predica pentru cea de-a xx-a duminică după sfânta treime, 17 10 2021

Har și pace de la Dumnezeu Tatăl nostru și de la Domnul nostru Isus Cristos. În mila lui Dumnezeu astăzi suntem în cea de-a XX-a Duminică după Sfânta Treime, iar textul pe care se fundamentează predica din această Duminică este din Matei 22:1-14:

”¹ Isus a luat cuvântul şi le-a vorbit în parabole: ² „Împărăţia cerurilor este asemenea unui rege care a făcut nuntă pentru fiul său. ³ Şi i-a trimis pe servitorii lui să-i cheme pe cei invitaţi la nuntă. Însă ei nu au voit să vină. ⁴ A trimis din nou alţi servitori, zicându-le: «Spuneţi celor invitaţi: Iată, am pregătit ospăţul; taurii mei şi animalele îngrăşate sunt tăiate şi toate sunt gata. Veniţi la nuntă!» ⁵ Dar ei nu au luat în seamă şi s-au dus: care la ogorul său, care la negustoria lui; ⁶ iar ceilalţi i-au prins pe servitorii lui, i-au batjocorit şi i-au ucis. ⁷ Atunci regele a fost cuprins de mânie şi, trimiţând armatele sale, i-a ucis pe criminalii aceia, iar cetatea lor a incendiat-o. ⁸ Apoi le-a spus servitorilor săi: «Nunta este pregătită, dar cei chemaţi nu au fost vrednici. ⁹ Mergeţi aşadar la răscrucile drumurilor şi oricâţi veţi găsi, chemaţi-i la nuntă». ¹⁰ Servitorii aceia au ieşit pe drumuri şi i-au adunat pe toţi pe care i‑au găsit, răi şi buni, şi sala de nuntă s-a umplut.¹¹ Când a intrat regele ca să-i vadă pe cei care stăteau la masă, a zărit acolo un om care nu era îmbrăcat cu haina de nuntă ¹² şi i-a spus: «Prietene, cum ai intrat aici neavând haină de nuntă?». El a amuţit. ¹³ Atunci regele a zis slujitorilor: «Legaţi-i picioarele şi mâinile şi aruncaţi-l afară în întuneric! Acolo va fi plânset şi scrâşnirea dinţilor. ¹⁴ Căci mulţi sunt chemaţi, dar puţini aleşi»”

Pilda acesta începe foarte abrupt spunându-ne faptul că un împărat a organizat nunta fiului său însă cei care fuseseră invitați să ia parte la această sărbătoare specială au preferat să o decline și fiecare să își vadă de propriile lui planuri. Ba mai mult decât atât, o parte dintre invitați s-au purtat foarte violent cu robii împăratului care veniseră să îi cheme la nuntă. Drept răspuns pentru această atitudine de sfidare, împăratul și-a trimis armata și toți acești indivizi au fost uciși și cetățile lor au fost arse. Dragii mei, această parte introductivă a pericopei noastre nu este alt ceva decât o profeție sumbră adresată celor care ascultau acest pildă acolo în Ierusalim, mai precis pentru evreii care aveau să îl trateze pe Fiul lui Dumnezeu cu sfidare și cu violență. Vechiul Testament ne vorbește despre povestea unui minunat legământ pe care Dumnezeu l-a făcut cu poporul evreu făcând din acesta un popor ales. Din acest popor Dumnezeu a promis să vină Mesia, Mântuitorul lumii. Prin acestă promisiune poporul evreu se distingea de restul lumii. Din păcate însă poporul evreu nu a fost credincios acestei chemări și acestui legământ pe care Dumnezeu l-a încheiat cu el. Cu acestea, Dumnezeu a rămas mereu fidel legământului său și nu a lepădat poporul evreu datorită necredinței și neascultării lui. Dumnezeu a chemat poporului evreu la pocăință în mod repetat prin gura Sfinților Profeți. În cele din urmă, a venit Sfântul Ioan Botezătorul, apoi însuși Domnul Isus Cristos, Fiul lui Dumnezeu întrupat, și mai apoi Sfinții Apostoli pentru ai chema pe evrei la pocăință și la mântuire. Răspunsul dat de către evrei la chemarea lui Dumnezeu a fost însă unul de indiferență dar și de ură. Așa dar, mesajul introductiv al acestei pilde este unul profetic pentru poporul evreu care, deși a fost poporul ales a lui Dumnezeu, în mod sistematic a sfidat mesajul lui Dumnezeu de salvare preferând să își vadă de propria lui cale, dar, în același timp este o mare avertizare și pentru creștinii din toate timpurile. Răbdarea lui Dumnezeu este una uriașă însă nu este însă una care se întinde la infinit și nici una cu care să ne permitem să o sfidăm și să o batjocorim la infinit. Sfântul Apostol Paul ne avertizează foarte clar în acest sens atunci când ne spune astfel: ”nu vă înşelaţi: "Dumnezeu nu Se lasă să fie batjocorit". Ce seamănă omul, aceea va şi secera” (Gal.6,7). În cazul poporului evreu, răbdarea lui Dumnezeu a ajuns la final și judecata a căzut asupra acestui popor a cărui inimă a fost mereu departe de Dumnezeu deși îl mărturiseau cu gura după cum Sfântul Profet Isaia ne spune: ”când se apropie de Mine poporul acesta, Mă cinsteşte cu gura şi cu buzele, dar inima lui este departe de Mine, şi frica pe care o are de Mine nu este decât o învăţătură de datină omenească” (Is.29,13). Acesta este un avertisment pe care pilda acesta ni-l predă și nouă astăzi. Atenție, dragii mei, Dumnezeu nu este un naiv și mila lui nu se va întinde la infinit!

Revenind la pilda noastră, vedem că după ce Împăratul i-a nimicit pe invitații care l-au sfidat se întâmplă un lucru foarte ciudat. Împăratul le dă robilor săi următoarea poruncă: ”duceţi-vă, dar, la răspântiile drumurilor şi chemaţi la nuntă pe toţi aceia pe care-i veţi găsi” (Mt.22,9). Slujitorii, ne spune pilda, au împlinit porunca Împăratului aducându-i la nuntă pe toți aceia pe care i-au găsit pe străzi, fără nici un fel de deosebire. Toți oamenii găsiți au fost aduși în sala de nuntă și așezați la mese. Apoi pilda ne relatează un moment special. Citim faptul că Împăratul a venit în sala de nuntă și s-a plimbat printre invitați. Acolo a văzut un om care nu era îmbrăcat corespunzător. Acestui om i-a spus: ”Prietene", i-a zis el, "cum ai intrat aici fără să ai haină de nuntă?" pentru ca mai apoi să dea următorul ordin: ”legaţi-i mâinile şi picioarele şi luaţi-l şi aruncaţi-l în întunericul de afară; acolo va fi plânsul şi scrâşnirea dinţilor. Căci mulţi sunt chemaţi, dar puţini sunt aleşi” (Mt.22,12-14). Pasajul acesta pare unul destul de confuz deoarece oamenii aceștia au fost practic ”adunați de pe străzi” și este imposibil ca aceștia să fi fost pregătiți pentru un astfel de banchet imperial.

Dragii mei, ca să înțelegem corect această parte a parabolei noastre trebuie să ne întoarcem mult în timp. De fapt, trebuie să ne întoarcem la primele pagini ale Scripturii în vechile timpuri ale creației. Cuvântul lui Dumnezeu ne spune faptul că Dumnezeu a creat totul perfect după cum citim: ”Dumnezeu a privit toate cele pe care le făcuse şi, iată, erau foarte bune” (Gen.1,31). Lucrurile nu au rămas foarte mult în armonie deoarece ne aducem foarte bine aminte faptul că omul a ales să asculte de vocea otrăvitoare a diavolului și să încalce porunca lui Dumnezeu care spunea: ”Din toţi pomii grădinii poţi mânca, însă din pomul cunoașterii binelui şi răului să nu mănânci, căci în ziua în care vei mânca din el, vei muri!” (Gen.2,16-17). Cuvântul lui Dumnezeu ne spune faptul că încălcând porunca lui Dumnezeu: ”li s-au deschis ochii amândurora şi au cunoscut că erau goi” (Gen.3,7). Prin păcat omul a ajuns gol, a ajuns dezbrăcat de neprihănirea cu care Dumnezeu însuși l-a creat. Iar acestă goliciune cu privire la neprihănire este moștenită de fiecare dintre noi după cum ne spune Sfântul Împărat David: ”în nelegiuire m-am născut şi în păcat m-a zămislit mama mea!” (Ps.51,5) iar Sfântul Apostol Paul confirmă spunând: ”iudeii, şi grecii sunt sub păcat, după cum este scris: „Nu este drept nici măcar unu” (Rom.3,9-11). Prin păcat, toți am ajuns niște ”morți” care umblăm fără nici un scop anume pe ”străzile prăfuite ale acestei vieți”.

Deși ridică o serie de întrebări, pilda acesta nu este foarte dificil de interpretat. Împăratul este Dumnezeu, nunta este banchetul escatologic în Împărăția lui Dumnezeu. Fiul Împăratului este Cristos iar ”haină de nuntă” (Mt.22,12) reprezintă neprihănirea pe care Dumnezeu o cere de la noi prin Legea sa pentru a putea avea acces în Împărăția lui Dumnezeu. Revenind la cele spuse anterior, este mai mult decât clar cuvântul Scripturii care ne învață faptul că nici unul dintre noi nu posedă ”haina de nuntă”, nici unul dintre noi nu posedă acea neprihănire pe care Legea lui Dumnezeu o cere de la noi după cum ne spune Sfântul Apostol Paul: ”noi ştim că ceea ce spune Legea o spune celor ce sunt sub Lege, pentru ca orice gură să fie închisă şi toată lumea să fie găsită vinovată înaintea lui Dumnezeu” (Rom.3,19). Legea lui Dumnezeu nu are puterea de a da omului ”haina de nuntă” pentru a putea participa la masa Domnului Isus Cristos alături de sfinții din toate timpurile. Dar Evanghelia lui Cristos ne spune prin gura Sfântului Apostol Paul astfel: ”Acum însă, dreptatea lui Dumnezeu s-a revelat în afara Legii, fiind mărturisită de Lege şi de Profeţi, acea dreptate a lui Dumnezeu care [vine] prin credinţa în Isus Cristos pentru toţi aceia care cred, căci nu este deosebire” (Rom.3,21-22). Despre același lucru vorbește și Sfântul Apostol Ioan atunci când ne spune: ”[atât de mult] a iubit Dumnezeu lumea, încât l-a dat pe Fiul său, unul născut, ca oricine crede în el să nu piară, ci să aibă viaţa veşnică” (In.3,16). Cuvântul lui Dumnezeu ne spune faptul că păcatul ne-a dezbrăcat de dreptatea cu care Dumnezeu ne-a creat, ne-a lăsat goi la marginea drumului exact așa cum ne spune mântuitorul în pilda ”Samariteanului milostiv” unde citim despre omul care cobora de la Ierusalim la Ierihon ”după ce l-au dezbrăcat şi l-au strivit în bătaie, au plecat, lăsându-l pe jumătate mort” (Lc.10,30). În acest fel, înțelegem clar că absolut nici un om nu ar putea intra la acestă nuntă pentru că fiecare dintre noi este gol și mort în robia păcatului, a morții și a diavolului.

Pentru a înțelege mai bine ceea ce Cristos ne spune prin aceste cuvinte ar trebui să privim un pic la obiceiul de nuntă al evreilor. În tradiția evreiască, atunci când invitai la nuntă un om iar acesta nu își permitea să vină deoarece nu avea haine, gazda îi oferea o astfel de haină. Este important să reținem acest aspect pentru că ea este cheia care ne deschide ușa ca să înțelegem acestă pildă. În pilda noastră, pentru că oamenii aduși la nuntă erau de pe ”străzi” și nu aveau haină de nuntă, Împăratul însuși le-a oferit câte o haină curată și frumoasă pe care să o îmbrace. Sfânta Scriptură ne vorbește în mai multe ocazii despre haina ca fiind neprihănirea care a fost dată omului de către Dumnezeu, după cum citim în Apocalipsa: ”i s-a dat fiecăruia dintre ei o haină albă şi li s-a spus să se odihnească încă pentru puţin timp, până când se va completa numărul celor care sunt slujitori împreună cu ei ” (Apoc.6,11). Această ”haină albă” nu este a omului ci Evanghelia ne spune că ea a fost dată omului. Este un cadou pentru om. Iar acesta este darul lui Dumnezeu pentru om. Este neprihănirea pe care Isus Cristos, Fiul lui Dumnezeu, a câștigat-o pentru noi atunci când, venind în lumea noastră ca unul dintre noi, s-a făcut pe sine înlocuitorul nostru înaintea judecății și pedepsei lui Dumnezeu. Scriptura ne spune faptul că Dumnezeu însuși a pus peste Fiul său haina noastră cea mizerabilă pentru a pune peste noi haina cea albă a neprihănirii lui Cristos după cum citim: ”Pe cel care nu a cunoscut păcatul el l-a făcut păcat de dragul nostru pentru ca noi să devenim justificarea lui Dumnezeu în el” (2Cor.5,21). Sfântul Apostol Paul ne spune faptul că însuși Dumnezeu ne-a îmbrăcat în haina cea albă a neprihănirii lui Cristos în botezul nostru, după cum citim: ”Toţi câţi aţi fost botezaţi în Cristos v-aţi îmbrăcat în Cristos” (Gal.3,27). Așa dar, Dumnezeu însuși este cel care ne îmbracă pe fiecare dintre noi, cei gasiți pe ”strazile prăfuite ale păcatului” în ”haina de nuntă” pentru a participa la viața veșnică. Și aceasta este manifestarea mântuitoare a harului lui Dumnezeu în Cristos pe care Reforma Lutherană a reafirmat-o în Secolul al XVI-lea

Dragii mei, din pilda acesta învățăm câteva lucruri importante. În primul rând faptul că Dumnezeu este bun și milostiv însă toate acestea au limite iar necredința și sfidarea lui Dumnezeu vor fi în final pedepsite. Apoi, învățăm faptul că este voia lui Dumnezeu ca toți oamenii captivi prin păcat în robia morții și a diavolului să fie eliberați și aduși la masa lui Cristos în Împărăția lui Dumnezeu căci Dumnezeu a poruncit spunând: ”chemaţi la nuntă pe toţi aceia pe care-i veţi găsi” (Mt.22,9) . De asemenea, învățăm faptul că toți suntem fără merit de acces la acest banchet pentru că nici unul dintre noi nu posedă o ”haină pentru nuntă”. Dar Dumnezeu este bun și iubitor și în jertfa Fiului său, Domnul nostru Isus Cristos ne oferă gratuit fiecăruia dintre noi o ”haină de nuntă” cu care putem intra la banchetul Fiului său. Este vorba despre neprihănirea lui Cristos în care suntem îmbrăcați fiecare în botezul nostru. Dar mai învățăm ceva extrem important! Deși Dumnezeu ne vrea pe toți în Împărăția sa, unii vor fi: ”aruncaţi în întunericul de afară; acolo va fi plânsul şi scrâşnirea dinţilor” (Mt.22,13). Cei care vor fi ”aruncaţi în întunericul de afară” sunt aceia care nu cred promisiunea pe care Dumnezeu ne-o dă în Evanghelia Domnului nostru Isus > ”haina de nunta” pe care Dumnezeu ne-o oferă în harul său ci se bazează pe propria dreptate, adică pe ascultarea de Lege care duce la auto-îndreptățire și despre care citim astfel: ”voi, care voiţi să fiţi justificaţi prin Lege, v-aţi lepădat de Cristos, aţi căzut din har” (Gal.5,4). Prin necredință, omul refuză să poarte haina neprihănirii lui Cristos bazându-se pe propria sa haină murdară va fi plăcută lui Dumnezeu. Dar noi, prin credință, știm că nu îmbrăcați în hainele noastre murdare stăm înaintea lui Dumnezeu ci, așa cum spune Sfântul Apostol Paul, noi mergem la banchetul escatologic prin: ”acea dreptate a lui Dumnezeu care [vine] prin credinţa în Isus Cristos pentru toţi aceia care cred” (Rom.3,22).

Amin