PREDICA PENTRU DUMINCA GAUDETE, A TREIA DUMINICĂ DIN ADVENT, 11 12 2022

Predica pentru Duminica Gaudete, a Treia Duminică din Advent, este fundamentată pe Matei 11,2-10

„² Auzind Ioan, în închisoare, de faptele lui Cristos, i-a trimis pe unii dintre discipolii săi ³ ca să-i spună: „Tu eşti cel care trebuie să vină sau să aşteptăm un altul?”. ⁴ Isus, răspunzând, le-a spus: „Mergeţi şi faceţi-i cunoscut lui Ioan ceea ce auziţi şi vedeţi: ⁵ orbii văd, şchiopii umblă, leproşii sunt curăţaţi şi surzii aud, morţii învie, iar săracilor li se aduce vestea cea bună! ⁶ Şi fericit este cel care nu se scandalizează de mine”. ⁷ După ce au plecat aceştia, Isus a început să le vorbească mulţimilor despre Ioan: „Ce aţi ieşit să vedeţi în pustiu? O trestie legănată de vânt? ⁸ Sau ce [altceva] aţi ieşit să vedeţi? Un om îmbrăcat în haine moi? Iată, cei care poartă haine moi sunt în casele regilor! ⁹ Dar ce aţi ieşit să vedeţi? Un profet? Da, vă spun, chiar mai mult decât un profet. ¹⁰ Acesta este cel despre care s-a scris: «Iată, eu îl trimit pe îngerul meu înaintea feţei tale; el va pregăti calea înaintea ta!»”

Una dintre cele mai mari controverse care caracterizează creștinismul din prezent este cea legată de Biserica lui Cristos. De fapt, controversa constă în modul în care acestă Biserică este pictată de către denominațiile creștine din prezent. În cele mai multe dintre aceste tablouri, Biserica este înfățișată în glorie spirituală, plină de sfinții lui Cristos care au biruit păcatul din viața lor, care trăiesc o viață în ascultare de voia lui Dumnezeu, care trăiesc o viață plină de credință autentică, o viață care nu este și nici nu poate să fie perturbată de ceva ce nu este sfânt și plăcut lui Dumnezeu.

Pericopa din acestă Duminică specială denumită Duminica Gaudete, expresie care se traduce în limba română prin cuvântul: ”Bucură-te”, vine să ne descopere Biserica lui Cristos așa cum este ea în realitate ci nu cum este imaginată de către om. Crezul Apostolic ne descrie Biserica lui Cristos ca fiind: ”comuniunea sfinților” iar în Cuvântul lui Dumnezeu citim astfel: ”Aceştia sunt cei care vin din strâmtorarea cea mare. Ei şi-au spălat hainele şi le-au albit în sângele Mielului” (Apc.7,14).

Evanghelia este cea care ne învață faptul că Biserica este adunarea acelora care sunt: ”simul iustus et peccator” adică a acelora care sunt sfinți și păcătoși în același timp. Biserica este adunarea acelor oameni care sunt păcătoși pentru că faptele lor sunt condamnate de către Legea lui Dumnezeu dar care sunt declarați sfinți de către Dumnezeu pentru că aceștia cred Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după cum citim: ”celor care l-au primit, celor care cred în numele lui, le-a dat puterea de a deveni copii ai lui Dumnezeu” (In.1,12). Astfel, Biserica este adunarea acelor păcătoși care au devenit copiii lui Dumnezeu prin harul Domnului nostru Isus Cristos după cum citim: ”căci prin har aţi fost mântuiţi datorită credinţei şi aceasta nu e de la voi, ci este darul lui Dumnezeu” (Ef.2,8).

Imaginea pe care mulți oameni o au în prezent despre Biserica lui Cristos este una eronată datorită modului eronat în care cei mai mulți predicatori o pictează. Aici își are izvorul marea dramă pe care foarte mulți o experimentează atunci când vin la Biserică. Trăiesc o dramă pentru că descoperă o Biserică foarte diferită de ceea ce a fost construit în imaginația lor. Iar acest tablou fals cu privire la Biserică este pictat printr-o predicare fundamentată pe Lege ci nu pe har, o predicare în care ”comuniunea sfinților” este înfățișată ca fiind rezultatul efortului uman de a trăi după voia exprimată de către Dumnezeu în Lege.

În pericopa din acestă Duminică, Sfântul Ioan Botezătorul este imaginea perfectă a creștinului autentic. Este imaginea creștinului ”simul iustus et peccator”, imaginea creștinului marcat de slăbiciune spirituală dar care caută să găsească în Cristos liniște și mângâiere. Este imaginea creștinului care are nevoie zi de zi de predicarea Evangheliei deoarece: ”duhul este plin de avânt, dar trupul este slab” (Mt.26,41). Este imaginea perfectă a creștinului despre care Sfântul Apostol Paul spune: ”Ştiu dar că în mine, în trupul meu, nu locuieşte nimic bun, pentru că voinţa este prezentă, dar [puterea] de a împlini binele, nu. Căci nu fac binele pe care îl vreau, ci săvârşesc răul pe care nu-l vreau” (Rom.7,18-19).

Este foarte interesant cu Sfântul Ioan Botezătorul, cel care a avut o experiență atât de specială cu Fiul lui Dumnezeu după cum citim: ”am văzut Duhul coborând ca un porumbel din cer şi a rămas deasupra lui. Eu nu-l cunoşteam, însă cel care m-a trimis să botez cu apă, el mi-a zis: «Acela deasupra căruia vei vedea Duhul coborând şi rămânând peste el, el este cel care botează în Duhul Sfânt». Eu am văzut şi am dat mărturie: acesta este Fiul lui Dumnezeu” (In.1,32-34) și care face prima mărturisire de credință creștină prin cuvintele: ”Iată-l pe Mielul lui Dumnezeu, care ridică păcatul lumii!” (In.1,29) este cel care vine la Domnul Isus Cristos cu întrebarea: ”Tu eşti cel care trebuie să vină sau să aşteptăm un altul?” (Mt.11,3).

Dar mai minunat în pericopa noastră este cuvântul Evangheliei Domnului nostru Isus Cristos despre care Sfântul Apostol Paul ne spune: ”Cristos Isus a venit în lume ca să-i mântuiască pe cei păcătoşi” (1Tim.1,15) iar Sfântul Apostol Ioan ne spune astfel: ”Dumnezeu nu l-a trimis pe Fiul său în lume ca să judece lumea, ci ca lumea să fie mântuită prin el” (In.3,17). Domnul Isus Cristos nu îi întoarce Sfântului Ioan Botezătorul cuvinte de judecată, așa cum ar fi meritat conform Legii, ci îi proclamă acestuia cuvintele Evangheliei după cum citim: ”Mergeţi şi faceţi-i cunoscut lui Ioan ceea ce auziţi şi vedeţi: orbii văd, şchiopii umblă, leproşii sunt curăţaţi şi surzii aud, morţii învie, iar săracilor li se aduce vestea cea bună! Şi fericit este cel care nu se scandalizează de mine” (Mt.11,4-6).

Fiecare dintre noi, cei care alcătuim Biserica lui Cristos, suntem afectați de exact aceleași slăbiciuni ca Sfântul Ioan Botezătorul. Noi îl cunoaștem pe Cristos la fel cum și Sfântul Ioan Botezătorul îl cunoștea. În sfântul nostru Botez, noi am fost ”îmbrăcați cu Cristos” (Gal.3,27) iar Sfântul Apostol Paul spune: ”voi sunteţi ai lui Cristos” (Gal.3,29). Și totuși, slăbiciunile vechiului Adam continuă să se manifeste în fiecare dintre noi și, orbindu-ne mereu cu propriile noastre eșecuri de a asculta de voia lui Dumnezeu, să producă în noi deznădejdea care ne face să strigăm cu disperare: ”Om nefericit ce sunt! Cine mă va elibera de acest trup al morţii?” (Rom.7,24).

Dragii mei, Dumnezeu ne cunoaște foarte bine pe fiecare dintre noi. Noi suntem ai lui în Cristos. Nu mai suntem niște străini pentru el ci suntem ai lui. Exact așa cum și Sfântul Ioan Botezătorul era a lui Cristos. Iar Dumnezeu știe prea bine despre slăbiciunile noastre. El știe cine suntem, de unde venim și unde el însuși de duce. El știe faptul că fiecare dintre noi în viața acesta este: ”o trestie legănată de vânt” (Mt.11,7). De aceea el ne îmbracă mereu și mereu în Evanghelia sa despre care citim: ”este puterea lui Dumnezeu pentru mântuirea oricărui [om] care crede” (Rom.1,16).

Fiul lui Dumnezeu s-a întrupat la Betleem ca să elibereze lumea din blestemul și din robia păcatului, a morții și a diavolului. Eliberându-ne, el ne-a făcut ai lui. De aceea, Domnul nu îl mustră pe Sfântul Ioan Botezătorul pentru îndoielile lui ci îi predică Evanghelia cu scopul de ai întări credința. Exact același lucru îl face Cristos și astăzi în Sfânta sa Biserică. În Liturghia Bisericii, Domnul vine la noi și ne hrănește credința cu Evanghelia sa, citită și predicată, cu absoluțiunea păcatelor noastre și, de asemenea, ne hrănește credința oferindu-ne adevăratul său trup și adevăratul său sânge pentru ca noi să ne împărtășim și astfel avem parte de ceea ce însuși Domnul Isus Cristos ne promite: ”Cine mănâncă trupul meu şi bea sângele meu rămâne în mine şi eu în el” (In.6,56).

Biserica lui Cristos nu este locul unde perfecțiunea trăirii noastre după voia lui își primește recunoașterea și aplauzele binemeritate. Biserica, dragii mei, este locul unde imperfecțiunea noastră se întâlnește cu perfecțiunea lui Cristos. Biserica este locul unde Domnul nostru Isus Cristos vine la fiecare dintre noi, cei păcătoși care strigăm plini de disperare: ”ești oare tu acela trimis să ne elibereze din acest trup de moarte?”, și ne răspunde cu glasul suav al Evangheliei: ”îţi este suficient harul meu, căci puterea mea se împlineşte în slăbiciune” (2Cor.12,9).

Biserica lui Cristos este locul unde noi auzim glasul lui Cristos care vine și ne spune: ”Veniţi la mine toţi cei osteniţi şi împovăraţi şi eu vă voi da odihnă!” (Mt.11,28). El este cel care a luat asupra lui povara noastră și osteneala noastră după cum citim: ”Domnul a făcut să cadă asupra lui păcatele noastre, ale tuturor” (Is.53,6) și a împlinit promisiunea lui Dumnezeu care spune: ”el va mântui poporul său de păcatele sale” (Mt.1,21).

Amin!