PREDICA PENTRU A DOUA DUMINICĂ DUPĂ Epifanie, 16 01 2022

Har și pace vouă de la Dumnezeu, Tatăl nostru și de la Domnul nostru Isus Cristos. În mila lui Dumnezeu, în această Duminică suntem în cea de-a doua Duminică după Epifania Domnului nostru Isus Cristos. Predica din această Duminică este fundamentată pe Ioan 2, 1-11.

”¹În ziua a treia, s-a făcut o nuntă în Cána Galileii şi mama lui Isus era acolo. ²A fost chemat şi Isus cu discipolii lui la nuntă. ³Lipsind [la un moment dat] vinul, mama lui Isus i-a zis: „Nu [mai] au vin”. ⁴Dar Isus i-a spus: „Ce ne priveşte pe mine şi pe tine, femeie? Încă nu a venit ceasul meu”. ⁵Mama lui Isus le-a spus slujitorilor: „Faceţi tot ce vă va spune!”. ⁶Erau acolo şase vase de piatră puse pentru purificarea iudeilor, fiecare de două sau trei măsuri. ⁷Isus le-a zis: „Umpleţi vasele cu apă!”. Iar ei le-au umplut până sus. ⁸Atunci le-a zis: „Scoateţi acum şi duceţi stolnicului nunţii!”. Ei i‑au dus. ⁹Când a gustat stolnicul apa devenită vin – şi el nu ştia de unde este, dar slujitorii care o aduseseră ştiau – stolnicul l-a chemat pe mire ¹⁰şi i-a spus: „Orice om pune mai întâi vinul bun, iar când s-au îmbătat, pe cel mai slab. Tu ai ţinut vinul bun până acum!”. ¹¹Aceasta a făcut-o Isus ca început al semnelor, în Cána Galileii. Şi-a arătat gloria, iar discipolii lui au crezut în el.”

Dragii mei, evenimentul acesta relatat în pericopa noastră și cunoscut sub numele de Nunta din Caana Galileei putem să spunem că este în același timp un început și un sfârșit. Pericopa noastră ne vorbește despre o nuntă, un eveniment atât de important în viața oricărui om. Este momentul în care mireasa se desparte de familia sa, de tată și de mama ei, și se unește cu soțul ei. La fel, nunta este momentul în care mirele se desparte de familia sa, de tată și de mama lui, și se unește cu soția sa, după cum ne spune Sfântul Apostol Paul: ”De aceea îşi va lăsa omul tatăl şi mama şi se va uni cu soţia sa şi cei doi vor fi un singur trup” (Ef.5,31). Nunta înseamnă sfârșitul unei etape din viața omului și începutul unei noi etape în viața omului. La fel, Sfânta Scriptură ne spune faptul că Nunta acesta din Caana Galileei a însemnat pentru Domnul Isus Cristos un sfârșit și un început. Domnul Isus Cristos pune capăt Vechiului Legământ și își începe slujirea publică de proclamare a Noului Legământ.

Sfântul Apostol Ioan își încheie pericopa care ne descrie evenimentul nunții din Caana cu următoarele cuvinte: ”Aceasta a făcut-o Isus ca început al semnelor, în Cána Galileii. Şi-a arătat gloria, iar discipolii lui au crezut în el” (In.2,11). În Evanghelia lui Cristos fiecare cuvânt își are importanța sa specială deși, de foarte multe ori noi tratăm cuvintele cu superficialitate crezând că important este tabloul general pe care Scriptura în pictează. În acest verset, Sfântul Apostol Ioan ne vorbește despre un ”început al semnelor” (ἀρχὴν τῶν σημείων = arhen ton semeion). Ceea ce Cristos a făcut la nunta din Caana nu a fost prima minune. Cristos este cel care spune despre sine: ”Eu sunt cel care sunt” (Ex.3,14). Cristos este cel care i-a eliberat pe evrei din robia Egiptului, conducându-i pe aceștia printr-un nor ziua și printr-un stâlp de foc noaptea, despărțind Marea Roșie și hrănind poporul în mod miraculos în pustiu. Cele petrecute la nunta din Caana nu a fost nici măcar primul miracol legat de întruparea sa. Concepția sa în pântecele Sfintei Fecioare Maria și nașterea sa la Betleem au fost înconjurate de miracole. Sarcina Sfintei Elisabeta; verișoara Sfintei Fecioare Maria; apariția miraculoasă a îngerilor sfinți pe dealurile Betleemului la nașterea sa; vizita înțelepților de la răsărit; vizita înțelepților de la răsărit ghidați de o stea care a apărut într-un mod miraculos pe cer; toate acestea au arătat faptul că Pruncul născut din Fecioară nu este doar un om simplu, doar carne din carnea ei, ci este divin, fiind din Dumnezeu, Dumnezeu adevărat din Dumnezeu adevărat, născut ci nu făcut, deopotrivă cu Dumnezeu Tatăl. Despre acest Dumnezeu-om mărturisește relatarea Sfântului Evanghelist Luca cu privire la vizita pe care Domnul Isus Cristos a făcut-o la Ierusalim la vârsta de doisprezece ani dar și minunata epifanie care a avut loc la botezul Domnului nostru Isus Cristos pe care l-am celebrat Duminica trecută. De asemenea, o altă minune înregistrată de Scriptură este cea legată de chemarea lui Natanael unde citim următoarele cuvinte: ”Natanaél i-a zis: „De unde mă cunoşti?”. Isus i-a răspuns şi i‑a zis: „Înainte de a te fi chemat Fílip, te-am văzut stând sub smochin” (In.1,48). Vedem, astfel, faptul că minunea transformării apei în vin la nunta din Caana nu a fost nicidecum primul miracol care a avut loc în viața pământească a Fiului lui Dumnezeu întrupat. Nici măcar Sfântul Apostol și Evanghelist Ioan nu ne spune faptul că acesta ar fi fost prima minune săvârșită de către Domnul nostru Isus Cristos. Așa cum am spus, Sfântul Apostol Ioan ne vorbește despre un ”început al semnelor”. După ce a fost botezat de către Sfântul Ioan Botezătorul în apa Iordanului, după ce a fost ispitit în pustie de către diavol și după ce și-a chemat ucenicii la sine, Domnul nostru Isus Cristos își începe lucrarea publică de predicare a Evangheliei. Apa transformată în vin este primul semn public care vorbește despre faptul că Isus din Nazaret nu este doar un simplu om ci este Dumnezeu Atotputernicul, Dumnezeu plin de compasiune pentru omul păcătos, Dumnezeu a cărui milă ține în veci. Prin acest semn, Isus arată nu numai faptul că este Dumnezeu dar mai arată ceva foarte, foarte important. El le arată ucenicilor săi cel fel de Dumnezeu este. El este Dumnezeu care vină să elibereze și să aducă bucurie în sufletele oamenilor. El este Dumnezeu care vine în lumea noastră, ca unul dintre nou, ca să înceapă ceva cu totul nou ți să reverse Duhul său cu generozitate peste toți aceia care primesc mesajul Evangheliei prin credință.

Dar, dragii mei, așa cum am spus în debutul acestei predici, începutul a ceva, cel mai adesea înseamnă sfârșitul a alt ceva. Mireasa și mirele de la nunta din Caana nu mai sunt cei care erau înainte de nuntă. Sunt ceva nou iar acest ceva nou a pus capăt a ceea ce erau ei înainte. Începutul slujirii publice a Domnului nostru Isus Cristos reprezintă sfârșitul tuturor lucrurilor de până atunci. Chiar cuvintele Sfântului Ioan Botezătorul spun acest lucru după cum citim: ”El trebuie să crească, iar eu să mă micşorez” (In.3,30). Începutul misiunii lui Cristos este sfârșitul profeților Vechiului Testamente; este sfârșitul preoției levitice și a slujirii cultice a Vechiului Testament. Aceasta deoarece acest Isus Cristos care își începe lucrarea publică în Caana Galileei este Fiul lui Dumnezeu care din Tatăl s-a născut mai înainte de toți vecii și, prin acesta, el este garația unui legământ nou, unui legământ superior după cum citim în Epistola către Evrei unde scrie astfel: ”Erau mai mulţi cei care deveneau preoţi, pentru că moartea îi împiedica să dureze, dar el, pentru că rămâne în veci, are o preoţie netrecătoare. De aceea el poate să mântuiască definitiv pe cei care se apropie prin el de Dumnezeu, căci este totdeauna viu pentru a interveni în favoarea lor” (Ev.7,23-25). Și, din nou citim în Epistola către Evrei astfel: ”Acum însă el a primit o slujire cu atât mai deosebită, cu cât mai înaltă este alianţa al cărei mijlocitor este el, deoarece aceasta este întemeiată pe promisiuni mai bune. Deci, dacă cea dintâi ar fi fost fără cusur, nu s-ar fi căutat loc pentru a doua, căci, mustrându-i, le zice: „Iată, vin zile, spune Domnul, când voi încheia cu casa lui Israél şi cu casa lui Iúda o alianţă nouă, nu ca alianţa pe care am făcut-o cu părinţii lor în ziua în care i-am luat de mână ca să-i scot din ţara Egiptului. Deoarece ei nu au rămas credincioşi alianţei mele, i-am părăsit şi eu, spune Domnul. Aceasta este alianţa pe care o voi încheia cu casa lui Israél după zilele acelea, spune Domnul: voi pune legile mele în mintea lor şi le voi scrie în inima lor. Eu voi fi Dumnezeul lor, iar ei vor fi poporul meu. Şi nu va trebui să înveţe nimeni pe aproapele său şi nici pe fratele său, spunând: „Cunoaşte-l pe Domnul!”, pentru că toţi mă vor cunoaşte, de la cel mai mic până la cel mai mare dintre ei. Voi fi îndurător faţă de nedreptăţile lor şi nu-mi voi mai aminti de păcatele lor”. Întrucât spune „un nou” legământ, primul a devenit învechit. Iar ceea ce este învechit şi îmbătrânit este gata să dispară” (Ev.8,6–13). Vedem faptul că Noul Legământ este un Legământ în sângele lui Cristos, Fiul lui Dumnezeu devenit om. Este acel sânge pe care Domnul Isus Cristos l-a vărsat pe cruce și pe care noi îl primim ori de către ori venim la Sfântul Altar pentru a ne împărtăși cu Sacramentul Euharistiei, adevăratul trup și adevăratul sânge al Domnului nostru Isus Cristos.

Mai este un lucru interesant pe care îl remarcăm la acest semn făcut de către Domnul nostru Isus Cristos în Caana. Atunci când el preface apa în vin, Domnul Isus Cristos distruge vasele de purificare punând capăt acestui ritual. Vasele acestea aparțineau Vechiului Legământ, un legământ care era doar o umbră a ceea ce Dumnezeu urma să facă în Cristos pe cruce pentru a mântui lumea din robia păcatului, a morții și a diavolului. Noul Legământ nu mai este stabilit pe sânge de animale sau pe diverse ritualuri ci este stabilit pe sângele Fiului lui Dumnezeu vărsat la cruce. Astfel, Noul Legământ distruge Vechiul Legământ. Vechiul Legământ era unul complicat, costisitor și foarte dureros indicând mereu și mereu spre nevoia omului de a fi curățat și purificat. Noul Legământ este unul care vine la noi prin predicarea Evangheliei, prin administrarea Sfântului Botez, prin Administrarea Sfintei Absoluțiuni și prin împărtășirea cu adevăratul trup și adevăratul sânge al lui Cristos în Sacramentul Euharistiei. Mijloacele harului în Noul Legământ nu sunt complementare jertfelor și ritualurilor de purificare din Vechiul Legământ. Ele nu merg niciodată împreună deoarece Vechiul Legământ a fost împlinit pe deplin de către Domnul Isus Cristos și astfel au ajuns la final. Isus Cristos nu este doar un profet. Sfinții profeți nu au făcut altceva decât să îi trimită pe oameni spre Mesia, Mântuitorul, care avea să vină să aducă eliberarea prin har. Dacă Vechiul Legământ era limitat la poporul Israel, Noul Legământ este unul extins la întreaga umanitate căreia Dumnezeu îi adresează Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după cum citim: ”Mi-a fost dată toată puterea în cer şi pe pământ. Aşadar, mergând, faceţi ucenici din toate neamurile, botezându-i în numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh, învăţându-i să ţină toate câte v-am poruncit!” (Mt.28,18-20).

Dragii mei, Domnul Isus Cristos își începe în mod intenționat misiunea publică la o nuntă. Scriptura ne spune faptul că Domnul Isus Cristos este ”mirele” iar noi suntem ”mireasa” lui iar despre acest lucru, Sfântul Apostol Paul spune astfel: ”Cristos a iubit Biserica şi s-a dat pe sine pentru ea pentru a o sfinţi, purificând-o prin baia apei în cuvânt, ca să şi-o prezinte sieşi ca o Biserică glorioasă, fără să aibă vreo pată sau rid sau ceva asemănător, ci să fie sfântă şi neprihănită!” (Ef.5,25-27). Cristos nu ne face ai săi pentru că ar găsi în noi ceva frumos, ceva care să îi fie pe placul său. De asemenea, nu ne face ai săi pentru a profita de noi ca și când ar avea ceva de câștigat de pe urma noastră. Cristos ne face ai săi pur și simplu pentru a ne sluji, pentru a ne proteja și pentru a ne iubi după cum spune Sfântul Apostol Ioan: ”[atât de mult] a iubit Dumnezeu lumea, încât l-a dat pe Fiul său, unul născut, ca oricine crede în el să nu piară, ci să aibă viaţa veşnică. Pentru că Dumnezeu nu l-a trimis pe Fiul său în lume ca să judece lumea, ci ca lumea să fie mântuită prin el.” (In.3,16-17).

Dragii mei, nici faptul că Domnul Isus Cristos și-a început misiunea publică transformând apa în vin nu este ceva întâmplător. Prin această minune Domnul Isus Cristos se dezvăluie lumii ca fiind un Dumnezeu plin de compasiune și atent la nevoile omului. Această compasiune nu este un fel de simpatie pe care el o arată omului ci este cum mult mai mult, este cu adevărat iubire sfântă. În vedem pe Cristos plângând la moartea lui Lazăr și îl vedem răspunzând la durerea văduvei din Nairn, la suferința leproșilor, a orbilor, a ologilor și a celor demonizați. Aici, la nunta din Caana, Domnul Isus Cristos răspunde unei nevoi arzătoare pe care mirii o aveau. Apa și vinul ne vorbesc despre modul în care Dumnezeu vine la noi cu harul său în Sacramentul Sfântului Botez care este apoi desăvârșit în Sacramentul Euharistiei. Sfântul Botez este nașterea noastră în credință și are loc o singură dată punându-ne în Cristos. Botezul nu se mai repetă așa că vasele nu mai trebuie păstrate pentru apa purificării pentru că în botezul nostru am fost deja purificați și regenerați. Relația noastră cu Dumnezeu nu mai se realizează prin apa Botezului ci prin vinul Sacramentului Euharistiei. Prin apa Sfântului Botez am fost făcuți ai lui Dumnezeu iar prin pâinea și prin vinul Sacramentului Euharistiei, același Cristos ne oferă mereu și mereu iertarea păcatelor și întărirea credinței noastre.

Dragii mei, Sfântul Apostol și Evanghelist Ioan ne spune astfel: ”Acestea însă au fost scrise ca să credeţi că Isus este Cristos, Fiul lui Dumnezeu şi, crezând, să aveţi viaţă în numele lui” (In.20,31). Noi suntem la nunta cea mare. Noi suntem cei care primim de la Domnul nostru Isus Cristos vinul cel bun păstrat de către Dumnezeu pentru final. În Biserica lui Cristos noi așteptăm cu nerăbdare să vină desăvârșirea din Ziua de Apoi. Așteptăm trâmbițele care ne vor chema nu doar în sala de nuntă ca oaspeți de onoare, ci la banchetul Domnului nostru, în Împărăția lui Dumnezeu care nu va avea sfârșit.

Amin!