PREDICA PENTRU A DOUA DUMINICĂ DUPĂ EPIFANIA DOMNULUI, 17 01 2021

Har și pace vouă de la Dumnezeu, Tatăl nostru și de la Domnul nostru Isus Cristos. Predica pentru această a doua Duminică după Epifania Domnului este fundamentată pe Ioan 2,1-11.

”¹În ziua a treia, s-a făcut o nuntă în Cána Galileii şi mama lui Isus era acolo. ²A fost chemat şi Isus cu discipolii lui la nuntă. ³Lipsind [la un moment dat] vinul, mama lui Isus i-a zis: „Nu [mai] au vin”. ⁴Dar Isus i-a spus: „Ce ne priveşte pe mine şi pe tine, femeie? Încă nu a venit ceasul meu”. ⁵Mama lui Isus le-a spus slujitorilor: „Faceţi tot ce vă va spune!”. ⁶Erau acolo şase vase de piatră puse pentru purificarea iudeilor, fiecare de două sau trei măsuri. ⁷Isus le-a zis: „Umpleţi vasele cu apă!”. Iar ei le-au umplut până sus. ⁸Atunci le-a zis: „Scoateţi acum şi duceţi stolnicului nunţii!”. Ei i‑au dus. ⁹Când a gustat stolnicul apa devenită vin – şi el nu ştia de unde este, dar slujitorii care o aduseseră ştiau – stolnicul l-a chemat pe mire ¹⁰şi i-a spus: „Orice om pune mai întâi vinul bun, iar când s-au îmbătat, pe cel mai slab. Tu ai ţinut vinul bun până acum!”. ¹¹Aceasta a făcut-o Isus ca început al semnelor, în Cána Galileii. Şi-a arătat gloria, iar discipolii lui au crezut în el.”

Pericopa din această Duminică ne este cunoscută sub denumirea de ”Nunta din Cana Galileei” și ne relatează un eveniment care a avut loc la foarte scurt timp după Botezul Domnului nostru Isus Cristos în apa Iordanului și după ispitirea sa de către diavol. Cana Galileei este o micuță localitate aflată în proximitatea Nazaretului, localitate din Galileea unde Scriptura ne spune că Domnul Isus Cristos și-a petrecut primii treizeci de ani de viață alături de familia sa. Cadrul acestui eveniment este o nuntă tipic evreiască despre care avem motive întemeiate să credem că a avut loc în cadrul familiei lărgite a Domnului nostru Isus Cristos, mirele putând să fie o rudă destul de apropiată cu Mântuitorul. Deși Scriptura nu ne oferă nici un detaliu în acest sens, prezența Mântuitorului împreună cu ucenicii săi la această nuntă și implicarea activă a Sfintei Fecioare Maria în organizarea acestei nunți pot susține ideea unui eveniment între rude.

Parcurgând pericopa din această Duminică, observăm că acest eveniment fericit era pe punctul de a ajunge într-un impas care îl putea transforma foarte rapid într-un veritabil coșmar. Cuvintele Sfintei Fecioare Maria adresate Domnului Isus Cristos spun astfel: ”Nu [mai] au vin” (In.2,3). Acesta este un moment cu adevărat critic pentru o petrecere de nuntă. Nu știm exact care trebuie să fi fost motivul pentru care vinul s-a terminat. Poate că familia nu a avut resurse financiare pentru a achiziționa o cantitate suficientă de vin. Sau poate că neglijaseră acest aspect important în organizarea unei nunți. De asemenea, este foarte posibil ca vinul să fi fost consumant în cantități mult mai mari decât se așteptau organizatorii. Din cuvintele celui care se ocupa de organizarea nunții am putea înțelege faptul că mulți dintre participanții la această nuntă erau deja beți atunci când vinul s-a terminat. În oricare dintre aceste situații, lipsa vinului risca să transforme acest moment plin de fericire pentru miri într-o experiență neplăcută care avea să îi urmărească pentru mulți ani, mai ales datorită faptului că în tradiția evreiască nunta era un eveniment care implica întreaga comunitate locală.

Un prim episod care ne atrage atenția este dialogul dintre Sfânta Fecioară Maria și Domnul nostru Isus Cristos. La cuvintele Sfintei sale mame: ”Nu [mai] au vin” (In.2,3), Domnul Isus Cristos răspunde cu cuvintele: ”Ce ne priveşte pe mine şi pe tine, femeie? Încă nu a venit ceasul meu” (In.2,4). Cuvintele acestea ale Domnului nostru Isus Cristos au născut multe polemici. Nu știm exact ce intenție a avut Sfânta Fecioară Maria atunci când s-a adresat Fiului său în această problemă. Cu siguranță ea știa cine este Fiul ei. Ea păstra în inima ei cuvintele Îngerului Gabriel dar și cuvintele Sfântului Simeon. Cum Sfântul Apostol Ioan ne spune: ”Aceasta a făcut-o Isus ca început al semnelor” (In.2,11), mulți teologi sunt de părere că acesta a fost prima minune săvârșită de către Domnul Isus Cristos. În consecință, Sfânta Fecioară nu trebuie să îl fi privit la acel moment pe Fiul său ca pe un făcător de minuni. De aceea, este posibil ca Sfânta Fecioară Maria să îi fi cerut Fiului său să își înceapă misiunea într-un mod asemănător cu cel al Sfântului Ioan Botezătorul, mustrându-i cu severitate pe cei care se îmbătaseră cu vin și chemându-i la pocăință. În felul acesta, Domnul Isus ar fi apărat onoarea familiei care risca să fie pătată. Scriptura nu ne vorbește însă în mod clar cu privire la acest aspect și din acest motiv, toate aceste idei nu sunt decât niște speculații.

Indiferent de ceea ce Sfânta Fecioară Maria aștepta de la Domnul Isus Cristos cu privire la această problemă, cuvintele ei adresate servitorilor: ”Faceţi tot ce vă va spune!” (In.2,5) sunt cuvinte ale credinței. Sfânta Fecioară Maria nu știa cum va acționa Fiul ei sau dacă va acționa în această problemă. Cuvintele ei, în oricare caz, denotă faptul că ea avea deplină încredere că orice decizie va lui Fiul ei și indiferent cum acesta va acționa, Domnul Isus Cristos va face ceva bun. Cuvintele acestea sunt cuvinte de ascultare și de încredere, exact așa cum au fost și cuvintele: ”Iată, slujitoarea Domnului: fie mie după cuvântul tău!” (Lc.1,38). Aceste cuvinte sunt un simbol al adevărate credințe și este deosebit de important să păstrăm în inima și mintea noastră acest model de credință pentru al putea urma. Prin cuvintele ei, Sfânta Fecioară Maria s-a rugat Domnul pentru a interveni într-o situație dificilă așa cum și noi ne rugăm deseori. Rugăciunea nu trebuie însă să fie doar o înșiruire de cereri specifice - indiferent dacă sunt parte a unei rugăciuni scrise sau a unei rugăciuni spontane - ci trebuie să fie un exercițiu al credinței, având încredere că indiferent cum Domnul va acționa, spune Sfântul Apostol Paul, o va face: ”spre binele celor care îl iubesc pe Dumnezeu” (Rom.8,28).

Dragii mei, cu toate că este foarte important pentru noi să observăm credința Sfintei Fecioare Maria și să ne-o însuși, eu cred că această pericopă nu este despre Sfânta Fecioară Maria și credința ei ci este despre Domnul Isus Cristos ca Mântuitorul lumii. Cuvântul lui Dumnezeu din această Duminică ne vorbește despre o altă epifanie a Domnului Isus Cristos, una care a avut loc înaintea ucenicilor săi după cum citim: ”Şi-a arătat gloria, iar discipolii lui au crezut în el” (In.2,11). În această minune pe care Isus din Nazaret a făcut-o cu ocazia nunții din Cana Galileei, ucenicii au recunoscut faptul că cel pe care îl urmau era cu adevărat Mesia cel promis de către Dumnezeu prin Sfinții Profeți ai Vechiului Testament deoarece acest Isus era capabil să facă ceea ce nici o ființă umană nu era. Anume, să schimbe natura lucrurilor create. Isus din Nazaret a schimbat apa în vin iar o astfel de re-creare a lucrurilor nu îi stătea în putere decât lui Dumnezeu, creatorul cerurilor și al pământului. Prin această minune, Isus din Nazaret le-a întărit credința ucenicilor săi în faptul că el este Domnul după cum avea să mărturisească mai târziu Sfântul Apostol Petru: ”Isus Nazarinéanul, bărbat adeverit de Dumnezeu între voi prin fapte puternice, minuni şi semne pe care le-a făcut Dumnezeu prin el în mijlocul vostru, după cum voi înşivă ştiţi” (Fapte 2,22).

Dragii mei, Fiul lui Dumnezeu nu s-a întrupat și nu a venit în lumea acesta pentru a fi un al doilea Ioan Botezătorul care să ne mustre pentru păcatele noastre. Sfântul Apostol și Evanghelist Ioan ne spune faptul că: ”Dumnezeu nu l-a trimis pe Fiul său în lume ca să judece lumea, ci ca lumea să fie mântuită prin el” (In.3,17). De aceea, Isus din Nazaret este: ”Dumnezeu care ne mântuiește”. El este Fiul lui Dumnezeu întrupat, venit în lumea noastră a păcatului pentru a o ridica din robia morții și a diavolului. El vine în lumea noastră nu ca să fie judecătorul nostru ci ca să fie ”păstorul cel bun” despre care el însuși afirmă, spunând: ”Eu am venit ca să aibă viaţă şi să [o] aibă din belşug” (In.10,10). Fiul lui Dumnezeu a venit pe acest pamând, a devenit ca unul dintre noi, pentru a ne scoate din sărăcia acestei vieți în care ne-a așezat păcatul și să ne ducă în belșugul pe care Dumnezeu l-a pregătit pentru noi. La nunta din Caana, Domnul Isus Cristos nu doar a rezolvat o problemă stânjenitoare ci a dovedit faptul că Fiul lui Dumnezeu a venit să de aducă din sărăcia păcatului la belșugul mântuirii. Sfântul Apostol și Evanghelist Ioan ne spune faptul că Domnul Isus Cristos le-a oferit nuntașilor cel mai bun vin și l-a oferit într-o cantitate îndestulătoare. Toate acestea deoarece Fiul lui Dumnezeu nu a venit în această lume ca un mesaj al Legii care ne condamnă pentru păcatele noastre ci ca dulcele mesaj al Evangheliei lui Dumnezeu, după cum ne spune Sfântul Apostol Paul: ”Fiul Omului a venit să caute şi să mântuiască ceea ce era pierdut” (Lc.19,10)

Dragii mei, la nunta din Cana Galileei, Domnul Isus Cristos a fost unul dintre invitați și a onorat această nuntă cu prezența sa, ba chiar a binecuvântat această nuntă cu intervenția sa miraculoasă. Dar Fiul lui Dumnezeu nu a venit în această lume ca un invitat al nostru ci el a venit tocmai pentru ca să ne invite pe fiecare dintre noi la marea nuntă dintre ”Mielul lui Dumnezeu și Mireasa sa” care este Sfânta sa Biserică. Sfântul Apostol Paul ne spune astfel: ”Cristos a iubit Biserica şi s-a dat pe sine pentru ea pentru a o sfinţi, purificând-o prin baia apei în cuvânt, ca să şi-o prezinte sieşi ca o Biserică glorioasă, fără să aibă vreo pată sau rid sau ceva asemănător, ci să fie sfântă şi neprihănită!” (Ef.5,25-27). Domnul Isus Cristos a venit în această lume pentru a ne duce pe fiecare dintre noi la mare banchet din Împărăția lui Dumnezeu. Domnul Isus Cristos vine în această lume a păcatului ca să vestească iertarea și împăcarea omului cu Dumnezeu. El vine pentru a umple vasele noastre goale de orice sens al vieții și de orice speranță. El vine pentru a readuce confort într-o lume a îngrijorărilor, a durerii și a morții. El vină să ia ceea ce ceea ce este al nostru după cum citim: ”el a purtat suferinţele noastre şi durerile noastre le-a luat asupra lui” (Is,53,4) pentru a ne oferi în schimb ceea ce este a lui, după cum citim: ”dacă cineva este în Cristos, este o creatură nouă: cele vechi au trecut, iată, au devenit noi. ar toate vin de la Dumnezeu care ne-a împăcat cu sine prin Cristos şi ne-a dăruit slujirea reconcilierii” (2Cor.5,17-18).

Fiul lui Dumnezeu, vine să ne spele pe fiecare dintre noi în apa Sfântului Botez, după cum ne spune Sfântul Apostol Paul: ”el ne-a mântuit prin baia renaşterii şi reînnoirii Duhului Sfânt” (Tit 3,5). Prin Botez, Domnul Isus Cristos ne-a făcut una cu el după cum citim: ”Toţi câţi aţi fost botezaţi în Cristos v-aţi îmbrăcat în Cristos” (Gal.3,27) și ne-a așezat în arca salvării care este Sfânta sa Biserică născându-ne ”din apă şi Duh” (In.3,5). În Sfânta sa Biserică, Domnul Isus Cristos El vine la noi în Cuvântul său pentru a ne vesti iertarea păcatelor noastre în jertfa sa și pentru a ne hrăni cu însuși sfântul său trupul și cu însuși sângele său sfânt pentru ca noi să fie eliberați din ghearele morții după cum citim: ”Cine mănâncă trupul meu şi bea sângele meu rămâne în mine şi eu în el. Aşa cum m-a trimis Tatăl care este viu, iar eu trăiesc prin Tatăl, [la fel] şi cel care mă mănâncă pe mine va trăi prin mine” (In.6,56-57).

Dragii mei, Domnul Isus Cristos și-a început slujirea cu un act de extravaganță. El nu doar că a acoperit nevoile urgente ale unui cuplu care se căsătorea ci mai mult, el a oferit un vin de foarte bună calitate și din abundență. Acest miracol descrie foarte bine caracterul slujirii sale, a suferinței sale, a morții și a învierii sale. Acesta este promisiunea Evangheliei și speranța noastră. Știm că nu avem dreptul să fim poporul său și să fim mântuiți din păcatele noastre dar el o face pentru că așa vrea el, pentru că ne iubește cu o dragoste nespus de mare. El este cel care vrea ca noi să fim poporul său, să fim iertați și să fim salvați din robia păcatului, a morți și a diavolului după cum citim: ”Dumnezeu şi-a arătat iubirea faţă de noi [prin faptul] că, pe când eram încă păcătoşi, Cristos a murit pentru noi” (Rom.5,8). Pe cât de mare este miracolul transformări apei în vin, pe atât de mare este și miracolul relatat în finalul pericopei noastre: ”discipolii lui au crezut în el” (In.2,11). Aceasta este marea lucrare făcută de Cristos, prin Evanghelia sa el creează în noi credință, prin Sfântul Botez ne face ai săi iar prin Sfânta Euharistie ne hrănește și întărește credința pentru a fi parte a poporului său în tot acest timp petrecut în această lume a păcatului.

Amin!