predica pentru a treia duminică după sfânta treime, 3 07 2022

Har și pace vouă de la Dumnezeu, Tatăl nostru și de la Domnul nostru Isus Cristos. Predica din acestă Duminică, a Treia Duminică după Sfânta Treime este fundamentată pe Luca 15:11-32.

” ¹¹ Apoi le-a spus: „Un om oarecare avea doi fii. ¹² Cel mai tânăr dintre ei i-a spus tatălui: «Tată, dă-mi partea de avere ce mi se cuvine!». Iar el le-a împărţit averea. ¹³ Şi nu după multe zile, fiul cel mai tânăr şi-a adunat toate şi a plecat într-o ţară îndepărtată. Acolo şi-a risipit averea într-o viaţă de desfrâu. ¹⁴ După ce a cheltuit toate, a venit o mare foamete în ţara aceea, iar el a început să ducă lipsă. ¹⁵ Atunci s-a dus şi s-a aciuat la unul dintre cetăţenii acelei ţări care l-a trimis la câmp să păzească porcii. ¹⁶ Şi ar fi dorit să se sature cu roşcovele pe care le mâncau porcii, dar nimeni nu-i dădea. ¹⁷ Atunci, venindu-şi în fire, a spus: «Câţi zilieri ai tatălui meu au pâine din belşug, iar eu mor aici de foame! ¹⁸ Ridicându-mă, mă voi duce la tatăl meu şi-i voi spune: «Tată, am păcătuit împotriva cerului şi înaintea ta; ¹⁹ nu mai sunt vrednic să fiu numit fiul tău. Ia-mă ca pe un zilier al tău!». ²⁰ Şi, ridicându-se, a mers la tatăl său. Pe când era încă departe, tatăl l-a văzut, i s-a făcut milă şi alergând, l-a îmbrăţişat şi l-a sărutat. ²¹ Atunci, fiul i-a spus: «Tată, am păcătuit împotriva cerului şi înaintea ta; nu mai sunt vrednic să fiu numit fiul tău». ²² Însă tatăl a spus către servitorii săi: «Aduceţi repede haina cea dintâi şi îmbrăcaţi-l! Daţi-i un inel în deget şi încălţăminte în picioare! ²³ Aduceţi viţelul cel îngrăşat şi tăiaţi-l: să mâncăm şi să ne bucurăm, ²⁴ căci acest fiu al meu era mort, şi a revenit la viaţă, era pierdut, şi a fost găsit!». Şi au început să se veselească. ²⁵ Însă fiul lui mai mare era la câmp. Când a venit şi s-a apropiat de casă, a auzit cântece şi dansuri. ²⁶ Atunci, chemându-l pe unul dintre servitori, l-a întrebat ce este aceasta. ²⁷ El i-a spus: «Fratele tău a venit, iar tatăl tău, pentru că l-a recăpătat sănătos, a tăiat viţelul cel îngrăşat». ²⁸ Dar el s-a mâniat şi nu voia să intre. Însă tatăl său a ieşit şi-l implora. ²⁹ El, răspunzând, i-a zis tatălui său: «Iată, de atâţia ani te slujesc şi niciodată n-am călcat porunca ta! Dar mie nu mi-ai dat niciodată măcar un ied ca să mă bucur cu prietenii mei. ³⁰ Însă, când a venit acest fiu al tău care ți-a devorat averea cu desfrânatele, ai tăiat pentru el viţelul cel îngrăşat». ³¹ Atunci, el i-a spus: «Fiule, tu eşti cu mine totdeauna şi toate ale mele sunt ale tale. ³² Dar trebuia să ne bucurăm şi să ne veselim, pentru că acest frate al tău era mort, şi a revenit la viaţă, era pierdut, şi a fost găsit!»”

Dragii mei, pilda Fiului Risipitor este, de departe, poate cea mai cunoscută porțiune din Sfânta Scriptură, ecourile acestei pilde depășind cu mult lumea creștină. Este o pildă care predică Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos în modul cel mai minunat fiind, în același timp, icoana perfectă a creștinismului din toate timpurile și, prin excelență, a creștinismului din prezent. De aceea putem să spunem faptul că Pilda Fiului Risipitor este o pildă și despre Biserica Creștină. Este vorba despre o Biserică Creștină care, divizată în ceea ce privește cunoașterea și înțelegerea învățăturilor Sfintelor Scripturi, îl predică pe Dumnezeu în două moduri radical diferite, moduri portretizate de către cei doi fii din pilda noastră.

Dragii mei, acestă Duminică, a Treia Duminică după Sfânta Treime, este o zi istorică pentru Biserica Lutherană Confesională dar și pentru Biserica Lutherană Sinodul Missouri Divizia Eurasia. Suntem în orașul Chișinău, capitala Republicii Moldova, pentru a pune bazele primei Parohi Lutherane Confesionale. Astfel, începând de astăzi, Biserica noastră mai face un pas în a împlini chemarea pe care Domnul Isus Cristos însuși i-a făcut-o prin cuvintele care spun: ”Mi-a fost dată toată puterea în cer şi pe pământ. Aşadar, mergând, faceţi ucenici din toate neamurile, botezându-i în numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh, învăţându-i să ţină toate câte v-am poruncit! Şi iată, eu sunt cu voi în toate zilele, până la sfârşitul lumii!” (Mt.28,18-20). Astăzi, Biserica lui Cristos vine în Republica Moldova și, prin autoritatea Domnului Isus Cristos, va predica pe tot cuprinsul acestei țări mesajul Domnului nostru Isus Cristos care ne spune: ”Veniţi la mine toţi cei osteniţi şi împovăraţi şi eu vă voi da odihnă” (Mt.11,28).

Una dintre marile întrebări pe care le aud atunci când vorbesc despre misiunea Bisericii este aceasta: ”De ce Biserica se investește în a face misiune în țâri care sunt deja creștine?”. În cazul nostru concret, de ce Biserica Lutherană Confesională, susținută de către Biserica Lutherană Sinodul Missouri, depune eforturi să meargă în Republica Moldova, o țară care este creștină de foarte multe secole? Dragii mei, răspunsul este foarte simplu. Deoarece Biserica Creștină s-a transformat aproape complet într-o Biserică a Legii înăbușind astfel, aproape complet, mesajul Evangheliei lui Cristos. Ca și în România, în Italia, în Bulgaria, Grecia și Spania, țări cu o istorie creștină care merge până la vremea Sfinților Apostoli, Republica Moldova este o țară în care glasul Evangheliei Domnului Isus Cristos nu mai este auzit. Iar acolo unde Evanghelia lipsește, Cristos însuși lipsește. Acolo unde Cristos lipsește, lipsește iertarea păcatelor iar acolo unde iertarea păcatelor lipsește nu este mântuire.

Sute de milioane de creștini trăiesc astăzi împovărați de păcatele lor și nu găsesc speranță pentru sufletele lor deoarece Biserica lor le predică o mântuire fundamentată pe faptele Legii ci nu pe credința în Cristos. Milioane și milioane de creștini, în foarte multe țări creștine, sunt învățați faptul că Dumnezeu este un ”un om aspru, care seceri unde n-ai semănat şi aduni de unde n-ai împrăştiat” (Mt.25,24). De fapt, aceasta este icoana lui Dumnezeu pe care Legea o pictează. Aceasta este ceea ce al doilea fiu a văzut în tatăl său după cum citim: ”Iată, de atâţia ani te slujesc şi niciodată n-am călcat porunca ta! Dar mie nu mi-ai dat niciodată măcar un ied ca să mă bucur cu prietenii mei” (Lc.15,29).

Legea lui Dumnezeu nu dă nici un fel de răgaz de bucurie omului. Pentru că Legea nu este calea spre mântuire. Legea are un singur rol: acela de a ucide. Legea ucide clipă de clipă toate speranțele noastre de a trăi după voia lui Dumnezeu. Astfel, omul care privește la Lege ca la calea spre mântuire ajunge să fie ”trudit și împovărat”. ”Trudit” pentru că depune zi de zi eforturi să trăiască după cum Legea poruncește și ”împovărat” deoarece zi de zi constată faptul că viața sa nu este alt ceva decât un lung și interminabil șir de eșecuri spirituale. Iar atunci când Biserica nu predică alt ceva decât Legea, creștinul ajunge să trăiască o viață de adâncă depresie spirituală în care speranța lipsește cu desăvârșire.

Dragii mei, acesta este motivul pentru care țările care sunt deja creștine au nevoie de misiune. Pentru că sunt țări care cunosc creștinismul doar din perspectiva Legii. Aceste colțuri de lume au urgentă nevoie să audă Evanghelia lui Cristos despre care Sfântul Apostol Paul spune: ”ea este puterea lui Dumnezeu pentru mântuirea oricărui [om] care crede, mai întâi a iudeului şi [apoi] a grecului. Căci dreptatea lui Dumnezeu este revelată în ea din credinţă spre credinţă, după cum este scris: Cel drept va trăi din credinţă” (Rom.1,16-17).

Cuvintele: ”cel drept va trăi din credinţă” (Rom.1,17) sunt cele care au stat la baza nașterii Reformei Lutherane din Secolul al XVI-lea. Dar apare o nouă întrebare: ”Credința în ce?”. Aceasta deoarece cele mai multe Biserici Creștine din prezent predică faptul că adevărata credință constă în împlinirea Legii. Sfântul Apostol Paul clarifică acest aspect în cuvintele care spun: ”prin har aţi fost mântuiţi datorită credinţei şi aceasta nu e de la voi, ci este darul lui Dumnezeu, nu prin fapte, ca să nu se laude nimeni” (Ef.2,8-9).

Evanghelia ne spune faptul că: ”Cristos Isus a venit în lume ca să-i mântuiască pe cei păcătoşi” (1Tim.1,15). Mesajul acesta trebuie reauzit de către întreaga creștinătate în veacul acesta. Da, creștinii din prezent trebuie să reaudă cuvântul Evangheliei care spune: ”Pe cel care nu a cunoscut păcatul el l-a făcut păcat de dragul nostru pentru ca noi să devenim justificarea lui Dumnezeu în el.” (2Cor.5,21). Evanghelia Domnului Isus Cristos nu este despre noi ci este de spre Dumnezeu. Nu este despre ceea ce noi facem pentru Dumnezeu ci este despre ceea ce Dumnezeu face pentru noi. Evanghelia este cea care ni-l prezintă pe Dumnezeu cu cuvintele: ”Pe când era încă departe, tatăl l-a văzut, i s-a făcut milă şi alergând, l-a îmbrăţişat şi l-a sărutat” (Lc.15,20).

Aceasta este imaginea Tatălui nostru ceresc despre care Sfântul Apostol Paul spune: ”pe când noi eram morţi din cauza greşelilor noastre, ne-a readus la viaţă împreună cu Cristos ne-a înviat şi ne-a aşezat în ceruri în Cristos Isus, ca să arate în veacurile care vin bogăţia nesfârşită a harului său prin bunătatea faţă de noi în Cristos Isus” (Ef.2,1-7). Dumnezeu este gata oricând să ne cuprindă în brațele sale de tată iubitor deoarece în Cristos el a spălat păcatele și neputințele noastre și ne-a îmbrăcat în dreptatea lui Cristos după cum citim: ”toţi câţi aţi fost botezaţi în Cristos v-aţi îmbrăcat în Cristos” (Gal.3,27).

Parcurgând pilda Fiului Risipitor înțelegem foarte simplu că fiecare dintre noi este: ”fiul cel risipitor”. Noi suntem cei care am făcut o pasiune pentru păcat iar acest păcat al nostru ne-a îndepărtat de: ”Tatăl nostru ceresc”, ducându-ne departe pentru a ne risipi viața în fapte care sunt o urâciune înaintea lui Dumnezeu. Păcatul nu are ca rezultat niciodată o înălțare a omului. Promisiunea făcută de către diavol care îi spune Evei: ”Nicidecum nu veţi muri! Dar Dumnezeu ştie că în ziua în care veţi mânca din el vi se vor deschide ochii şi veţi fi ca Dumnezeu” (Gen.3,4-5) a fost o minciună care a tras întreaga umanitate în robia nemiloasă a păcatului, a morții și a diavolului după cum spune Sfântul Apostol Paul: ”printr-un singur om a intrat păcatul în lume şi, prin păcat, moartea, şi astfel moartea a trecut la toţi oamenii, pentru că toţi au păcătuit” (Rom.5,12). Din acest minunat pasaj al Evangheliei lui Cristos înțelegem însă că ”Tatăl nostru din ceruri” nu ne-a abandonat în mocirla păcatului nostru ci, cu multă dragoste, el vine și ne regenerează în Sfântul Botez, ne vorbește cuvintele de iertare și ne invită să participăm la banchetul său, locul în care Domnul ni se dă pe sine însuși cu trupul și cu sângele său în Sacramentul Euharistiei. Astfel, Dumnezeu ne restaurează pe deplin la calitatea de fii ai săi și declară public toate aceste lucruri spunând: ”acest fiu al meu era mort, şi a revenit la viaţă, era pierdut, şi a fost găsit!” (Lc.15,24).

Acesta este mesajul Evangheliei pe care Republica Moldova trebuie să îl audă din nou. Mesajul care spune că nu prin ascultare de Lege suntem mântuiți ci prin credința noastră în Cristos, cel care a împlinit Legea în locul nostru și care a murit pentru fiecare dintre păcatele noastre lucrând astfel o împăcare veșnică între omul păcătos și Dumnezeu.

În debutul predicii am spus faptul că Biserică Creștină este divizată în ceea ce privește cunoașterea și înțelegerea învățăturilor Sfintelor Scripturi și din acest motiv îl predică pe Dumnezeu în două moduri radical diferite, moduri portretizate de către cei doi fii din pilda noastră. Dacă primul fiu, fiul risipitor, se fundamentează pe modul în care el l-a cunoscut pe tatăl său, mai precis un tată iubitor și plin de har, acesta fiind motivul pentru care hotărăște să se întoarcă acasă convins pe deplin că tatăl nu îl va renega datorită păcatelor sale, al doilea fiu se fundamentează pe Lege, argumentând faptul că fratele sau nu merita absolut deloc să fie primit cu bucurie de către tatăl datorită faptului că încălcase Legea. Ceea ce al doilea fiul nu a înțeles în toți acești ani petrecuți alături de tatăl său este că dragostea cucerește Legea ci nu invers. Legea niciodată nu a stins iubirea lui Dumnezeu față de omul păcătos de aceea Sfântul Apostol Ioan spune: ”Într-adevăr, [atât de mult] a iubit Dumnezeu lumea, încât l-a dat pe Fiul său, unul născut, ca oricine crede în el să nu piară, ci să aibă viaţa veşnică. Pentru că Dumnezeu nu l-a trimis pe Fiul său în lume ca să judece lumea, ci ca lumea să fie mântuită prin el.” (In.3,16).

Dragii mei, în acestă Duminică specială, Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos revine în Republica Moldova după secole de întuneric spiritual și va fi predicată aici de către Biserica Lutherană Confesională cu sprijinul Bisericii Lutherane Sinodul Missouri. Vom face acestă misiune sacră știind clar că prin predicarea Evangheliei Domnului Isus Cristos, Duhul Sfânt va aduce la credința în Cristos pe aceea care sunt în robia păcatului, a morții și a diavolului după cum ne spune Sfântul Apostol Paul: ”credinţa vine din predicare, iar predicarea, din cuvântul lui Cristos” (Rom.10,17). Biserica Lutherană Confesională din Republica Moldova este o Biserică mică și fragilă. De altfel ea este la fel de mică și de fragilă ca și Bisericile surori din România, Italia, Grecia, Bulgaria și Spania. Suntem Biserici mici, Biserici care deseori părem depășite de numeroase slăbiciuni. Dar trebuie să nu pierdem niciodată din vedere faptul că noi suntem cu adevărat Biserica lui Cristos în afara căreia nu există mântuire. Aceasta deoarece în Biserica noastră este predicată Evanghelia lui Cristos și sunt administrate Absoluțiunea și Sfintele Sacramente după cum Domnul Isus Cristos le-a instituit. Suntem mici în acesta lumea a păcatului dar Cristos este cu noi căci suntem Biserica lui care se adună în jurul Altarului pentru a asculta Cuvântul lui Cristos și pentru a primi trupul și sângele Domnului nostru Isus Cristos spre mântuirea fiecăruia care crede. Iar în toată acestă misiune Domnul Isus Cristos a promis să fie mereu cu noi după cum citim: ”iată, eu sunt cu voi în toate zilele, până la sfârşitul lumii!” (Mt.28,20).

Dumnezeu să binecuvânteze Biserica sa din Republica Moldova și pe toți aceia care vor răspunde chemării Evangheliei Domnului nostru Isus Cristos.

Amin!