Predica pentru a doua duminică după sfânta treime, 21 06 2020

Har și pace vouă de la Dumnezeu, Tată nostru și de la Domnul nostru, Isus Cristos. În mila lui Dumnezeu, în această zi suntem în cea de-a doua Duminică după Sfânta Treime, cel mai lung sezon al anului Bisericesc. Pentru această Duminică specială, predica este fundamentată pe textul Evangheliei lui Luca 14,15-24.

¹⁵ Când a auzit acestea, unul dintre cei care erau la masă i-a spus: „Fericit este acela care va sta la masă în împărăţia lui Dumnezeu!”. ¹⁶ Dar el i-a zis: „Un om a făcut un ospăţ mare şi i-a chemat pe mulţi, ¹⁷ iar la ora ospăţului l-a trimis pe servitorul său să spună celor pe care îi chemase: «Veniţi, deja este gata!». ¹⁸ Dar, unul după altul, au început toţi să se scuze. Primul i-a spus: «Mi-am cumpărat un ogor şi e necesar să merg să-l văd. Te rog, primeşte scuzele mele!». ¹⁹ Un altul a spus: «Am cumpărat cinci perechi de boi şi merg să-i încerc. Te rog, primeşte scuzele mele!». ²⁰ Iar un altul i-a spus: «Tocmai acum m-am căsătorit şi nu pot să vin». ²¹ Întorcându-se, servitorul a spus acestea stăpânului său. Atunci, stăpânul casei s-a înfuriat şi i-a spus servitorului: «Mergi îndată pe străzile şi pe uliţele cetăţii şi adu-i aici pe săraci, pe infirmi, pe orbi şi pe şchiopi!». ²² Servitorul i-a spus: «Stăpâne, s-a făcut ce ai poruncit şi încă mai este loc». ²³ Atunci, stăpânul i-a zis servitorului: «Ieşi pe drumuri şi cărări şi constrânge-i să intre, pentru ca să mi se umple casa! ²⁴ Căci vă spun că niciunul dintre oamenii care fuseseră chemaţi nu va gusta din cina mea»”

Dragii mei, în parabola pentru această Duminică auzim glasul minunat al Evangheliei Domnului nostru Isus Cristos. Cuvintele: ”Veniţi, deja este gata!” (Lc.14,17) sunt cuvintele care ne vorbesc despre sensul simplu al mântuirii noastre. Banchetul lui Cristos este deja gata iar noi suntem invitați la acest banchet fără ca participarea să fie dependentă de noi ci exclusiv de promisiunea lui Dumnezeu.

Această parabolă a Domnului nostru Isus Cristos vină ca un răspuns la afirmația: „Fericit este acela care va sta la masă în împărăţia lui Dumnezeu!” (Lc.14,15). Sfântul Evanghelist Luca ne spune faptul că: ”[Isus] a venit în casa unuia dintre conducătorii fariseilor ca să ia masa” (Lc.14,1). Apoi, ne mai oferă un detaliu foarte important, spunând că evenimentul avea loc: ”într-o sâmbătă” (Lc.14,1). Acest verset introductiv este unul foarte important în a înțelege contextul în care Domnul spune această parabolă minunată. Citim astfel un alt detaliu foarte important, anume că fariseii participanți la această cină: ”îl urmăreau” (Lc.14,1). Fariseii își făcuseră un obiectiv în al prinde pe Isus făcând sau învățând ceva care să contravină Legii astfel încât să îl poată condamna ca fiind un învățător fals, și mai mult decât să îl condamne, să îl și execute pentru această crimă. Acesta este contextul în care Domnul Isus Cristos vindecă un om bolnav aflat și el la această masă. Sfântul Evanghelist Luca nu ne lasă să înțelegem faptul că fariseii ar fi folosit acest om în mod special ca să îl ispitească pe Isus să vindece în ziua Sabatului și astfel să îl acuze de încălcarea Legii dar acest lucru nu ar fi greșit să îl credem privind la alte acțiuni similare. În acest context apar cuvintele care spun: „Fericit este acela care va sta la masă în împărăţia lui Dumnezeu!” (Lc.14,15). Aceste cuvinte par a fi unele complet inofensive și chiar pioase, dar Domnul Isus Cristos cunoaște foarte bine care este realitatea. Oamenii aceștia nu credeau că el însuși este Mesia și considerau o hulă pretențiile lui de a fi Fiul lui Dumnezeu întrupat. Din acest motiv, acești oameni respingeau invitația la credință a lui Cristos. Acesta este motivul și contextul pentru care Domnul Isus Cristos le spune pilda din această Duminică.

Banchetul despre care ne vorbește pilda din această Duminică nu este altceva decât masa bogată și scumpă în har, masa pe care Dumnezeu a oferit-o lumii prin jertfa Domnului Isus Cristos. Din păcate însă, citim faptul că: ”unul după altul, au început toţi să se scuze” (Lc.14,18). Astfel, toți aceia invitați inițial au refuzat, sub un motiv sau altul, să participe la acest banchet. Dragii mei, acest banchet nu era unul secret. Citim faptul că oaspeții au fost de foarte multă vreme invitați. Invitația la marele banchet al lui Dumnezeu a fost aceeași de la prima ei rostire pentru Adam și Eva, imediat după căderea lor în păcat. Apoi, Dumnezeu a continuat să adreseze această invitație prin Sfinții Patriarhi și prin Sfinții Profeți ai Vechiului Testament. Toți aceștia au predicat mesajul mântuirii și i-au invitat pe oameni la banchetul lui Dumnezeu. Același lucru l-au făcut Sfinții Apostoli iar această invitație a lui Dumnezeu răsună astăzi din gura slujitorilor Bisericii lui Cristos adresat întregii omeniri. Aceștia împlinesc mandatul primit de la Domnul Isus Cristos care spune: ”mergând, faceţi ucenici din toate neamurile, botezându-i în numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh, învăţându-i să ţină toate câte v-am poruncit!” (Mt.28,19)

În pilda acesta este menționat un lucru foarte interesant, aspect care poate fi ignorat la o citire superficială. Sfântul Evanghelist Luca înregistrează următoarele cuvinte: ”l-a trimis pe servitorul său” (τὸν δοῦλον αὐτοῦ) (Lc.14,17). Cuvântul ”servitor” (δοῦλος) este folosit la singular ci nu la plural. Acest lucru vorbește foarte clar despre unitatea misiunii desfășurate de către Duhul Sfânt indiferent de cât de mulți oameni au purtat acest mesaj al mântuirii în Vechiul și Noul Testament. Sfinții Profeți ai Vechiului Testament, Sfinții Apostoli și slujitorii actuali ai Bisericii lui Cristos poartă - la unison - același mesaj: ”Veniţi, deja este gata!” (Lc.14,17).

Dragii mei, lucrurile stau exact așa cum citim în pilda din această Duminică. ”Toate sunt deja gata”. Acest lucru este adevărat deoarece Dumnezeu însuși, în Fiul său, a coborât din cer, s-a întrupat prin puterea Duhului Sfânt și din pântecul Sfintei Fecioare Maria a devenit om. Astfel, Fiul lui Dumnezeu a devenit Dumnezeu-om și, luând asupra sa toate păcatele noastre – ale întregii lumi – el a făcut ispășire pentru acestea la cruce, locul unde Fiul lui Dumnezeu a primit pedeapsa cuvenită pentru aceste păcate, o pedeapsă pe care noi înșine ar fi trebuit să o primim deoarece acele păcate pentru care Cristos a suferit sunt păcatele fiecăruia dintre noi. Astfel, spune Sfântul Profet Isaia: ”el era străpuns pentru nelegiuirile noastre, lovit pentru păcatele noastre. Pedeapsa care ne aducea pacea era asupra lui. Prin rănile lui noi suntem vindecaţi.” (Is.53,5). Prin jertfa sa, Fiul lui Dumnezeu, Domnul nostru Isus Cristos, a distrus păcatul și puterea prin care acesta ne ținea înrobiți. Apoi, Domnul Isus Cristos a înviat din morți și s-a înălțat la ceruri trimițând Bisericii sale Duhul cel Sfânt. Astfel, toate lucrurile privitoare la mântuirea noastră sunt gata. Banchetul lui Dumnezeu este gata iar noi suntem invitați să luam parte la ospăț. Este un ospăț al belșugului pentru noi dar, deși pe noi nu ne costă absolut nimic, cheltuielile au fost pe deplin plătite de către Fiul lui Dumnezeu chiar cu sângele său. Acest preț a fost plătit pentru ca noi să ne bucurăm fără nici un cost de mântuire. Această masă este cu adevărat una glorioasă nu doar pentru că este oferită de Dumnezeu ci și pentru că Dumnezeu ni se oferă pe sine însuși în ea, prin Fiul Său, Domnul nostru. Dar această cină este și una extrem de costisitoare. Nici o minte umană nu poate să pătrundă cât de costisitoare este această cină glorioasă la care Dumnezeu ne invită să participăm.

Dragii mei, parabola din această Duminică este despre invitația la banchet dar și despre urgența acestui banchet. Citim faptul că toate lucrurile sunt gata. Masa este pregătită, gazda este pregătită de asemenea. Doar oaspeții lipsesc. Lipsesc pentru că au refuzat să vină deși fuseseră invitați. Pilda noastră spune că gazda banchetului ”i-a chemat pe mulţi” (Lc.14,16). Dar ei nu au fost dispuși să participe deoarece au găsit alte lucruri ca fiind mai importante. Astfel, prioritizând alte lucruri, acești oameni invitați la banchet au refuzat să participe. Acesta a fost, negreșit, un comportament nechibzuit. Dragii mei, este evident faptul că cei ”mulți” sunt poporul Israel. Încă din timpul Sfântului Patriarh Abraham poporul lui Israel a fost binecuvântat cu revelația lui Dumnezeu dată prin Sfinții Profeți și prin Lege. Apoi, timp de secole, prin glasul Sfinților Profeți, Dumnezeu a repetat și a tot repetat aceasta chemare, această invitație la ospățul său. Dar acest popor a rămas împietrit și a mers pe căi care nu erau căile lui Dumnezeu. Pentru că au căutat înțelepciunea în altă parte decât în revelația dată de Dumnezeu în Lege și prin Profeți, poporul evreu a eșuat în al cunoaște pe Dumnezeu, motiv pentru care a eșuat să-l vadă pe Isus din Nazaret ca fiind împlinirea tuturor promisiunilor din Vechiul Testament, Mesia, cel ales pentru a salva lumea din robia păcatului, a morții și a diavolului.

Astfel, stăpânul banchetului a ordonat aceluiași servitor să ducă invitația la marea masă către toți oamenii: ”Mergi îndată pe străzile şi pe uliţele cetăţii şi adu-i aici pe săraci, pe infirmi, pe orbi şi pe şchiopi!” (Lc.14,21). Nu uitați că în cultura poporului evreu, sărăcia, boala și infirmitatea erau văzute ca reprezentând pedeapsa lui Dumnezeu iar omul sărac, bolnav și infirm era considerat un păcătos, scursura societății. Acești păcătoși sunt invitați la banchetul lui Dumnezeu după ce aceia invitați inițial au tratat invitația cu necredință. Astfel, fiecare dintre noi, prin Evanghelia lui Cristos, suntem chemați să participăm la acest banchet. Noi suntem cei ”săraci”, ”infirmi”, ”orbi” şi ”şchiopi”. Prin predicarea Evangheliei, cei mulți aflați sub blestemul Legii sunt acum chemați să ia parte la marele banchet al mântuirii. Despre cei care niciodată nu s-ar fi așteptat la o astfel de invitație, spune parabola: ”stăpânul i-a zis servitorului: Ieşi pe drumuri şi cărări şi constrânge-i să intre, pentru ca să mi se umple casa!” (Lc.14,23).

Dragii mei, noi nicidecum nu merităm să participăm la acest minunat banchet al salvării. Noi suntem cei care suntem costrăși să intrăm. Nu noi am câștigat cu ceva această invitație la banchet. Nici măcar nu am participat la o tombolă ca să fie, cât de cât, rodul efortului nostru. Din contră, noi suntem cei aflați sub blestemul Legii datorită eșecului nostru de a trăi după voi a lui Dumnezeu. Noi suntem cei săraci în fapte plăcute Domnului, noi suntem cei orbi care nu reușim să vedem deslușit voia lui Dumnezeu și noi suntem cei infirmi și incapabili de a face voia Domnului. Despre fiecare dintre noi, Sfântul Profet Isaia spune: ”Noi toţi rătăceam ca oile, fiecare avea propriul drum în faţă” (Is.53,6). Asta era situația noastră când, absolut din senin, a venit această invitație de a fi la masa Domnului.

Așa că, dragii mei, atunci când suntem atacați spunându-ni-se că nu avem ce căuta la ”masa Domnului” pentru că suntem: săraci”, ”infirmi”, ”orbi” şi ”şchiopi”, noi vom răspunde că suntem aici doar pentru că Dumnezeu însuși ne-a dat invitația de a participa. Nu ne-am procurat vreun bilet ci am primit o invitație. Suntem la ”masa Domnului” pentru că asta a vrut Dumnezeu. El este cel care ne-a iubit și care, așa cum spune Sfântul Apostol Ioan: ”l-a dat pe Fiul său, unul născut, ca oricine crede în el să nu piară, ci să aibă viaţa veşnică” (In.3,16). Suntem la ”masa Domnului” pentru că Domnul Isus Cristos este cel care ne-a invitat spunând: ”Veniţi la mine toţi cei osteniţi şi împovăraţi şi eu vă voi da odihnă” (Mt.11,28).

Dragii mei, acest banchet nu este unul rezervat viitorului. Este un banchet la care noi participăm aici și acum în Biserica lui Cristos. Domnul Isus Cristos ne cheamă să luăm parte la marele său banchet unde ne hrănește, aici și acum, cu Evanghelia sa și ne oferă să mâncăm trupul său și să bem sângele său. Aici și acum, în sfânta sa Biserică, Domnul Isus Cristos ne oferă hrana vieții veșnice după cum el însuși spune: ”cine mănâncă trupul meu şi bea sângele meu are viaţa veşnică şi eu îl voi învia în ziua de pe urmă. Pentru că trupul meu este adevărată hrană, iar sângele meu este adevărată băutură. Cine mănâncă trupul meu şi bea sângele meu rămâne în mine şi eu în el” (Ioan 6,54-56).

Dragii mei, aceste cuvinte nu sunt valabile doar pentru un om anume, nu doar pentru un grup de oameni sau pentru o națiune anume ci sunt cuvinte pe care Dumnezeu le adresează întregii lumi, oamenilor din toate timpurile și din toate locurile care sunt invitați să ia parte la ”masa Domului”. Sărbătoarea acesta minunată nu este rezervată doar viitorului ci este aici și acum. Atunci când noi ascultăm prin credință invitația lui Dumnezeu de a participa la Liturgia Bisericii sale noi gustăm plinătatea cerului adus pe pământ prin prezența lui Cristos pentru mine și pentru fiecare dintre voi. Aici avem parte de cuvântul Evangheliei lui Cristos, despre care Sfântul apostol Paul spune: ”eu nu mă ruşinez de evanghelie, căci ea este puterea lui Dumnezeu pentru mântuirea oricărui [om] care crede, mai întâi a iudeului şi [apoi] a grecului” (Rom.1,16). Tot aici avem parte de Evanghelia lui Cristos oferită nouă ca hrană în Sacramentul Euharistiei, adevăratul trup și adevăratul sânge al Domnului Isus Cristos care spune: ”Eu sunt pâinea vieţii. Celui care vine la mine nu-i va mai fi foame şi celui care crede în mine nu-i va mai fi sete niciodată” (In.6,35)

Dragii mei, Totul este gata. Toate datoriile noastre sunt deja plătite, toate păcatele noastre sunt deja înlăturate, toată rușinea noastră este deja uitată în moartea lui Cristos. El a murit o dată pentru totdeauna, iar în înviere sa, Cristos a deschis ușa cerului pentru noi, cei care am fost uniți cu el în Sfântul Botez și care ne împărtășim cu trupul și cu sângele său în Sacramentul Euharistiei. Nu mai rămâne nimic de făcut de către noi decât să participăm cu mare bucurie la acest banchet.

Sărbătoarea este gata și este acum! Aleluia!

Amin!