PREDICA PENTRU Duminica Învierii DOMNULUI ISUS CRISTOS, 9 04 2023

” 1După ce a trecut sâmbăta, Maria Magdaléna, Maria, mama lui Iacób, şi Salomé au cumpărat miresme ca să vină şi să-l ungă. 2 Şi, dis-de-dimineaţă, în prima zi a săptămânii, au ajuns la mormânt când soarele [abia] răsărise 3 şi ziceau una către alta: „Cine ne va rostogoli piatra de la intrarea în mormânt?”. 4 Dar privind, au observat că piatra fusese rostogolită, deşi era foarte mare. 5 Intrând în mormânt, au văzut un tânăr aşezat la dreapta, îmbrăcat cu o haină lungă, albă, şi au fost cuprinse de spaimă. 6 Dar el le-a zis: „Nu vă înspăimântaţi! Îl căutaţi pe Isus Nazarinéanul, cel răstignit. A înviat, nu este aici! Iată locul în care îl puseseră! 7 Dar mergeţi şi spuneţi discipolilor lui şi lui Petru că el merge înaintea voastră în Galiléea. Acolo îl veţi vedea după cum v-a spus”. 8 Ieşind, au fugit de la mormânt, căci tremurau de spaimă şi de uimire. Şi nu au spus nimănui, pentru că se temeau”

Două aspecte sunt primordiale pentru ca expresia: ”Cristos a înviat din morți” să fie una care să concentreze în sine esența întregii credințe creștine. Un prim aspect fundamental este acela că Domnul nostru Isus Cristos a murit cu adevărat acolo pe cruce. Ca să existe înviere, trebuie mai întâi să existe moarte. Cuvintele Domnului Isus Cristos: ”τετέλεσται” sau ”s-a împlinit” sunt cuvinte urmate de afirmația: ”Şi, plecându-şi capul, şi-a dat duhul” (In.19,30).

Îngerii lui Dumnezeu nu vin să ne spună faptul că Isus din Nazaret s-a simțit foarte rău sau că ar fi fost leșinat pentru o vreme. Sfinții Îngeri spune faptul că Domnul Isus Cristos a fost cu adevărat mort după cum citim: ”Iată locul în care îl puseseră!” (Mc.16,6). Trupul fără viață a Domnului Isus Cristos fusese așezat într-un mormânt, după ce oamenii fuseseră martori oculari ai morții acestuia după cum citim: ”dar când au venit la Isus şi au văzut că deja murise, nu i-au zdrobit fluierele picioarelor, ci unul dintre soldaţi i-a străpuns coasta cu o suliţă şi îndată a ieşit sânge şi apă” (In.19,33-34).

Domnul Isus Cristos a murit acolo, pe crucea de la Golgota. Slavă lui Dumnezeu pentru faptul că Domnul Isus Cristos a murit pe cruce deoarece prin moartea aceasta, Mântuitorul a distrus moartea pentru totdeauna. Moartea lui Cristos este cea care a făcut ispășire pentru toate fărădelegile noastre după cum citim: ”dar el era străpuns pentru nelegiuirile noastre, lovit pentru păcatele noastre. Pedeapsa care ne aducea pacea era asupra lui. Prin rănile lui noi suntem vindecaţi” (Is.53,5).

Moartea Domnului nostru Isus Cristos a fost una reală și așa este și mântuirea noastră, a acelora care am fost spălați de păcatele noastre în sângele său, după cum ne spune Sfântul Apostol și Evangheliest Ioan: ”sângele lui Isus, Fiul său, ne curăţă de orice păcat” (1In.1,7). Doar o moarte reală putea să îl facă pe Fiul lui Dumnezeu întrupat să fie cu adevărat: ”Mielul lui Dumnezeu, care ridică păcatul lumii” (In.1,29) și doar o moarte reală putea să ne ofere o eliberare reală din robia păcatului, a morții și a diavolului.

Al doilea aspect fundamental care este necesar pentru expresia ”Cristos a înviat din morți” este mormântul gol. Este necesar ca acest Isus din Nazaret care a fost zdrobit pe cruce și așezat în mormânt, să nu mai fie găsit acolo. Este necesar ca cel care era cu adevărat mort să fie acum cu adevărat viu după cum Îngerul care îi vorbește Sfântului Apostol Petru spune astfel: ”De ce-l căutaţi pe Cel Viu printre cei morţi? Nu este aici. A înviat” (Lc.24,5-6).

Sfântul Apostol Paul spune astfel: ”nu ştiţi că noi, toţi care am fost botezaţi în Cristos Isus, am fost botezaţi în moartea lui? Aşadar, am fost înmormântaţi împreună cu el prin Botez în moartea [lui] pentru ca, după cum Cristos a înviat din morţi prin gloria Tatălui, la fel şi noi să umblăm într-o viaţă nouă. Căci dacă am fost împreună sădiţi într-o moarte asemănătoare cu a lui, la fel vom fi în înviere” (Rom.6,3-5).

Dragii mei, cuvintele acestea din Epistola Sfântului Apostol Paul către romani sunt esența credinței creștine din toate timpurile și din toate locurile. Aceasta este credința pe care o proclamă crezurile antice ale Bisericii dar și Mărturisirile Lutherane de Credință din Secolul al XVI-lea. Întreaga noastră credință se sprijină pe acești două mari stânci: moartea lui Cristos pe cruce ca jertfă de ispășire pentru păcatele noastre și învierea sa glorioasă dintre cei morți.

Astfel, cuvintele care spun: ”Cristos a înviat din morți” reprezintă esența credinței noastre creștine. Reprezintă esența întregii revelații de sine a lui Dumnezeu pe care o avem în Scriptură. Reprezintă esența întregii noastre speranțe în ceea ce privește viața și mântuirea noastră după cum citim: ”dacă Cristos nu a înviat, zadarnică este predica noastră şi zadarnică este credinţa voastră” (1Cor.15,14).

Sfântul Apostol Paul își continuă proclamarea învierii Domnului Isus Cristos ca esență a credinței noastre spunând astfel: ”Dar acum, Cristos a înviat din morţi, fiind începutul [învierii] celor adormiţi” (1Cor.15,20). Învierea Domnului Isus Cristos este esența credinței noastre pentru că, spune Sfântul Apostol Paul: ”Căci de vreme ce printr-un om [a venit] moartea, tot printr-un om [vine] şi învierea din morţi. Şi după cum toţi mor în Adám, tot la fel, în Cristos, toţi vor fi readuşi la viaţă” (1Cor.15,21-22).

Moartea și învierea Domnului nostru Isus Cristos sunt singura calea a mântuirii noastre. Prin moartea lui Cristos noi am murit față de păcat. Ispășirea lui Cristos la cruce a fost pentru noi, de aceea moartea lui pe cruce este imputată de către Dumnezeu nouă după cum citim: ”aţi murit pentru Lege prin trupul lui Cristos ca să fiţi ai altuia” (Rom.7,4). Noi am murit în Cristos, în moartea lui.

Evanghelia ne spune faptul că expresia: ”Cristos a înviat din morți” este sinonimă pentru noi cu expresia: ”Noi am înviat din morți”. Noi nu afirmăm acest lucru ca fiind vreo filozofie umană aparte. Ci proclamăm acest mesaj pentru că așa spune Scriptura. Pentru că așa spune înșiși Cristos. Cristos este: ”calea, adevărul şi viaţa” (In.14,6) și el este cel care ne spune: ”pentru că eu trăiesc, veţi trăi şi voi” (In.14,19).

Moartea și învierea Domnului nostru Isus Cristos reprezintă apogeul proclamării Evangheliei, adică apogeul lucrării de mântuire a omului din robia păcatului, a morții și a diavolului după cum ne spune Sfântul Apostol Paul: ”pe când noi eram morţi din cauza greşelilor noastre, ne-a readus la viaţă împreună cu Cristos – prin har aţi fost mântuiţi – ne-a înviat şi ne-a aşezat în ceruri în Cristos Isus” (Ef.2,5-6).

Mântuirea sau viața veșnică vine la noi prin moarte și înviere. Aceasta este esența credinței noastre creștine. În moartea lui Cristos, o dată pentru totdeauna, noi murim ca robi ai păcatului, ai morții și ai diavolului pentru ca în învierea lui Cristos noi, o dată pentru totdeauna, să înviem ca fii și fiice a lui Dumnezeu.

Prin moartea și prin învierea sa, Domnul Isus Cristos a dărâmat poarta care ne ținea robi ai iadului. El a rupt catapeteasma Templului, dând la o parte orice zid pe care păcatul îl construise între noi și Dumnezeu și, astfel, el ne-a descoperit pe deplin harul mântuitor al lui Dumnezeu. Ceea ce ne despărțea de Dumnezeu a fost distrus în moartea lui Cristos pentru ca ceea ce ne unește pentru totdeauna cu Dumnezeu să fie zidit de învierea lui Cristos.

Învierea lui Cristos a schimbat moartea lui Cristos în viață. În același fel, învierea lui Cristos schimbă moartea noastră în viață. Pentru că Domnul Isus Cristos este Mielul care a fost înjunghiat, dar care trăiește. Prin învierea sa, Domnul Isus Cristos a făcut ca în urechile noastre și în inimile noastre să răsune cuvintele: ”Nu vă înspăimântaţi” (Mc.16,6).

”Nu vă înspăimântaţi” pentru că, spune imnul nostru pascal: ”Cristos a înviat din morți cu moartea pe moarte câlcând, și celor din morminte viață el le-a dăruit”. Aceste cuvinte sunt legate de cuvintele Scripturii care spun: ”Moartea a fost înghiţită de victorie. Unde este, moarte, victoria ta? Unde este, moarte, ghimpele tău?” (1Cor.15,54-55).

Cristos trăiește! De aceea Avraam trăiește, Isaac trăiește, Iacov, trăiește, Moise, David și toți profeții împreună cu Sfinții Apostoli și toți aceia care sunt în Cristos. Toți trăiesc după cum spune Domnul însuși: ”Eu sunt învierea şi viaţa. Cel care crede în mine, chiar dacă moare, va trăi; şi oricine trăieşte şi crede în mine nu va muri în veci, și oricine trăieşte şi crede în mine nu va muri în veci” (In.11,25-26).

Acesta este fundamentul credinței creștine. Știm că lumea acesta ”zace în cel rău” (1In.5,19). Vedem faptul că răul și moartea însă sunt prezente în jurul nostru. Dar din momentul învierii Domnului nostru Isus Cristos există ceva special în noi, mai precis Cuvântul lui Dumnezeu și din promisiunea lui care ne spune că moartea nu mai este definitivă. Nu mai este sfârșitul. Nici măcar nu mai este cel mai rău lucru posibil de evitat cu orice preț.

Privind la Învierea lui Cristos, noi știm cine este cel care va rostogoli piatra de pe mormântul nostru atunci când vremea va sosi. Știm că piatra care ne ține în mormânt va fi aruncată pentru totdeauna. Știm acest lucru deoarece știm faptul că Domnul Isus Cristos trăiește. Promisiunile lui nu sunt fantezii sau mituri sau zvonuri. Promisiunile lui sunt reale și sunt demne de încredere.

De aceea, cuvintele: ”Cristos a înviat din morți” sunt o mărturisire a credinței noastre în mântuire, în viața veșnică cu care noi am fost îmbrăcați în moartea și în învierea lui Cristos, o dată pentru totdeauna. Aceste cuvinte sunt esența credinței creștine pe care o mărturisim în Botezul nostru și în împărtășea cu Sacramentul Euharistiei, după cum citim: ”eu trăiesc prin Tatăl, [la fel] şi cel care mă mănâncă pe mine va trăi prin mine” (In.6,57).

Amin