predica pentru Duminica Cantate, a cincea duminică după înviere, 28 04 2024

” 5 Însă acum mă duc la cel care m-a trimis şi nimeni dintre voi nu mă întreabă: «Unde mergi?». 6 Dar pentru că v-am spus acestea, întristarea a umplut inima voastră. 7 Totuşi, eu vă spun adevărul: este mai bine pentru voi ca eu să plec, pentru că, dacă nu mă duc, Mângâietorul nu va veni la voi; însă, dacă mă duc, îl voi trimite la voi. 8 Şi când va veni el, va denunţa lumea cu privire la păcat, cu privire la dreptate şi cu privire la judecată. 9 Cu privire la păcat, pentru că nu cred în mine. 10 Cu privire la dreptate, pentru că mă duc la Tatăl şi nu mă veţi mai vedea. 11 Cu privire la judecată, deoarece conducătorul acestei lumi a fost judecat. 12 Mai am multe să vă spun, dar acum nu le puteţi purta. 13 Însă, când va veni el, Duhul adevărului, vă va călăuzi în tot adevărul, căci nu va vorbi de la sine, ci va spune ceea ce va auzi şi vă va vesti lucrurile care vor veni. 14 El mă va glorifica pe mine pentru că dintr-al meu va lua şi vă va vesti vouă. 15 Toate câte le are Tatăl sunt ale mele; de aceea v-am spus că ia dintr-al meu şi vă va vesti”

Credința creștină ne învață faptul că Sfânta Scriptură este Cuvântul lui Dumnezeu, fiind în totalitate inspirată de către Duhul Sfânt. Biserica noastră învață faptul că Sfânta Scriptură este lumina pe care Dumnezeu ne-a dat-o ca să fie ghidul nostru în această lume a păcatului și a morții. Sfânta Scriptură arată mereu spre lucrarea specială pe care Dumnezeu însuși a făcut-o pentru mântuirea noastră în și prin Domnul Isus Cristos, punctul culminant al acestei lucrări de mântuire fiind moartea și învierea Domnului Isus Cristos.

Astfel, noi, creștinii, avem puterea să cântăm spunând asemenea Sfântului Profet Moise: ”Cântaţi Domnului un cântec nou! Cântaţi Domnului, toţi [locuitorii] pământului!” (Ps.96,1). Aceasta este o cântare a acelor oameni care au fost eliberați din robie prin intervenția supranaturală a lui Dumnezeu. Este cântarea poporului evreu eliberat din robia Egiptului, un popor care l-a văzut pe faraon și întreaga lui armată înghițiți de apele Mării Roșii. Este ”un cântec nou” pentru că oamenii aceștia au fost eliberați la o viață nouă. O viață de libertate.

”Cântaţi Domnului un cântec nou! Cântaţi Domnului, toţi [locuitorii] pământului!” (Ps.96,1) este cântecul pe care îl cântă Mireasa lui Cristos, Sfânta sa Biserică răscumpărată din robia păcatului, a morții și a diavolului prin însăși sângele lui Cristos după cum citim: ”cu cât mai mult sângele lui Cristos, care prin Duhul veşnic s-a oferit pe sine fără prihană lui Dumnezeu, va curăţi conştiinţa voastră de faptele moarte, pentru a aduce închinare Dumnezeului celui viu” (Ev.9,14).

”Cântaţi Domnului un cântec nou! Cântaţi Domnului, toţi [locuitorii] pământului!” (Ps.96,1) este cântarea acelora care au primit de la Dumnezeu o viață nouă prin Sacramentul Sfântului Botez. Aceștia au fost făcuți o creație nouă, o creație în Cristos după cum citim: ”am fost înmormântaţi împreună cu el prin Botez în moartea [lui] pentru ca, după cum Cristos a înviat din morţi prin gloria Tatălui, la fel şi noi să umblăm într-o viaţă nouă” (Rom.6,4). 

”Cântaţi Domnului un cântec nou! Cântaţi Domnului, toţi [locuitorii] pământului!” (Ps.96,1) este un cântec al biruinței. Este un strigăt de victorie asupra aceluia care ne ținea robi în robia păcatului și a morții. Este un cântec de biruință pentru că prin jertfa lui Cristos, capul diavolului a fost zdrobit și dușmanul nostru de moarte a fost învins definitiv. Prin moartea lui pe cruce, Domnul Isus Cristos a rupt lanțurile robiei și Mielul care a fost înjunghiat este acum Domnul nostru și Dumnezeul nostru iar noi suntem ai lui după cum citim: ”toţi câţi aţi fost botezaţi în Cristos v-aţi îmbrăcat în Cristos” (Gal.3,27).

Așa dar, în acestă Duminică, Duminica Cantate, noi cântăm și ne amintim. Ne amintim și credem cuvintele care spun: ”Voi eraţi morţi din cauza greşelilor şi a păcatelor voastre, în care umblaţi odinioară după [mentalitatea] veacului lumii acesteia, după stăpânitorul puterii văzduhului, a duhului care lucrează acum în fiii neascultării. Printre aceştia am trăit şi noi toţi odinioară în poftele trupului nostru, împlinind dorinţele trupului şi ale simţurilor, şi eram şi noi din fire fii ai mâniei, precum şi ceilalţi. Însă Dumnezeu, fiind bogat în îndurare, pentru marea sa iubire cu care ne-a iubit, pe când noi eram morţi din cauza greşelilor noastre, ne-a readus la viaţă împreună cu Cristos” (Ef.2,1-5). 

Ne amintim faptul că acolo, în Grădina Edenului, sfidând porunca lui Dumnezeu, proto-părinții noștri ”au rătăcit în cugetări inutile, iar inima lor nechibzuită s-a întunecat” (Rom.1,21). Astfel, ei au dat curs cuvintelor diavolului care spun: ”Dumnezeu ştie că în ziua în care veţi mânca din el vi se vor deschide ochii şi veţi fi ca Dumnezeu, cunoscând binele şi răul” (Gen.3,5). Cu privire la ceea ce a urmat, Sfântul Apostol Paul spune astfel: ”Dumnezeu i-a lăsat [pradă] unei minţi necugetate” (Rom.1,28), omul ajungând în tiranica robie a păcatului, a morții și a diavolului.

Auzim mereu faptul că ”Dumnezeu este iubire”. Și așa este, chiar dacă lumea port-modernă uzează această expresie în promovarea toleranței păcătoase. Scriptura însăși ne spune faptul că Dumnezeu este iubire însă o face prin cuvintele care spun: ”Într-adevăr, [atât de mult] a iubit Dumnezeu lumea, încât l-a dat pe Fiul său, unul născut, ca oricine crede în el să nu piară, ci să aibă viaţa veşnică. Pentru că Dumnezeu nu l-a trimis pe Fiul său în lume ca să judece lumea, ci ca lumea să fie mântuită prin el.” (In.3,16-17).

În pericopa din această Duminică, Domnul Isus Cristos spune astfel: ”Duhul adevărului, vă va călăuzi în tot adevărul” (In.16,13). Duhul Sfânt este cel care vine și ne spune: ”Dumnezeu era în Cristos împăcând lumea cu sine, neţinând cont de greşelile lor şi punând în noi cuvântul reconcilierii” (2Cor.5,19). Duhul Sfânt vine să ne amintească faptul că Domnul Isus Cristos, ”Mielul lui Dumnezeu care ridică păcatele lumii” (In.1,29) a fost înjunghiat pentru noi și pentru a noastră mântuire. 

De aceea, în această Duminică ne ridicăm glasurile și împlinim cuvintele care spun: ”Cântaţi Domnului un cântec nou! Cântaţi Domnului, toţi [locuitorii] pământului!” (Ps.96,1). Pentru că deși Dumnezeu a fost mânios pe noi după cum citim: ”mânia lui Dumnezeu se revelează din cer asupra oricărei nelegiuiri şi nedreptăţi a oamenilor care înăbuşă adevărul prin nelegiuire” (Rom.1,18), Dumnezeu ne privește acum ca fii și fiice a le sale deoarece mania lui a fost consumată în pedeapsa pe care Fiul său, Domnul nostru Isus Cristos, a îndurat-o pentru fiecare dintre noi. 

”Cântaţi Domnului un cântec nou! Cântaţi Domnului, toţi [locuitorii] pământului!” (Ps.96,1) pentru că păcatele noastre despre care citim: ”au devenit despărţitură între voi şi Dumnezeul vostru şi păcatele voastre au ascuns faţa lui de la voi, ca să nu asculte” (Is.59,2) au fost pe deplin iertate în moartea și învierea lui Cristos, iar acum, Duhul Sfânt vine și ne amintește faptul că: ”toţi au păcătuit şi sunt lipsiţi de gloria lui Dumnezeu, dar sunt justificaţi în mod gratuit prin harul lui, prin răscumpărarea în Cristos Isus. Pe acesta Dumnezeu l-a pus ca jertfă de ispăşire pentru ca, prin credinţa în sângele său, să-şi arate dreptatea trecând cu vederea păcatele din trecut.” (Rom.3,23-25).

”Cântaţi Domnului un cântec nou! Cântaţi Domnului, toţi [locuitorii] pământului!” (Ps.96,1) pentru că noi suntem Sfânta Biserica despre care citim: ”Cristos a iubit Biserica şi s-a dat pe sine pentru ea pentru a o sfinţi, purificând-o prin baia apei în cuvânt, ca să şi-o prezinte sieşi ca o Biserică glorioasă, fără să aibă vreo pată sau rid sau ceva asemănător, ci să fie sfântă şi neprihănită!” (Ef.5,25-27). Aici, în Biserica lui, Cristos este mereu cu nou, îmbrățișându-ne cu harul său nemărginit în Cuvântul pe care ni-l predică, în baia Botezului în care ne spală de păcate, în proclamarea Absoluțiunii în care primim iertarea păcatelor și în Sacramentul Euharistie în care Cristos însuși spune: ”cine mănâncă trupul meu şi bea sângele meu are viaţa veşnică şi eu îl voi învia în ziua de pe urmă” (In.6,24).

”Cântaţi Domnului un cântec nou! Cântaţi Domnului, toţi [locuitorii] pământului!” (Ps.96,1) pentru că voi sunteți de acum ai lui Cristos. Neprihănirea lui Cristos este a noastră. Tot ceea ce are Tatăl i-a fost dat lui Cristos iar Cristos ne dă nouă după cum citim: ”Veniţi, binecuvântaţii Tatălui meu, moşteniţi împărăţia care a fost pregătită pentru voi de la întemeierea lumii!” (Mt.25,34). Aceasta este o promisiune divină și un fapt divin. Domnul se va întoarce pentru a ne lua să fim cu El pe deplin și veșnic. De aceea: ”Cântaţi Domnului un cântec nou! Cântaţi Domnului, toţi [locuitorii] pământului!” (Ps.96,1)

Amin.