PREDICA PENTRU DUMINICA RORATE COELI, A PATRA ȘI ULTIMA DUMINICĂ DIN ADVENT, 20 12 2020

Har și pace de la Dumnezeu, Tatăl nostru, și de la Domnul nostru Isus Cristos. În mila lui Dumnezeu, astăzi suntem în cea de-a patra și ultima Duminică din Sezonul Adventului, o zi care poartă denumirea de Duminica Rorate Coeli. Această denumire în limba latină se traduce în limba română prin expresia: coborâți ceruri. Pentru această ultimă Duminică din Advent, cuvântul Evangheliei Domnului nostru Isus Cristos ne vorbește din Ioan 1:19-28.

” ¹⁹Aceasta este mărturia dată de Ioan când iudeii au trimis de la Ierusalím unii preoţi şi leviţi ca să-l întrebe: „Cine eşti tu?”. ²⁰Iar el a mărturisit, şi nu a negat. A mărturisit: „Nu sunt eu Cristos!”. ²¹L‑au întrebat: „Atunci cine? Eşti tu Ilíe?”. El a răspuns: „Nu sunt!”. „Eşti tu Profetul?”. A răspuns: „Nu!”. ²²Aşadar, i-au zis: „Cine eşti? Ca să dăm un răspuns celor care ne-au trimis. Ce spui despre tine însuţi?”. ²³El a zis: „Eu sunt glasul celui care strigă în pustiu: «Îndreptaţi calea Domnului», după cum a spus Isaía profetul!”. ²⁴Iar cei trimişi erau dintre farisei. ²⁵L-au întrebat şi i-au zis: „Aşadar, de ce botezi dacă tu nu eşti nici Cristos, nici Ilíe, nici Profetul?”. ²⁶Ioan le-a răspuns, zicând: „Eu botez cu apă; dar în mijlocul vostru este unul pe care voi nu-l cunoaşteţi, ²⁷care vine după mine, căruia eu nu sunt vrednic să-i dezleg cureaua încălţămintei”. ²⁸Acestea s‑au petrecut în Betánia, dincolo de Iordán, unde boteza Ioan.”

Dragii mei, această pericopă, deși poate la prima vedere nu pare, este una dintre cele mai minunate marturii a Evangheliei deoarece în ea descoperim o minunată confesiune cu privire la cine este Isus Cristos și ceea ce el a făcut pentru mântuirea noastră. Un prim aspect foarte emoționant pe care îl descoperim în pericopa noastră este o mărturisire pe care Sfântul Ioan Botezătorul o face nu despre Domnul Isus Cristos ci despre sine însuși. În Duminica Gaudete am amintit despre cuvintele Domnului Isus Cristos care spun astfel: ”adevărat vă spun că, dintre cei născuţi din femei, nu s-a sculat niciunul mai mare decât Ioan Botezătorul” (Mt.11,11). Despre Sfântul Ioan Botezătorul, Scriptura ne spune faptul a fost cel mai mare predicator al Evangheliei lui Isus Cristos. În pericopa din această Duminică, îl găsim pe Sfântul Ioan Botezătorul afirmând despre sine următoarele: ”eu nu sunt vrednic să-I dezleg cureaua încălţămintei Lui” (In. 1,27). Această afirmație dovedește faptul că Sfântul Ioan Botezătorul știa foarte bine cine este Isus Cristos înaintea căruia el era complet nevrednic. Știa foarte bine faptul că Isus Cristos este ”calea, adevărul și viață” fiind împlinirea profețiilor din Vechiul Testamente, nădejdea Sfinților Patriarhi și a Sfinților Profeți.

Dragii mei, Dumnezeu a dat revelația Cuvântului sau cel Sfânt cu scopul de a ni-l prezenta pe Fiul Său Isus Cristos ca fiind singura noastră cale de mântuire. Astfel, oricine crede mărturisirea Cuvântului lui Dumnezeu cu privire la Fiul lui Dumnezeu ca Mântuitorul lumii, găsește iertarea păcatelor și viața veșnică. Sfinții Patriarhi și Sfinții Profeți au privit și au primit prin credință această mântuire care ne-a fost oferită e către Dumnezeu prin jertfa Fiului său întrupat la Bethleem acum mai bine de doua mii de ani. Nici unul dintre Sfinții Vechiului Testament nu au crezut faptul că salvarea vine prin propriile lor fapte ci fiecare dintre ei și-au pus speranța în cuvintele proto-evangheliei spuse de către Dumnezeu diavolului în Grădina Edenului: ”vrăjmăşie voi pune între tine şi femeie, între sămânţa ta şi sămânţa ei. Aceasta îţi va zdrobi capul, şi tu îi vei zdrobi călcâiul” (Gen.3,15).

Din păcate însă, evreii din timpul Sfântului Ioan Botezătorul s-au înstrăinat de această credință a străbunilor lor, astfel că ei învățau faptul că mântuirea venea prin ascultarea și împlinirea prescripțiilor cuprinse în Legea lui Dumnezeu. De asemenea, Mesia pe care acești evrei îl așteptau era un erou care avea să aducă eliberarea Israelului de sub asuprirea Imperiului Roman și să îi redea gloria de odinioară. Domnul Isus Cristos nu corespundea deloc cu aceste viziuni pe care le avea poporul Israel și nu părea deloc un lider care să preia conducerea Israelului, lucru care, probabil, l-a nedumerit inclusiv le Sfântul Ioan Botezătorul.

Totuși, planurile lui Dumnezeu nu sunt planurile omului și nici nu depinde de viziunea omului. Pericopa noastră ne spune că Dumnezeu a ales să îl trimită pe Sfântul Ioan Botezătorul înaintea Domnului Isus Cristos ca o trompetă care avea scopul de a trezi conștiința poporului evreu cu privire la Mesia. Din acest motiv, atunci când trimișii liderilor evrei din Ierusalim sosesc întrebându-l: ”dar cine eşti? Eşti Ilie?" Şi el a zis: "Nu sunt!" "Eşti prorocul?" Şi el a răspuns: "Nu!" (In.1,21). Răspunsul Sfântului Ioan Botezătorul i-a pus în reală încurcătură pe farisei care adaugă o nouă întrebare cu scopul de a înțelege situația: ”dar cine eşti? Ca să dăm un răspuns celor ce ne-au trimis. Ce zici tu despre tine însuţi?” (In.1,22). Răspunsul Sfântului Ioan Botezătorul este unul cât se poate de clar pentru farisei: "Eu", a zis el, "sunt glasul celui ce strigă în pustiu: "Neteziţi calea Domnului!" […] Eu botez cu apă; dar în mijlocul vostru stă Unul pe care voi nu-L cunoaşteţiI” (In.1:23&26). Cuvintele acestea sunt foarte importante deoarece spun faptul că salvatorul lumii era deja în mijlocul poporului evreu. Sfântul Ioan Botezătorul le vorbește despre misiunea la care el a fost chemat de Dumnezeu, mai aprecia aceea de a anunța prin predicarea lui faptul că Mesia este acolo în mijlocul lor și că promisiunea făcută de Dumnezeu cu privire la salvare s-a împlinit.

Predicarea Sfântului Ioan Botezătorul nu era despre Lege, nu era despre tradițiile poporului Evreu, nu era despre Templu ci era despre acela care a venit în mijlocul nostru să ne mântuiască după cum i-a spus Îngerul Gabriel Sfântului Iosif, soțul Sfintei Fecioare Maria: ”El va mântui pe poporul Lui de păcatele sale” (Mt.1,21). Cuvintele Sfântului Ioan Botezătorul spun faptul că așteptarea a luat sfârșit și că profețiile s-au împlinit chiar dacă Mesia nu era încă vizibil. De fapt rolul Sfântului Ioan Botezătorul este acela de al face cunoscut pe cel care avea să salveze lumea din robia păcatului. Sfântul Ioan Botezătorul nu lasă lucrurile deloc în suspensie ci el le spune evreilor cu privire la Mesia astfel: ”El este Acela care vine după mine” (In.1,27). Cu alte cuvinte, rolul lui era să îi facă pe evrei atenți la venirea Domnului Isus Cristos. Studiind Evanghelia, îl vedem pe Domnul Isus Cristos, în scurt timp de la episodul relatat de pericopa noastră predicând astfel: ”s-a împlinit vremea, şi Împărăţia lui Dumnezeu este aproape. Pocăiţi-vă şi credeţi în Evanghelie” (Mc.1,15).

Revenind la cuvintele prin care Sfântul Ioan Botezătorul le răspunde învățaților de la Ierusalim, ași vrea să privim un pic la câteva cuvinte care la o citire superficială ar putea să treacă neobservate: ”acela care vine după mine - şi care este înaintea mea” (In.1,30). Cuvintele acestea, dacă ar fi fost înțelese în adevăratul sens al lor de către evrei, ar fi stârnit mânia acestora iar autorul lor ar fi fost acuzat de blasfemie. Cuvintele Sfântului Ioan Botezătorul vorbesc despre Isus Cristos fiind venit din veșnicie și îl declară pe acesta ca fiind Dumnezeu cel veșnic. Aceste cuvinte ne conduc la un dialog purtat de către Domnul Isus Cristos cu fariseii care îl contestau în care le spune: ”tatăl vostru Avraam a săltat de bucurie că are să vadă ziua Mea: a văzut-o şi s-a bucurat”. "N-ai nici cincizeci ce ani", I-au zis iudeii, "şi ai văzut pe Avraam!"Isus le-a zis: "Adevărat, adevărat vă spun că mai înainte ca să se nască Avraam, sunt Eu”. (In.8:56-58). Dacă după ce Isus le-a spus fariseilor aceste cuvinte aceștia au luat pietre ca să îl omoare, se pare că trimișii fariseilor nu au înțeles deloc ceea ce Sfântul Ioan Botezătorul a intenționat să le transmită. Sfântul Ioan Botezătorul a vorbit despre divinitatea Domnului Isus Cristos deși acesta se va înfățișa înaintea evreilor ca un om despre care Sfântul Profet Isaia spune: ”El a crescut înaintea Lui ca o odraslă slabă, ca un lăstar care iese dintr-un pământ uscat. N-avea nici frumuseţe, nici strălucire ca să ne atragă privirile, şi înfăţişarea Lui n-avea nimic care să ne placă” (Is.53,2).

Predicarea Sfântului Ioan Botezătorul a fost una prin care s-au pregătit căile Domnului. Scopul Sfântului Ioan Botezătorul a fost acela de ai trimite pe evrei la Cristos și la iertarea de păcate pe care Domnul Isus Cristos a venit în această lume să o aducă. Sfântul Ioan Botezătorul și-a dorit ca evreii să privească la Domnul Isus Cristos ca la Mântuitorul trimis de Dumnezeu pentru salvarea lor din robia păcatului. De aceea, Sfântul Ioan Botezătorul spune foarte clar: ”tocmai pentru aceasta am venit să botez cu apă: ca El să fie făcut cunoscut lui Israel” (In.1,31). Scopul Sfântului Ioan Botezătorul nu a fost acela de a predica în numele lui propriu sau acela de a se predica pe sine. Scopul Sfântului Ioan Botezătorul a fost acela de al predica pe Isus Cristos și de a predica iertarea păcatelor în numele Domnului Isus Cristos.

Dragii mei, din păcate poporul evreu nu a luat în considerare predicarea Sfântului Ioan Botezătorul iar finalitatea o cunoaștem cu toții. Sfântul Ioan Botezătorul a fost martirizat prin decapitare de către Irod în timp ce Isus Cristos a fost crucificat după ce liderii poporului evreu au depus toate eforturile să îl manipuleze pe Ponțiu Pilat în vederea executării lui Isus Cristos. Astfel, în ipocrizia lor, poporul evreu, cei care aveau revelația Vechiului Testament în care li se vorbea clar despre Mesia, i-au ucis pe profeții lui Dumnezeu și, în cele din urmă, l-au ucis și pe Fiul lui Dumnezeu.

Dragii mei, păstorii Bisericii au enorm de multe de învățat de la Sfântul Ioan Botezătorul. Biserica este cea care trebuie să îi îndrume pe oameni spre Isus Cristos, Mântuitorul lumii. Biserica trebuie să îi conducă pe oameni să creadă mesajul Evangheliei Domnului Isus Cristos, anume că noi primim iertarea păcatelor numai prin credința în Cristos ci nu prin faptele Legii. Din păcate însă, în prezent, o foarte mare parte a Bisericii Creștine eșuează în a predica acest mesaj al Evangheliei concentrându-se pe a predica Legea, adică faptul că omul își câștigă mântuirea prin propriul efort de a asculta de ceea ce Dumnezeu le cere. Astăzi, cele mai multe Biserici Creștine nu predică iertarea păcatelor prin credința în Isus Cristos ci prin propriul nostru efort în a câștiga această iertare. Exact același lucru l-au făcut și evreii cărora Sfântul Ioan Botezătorul le-a predicat pe Isus Cristos, Mântuitorul lumii.

Astăzi, mulți oameni au părerea că prin propria lor pietate pot merita beneficiile promise de către Dumnezeu. De aceea, ei pun un accent deosebit pe tot felul de tradiții pe care trebuie să fie împlinite pentru a câștiga favoarea lui Dumnezeu. Oamenii aceștia continuă să disprețuiască cuvintele Sfântului Ioan Botezătorul care trimit către Isus Cristos spunând: ”iată Mielul lui Dumnezeu care ridică păcatul lumii” (In.1,29).

Dragii mei, îmi doresc foarte mult ca în această ultimă Duminică din Advent să înțelegem ceea ce această pericopă ne învață. Noi trebuie să ne trăim toată viața în ascultare de voința lui Dumnezeu. Trebuie să îl iubim pe Dumnezeu mai presus de orice și trebuie să îl iubim pe aproapele nostru ca pe noi înșine. Dumnezeu cere de la noi o astfel de supunere și de ascultare. Dar atunci când venim înaintea lui Dumnezeu, noi trebuie să privim cu sinceritate la noi înșine și trebuie să ne vedem în lumina adevărului lui Dumnezeu, admițând că nu avem puterea să împlinim ceea ce Dumnezeu cere de la noi și că nu ne putem baza pe propria noastră neprihănire. Conform vieții noastre, noi nu merităm alt ceva decât pedeapsa veșnică. Dar, în același timp, noi trebuie să ne încredem în promisiunea Evangheliei care ne spune că prin jertfa lui Isus Cristos noi am fost iertați de păcatele noastre și îmbrăcați în neprihănirea Fiului lui Dumnezeu care ne va duce în viața cea veșnică după cum ne spune Sfântul Apostol Paul: ”pe Cel ce n-a cunoscut niciun păcat, El L-a făcut păcat pentru noi, ca noi să fim neprihănirea lui Dumnezeu în El” (2Cor.5,21). Adevărata neprihănire nu este dată ascultarea noastră ci vine prin credința în promisiunea Evangheliei lui Isus Cristos, o evanghelie despre care Sfântul Apostol Paul spune: ”mie nu mi-e ruşine de Evanghelia lui Cristos; fiindcă ea este puterea lui Dumnezeu pentru mântuirea fiecăruia care crede: întâi a iudeului, apoi a grecului; deoarece în ea este descoperită o neprihănire pe care o dă Dumnezeu, prin credinţă şi care duce la credinţă, după cum este scris: "Cel neprihănit va trăi prin credinţă” (Rom.1,16-17).

Amin!