărsare de sânge. Biserica lui Cristos nu poate exista fără această vărsare de sânge la care a fost supus Mântuitorul nostru la opt zile de la naștere. Această vărsare de sânge ne arată faptul că Isus din Nazaret este cu adevărat ”Dumnezeu care ne mântuiește”. Astfel începe fiecare an pentru Luteranii Confesionali, privind țintă la ”Dumnezeu care ne mântuiește”. Cel care s-a născut la Bethleem, cel care și-a vărsat sângele la opt zile de la naștere prin tăierea împrejur este cel care avea să sufere și să își verse sângele pe crucea de la Golgota pentru ca noi să avem păcatele iertate, să avem viață și să avem mântuire. El este acela care, după trei zile a înviat din morți, s-a înălțat la ceruri și stă la dreapta Tatălui mijlocind pentru noi înaintea lui Dumnezeu. Această vărsare de sânge ne amintește faptul că Fiul lui Dumnezeu a fost un om real, un om asemenea nouă. El s-a făcut pe sine un fiu al omului pentru ca prin El noi să devenim fii ai lui Dumnezeu după cum Sfântul Apostol Paul le spune credincioșilor din Roma: ”Dumnezeu Îşi arată dragostea faţă de noi prin faptul că, pe când eram noi încă păcătoşi, Cristos a murit pentru noi. Deci cu atât mai mult acum, când suntem socotiţi neprihăniţi, prin sângele Lui, vom fi mântuiţi prin El de mânia lui Dumnezeu. Căci, dacă atunci când eram vrăjmaşi, am fost împăcaţi cu Dumnezeu, prin moartea Fiului Său, cu mult mai mult acum, când suntem împăcaţi cu El, vom fi mântuiţi prin viaţa Lui. Şi nu numai atât, dar ne şi bucurăm în Dumnezeu, prin Domnul nostru Isus Cristos, prin care am căpătat împăcarea” (Rom.5,8-11).

Amin!