predica pentru sărbătoarea vizitației, 2 07 2023

” 39 În zilele acelea, ridicându-se, Maria s-a dus în grabă către ţinutul muntos, într-o cetate a lui Iúda. 40 A intrat în casa lui Zaharía şi a salutat-o pe Elisabéta. 41 Când a auzit Elisabéta salutul Mariei, a tresăltat copilul în sânul ei, iar Elisabéta a fost umplută de Duhul Sfânt 42 şi a strigat cu glas puternic: „Binecuvântată eşti tu între femei şi binecuvântat este rodul sânului tău! 43 Şi de unde îmi este [dată] mie aceasta ca să vină mama Domnului meu la mine? 44 Iată, când a ajuns glasul salutului tău la urechile mele, a tresăltat de bucurie copilul în sânul meu! 45 Fericită aceea care a crezut că se vor împlini cele spuse ei de Domnul!”. 46 Maria a spus: „Sufletul meu îl preamăreşte pe Domnul 47 şi duhul meu tresaltă de bucurie în Dumnezeu, Mântuitorul meu, 48 căci a privit la umilinţa slujitoarei sale. Iată, de acum toate popoarele mă vor numi fericită, 49 căci mi-a făcut lucruri mari Cel Atotputernic şi numele lui e sfânt! 50 Milostivirea lui rămâne din neam în neam peste cei ce se tem de el. 51 A arătat puterea braţului său: i-a risipit pe cei mândri în cugetul inimii lor, 52 i-a dat jos de pe tron pe cei puternici şi i-a înălţat pe cei umiliţi; 53 pe cei flămânzi i-a copleşit cu bunuri, iar pe cei bogaţi i-a lăsat cu mâinile goale. 54 L-a sprijinit pe Israél, slujitorul său, amintindu-şi de îndurarea sa, 55 după cum a promis părinţilor noştri, lui Abrahám şi urmaşilor lui în veci”. 56 Maria a rămas cu ea cam trei luni, apoi s-a întors la casa ei.”

Prologul Evangheliei Sfântului Luca este unul plin de dramatism. În centrul relatării par să se afle, cel puțin la prima vedere, două femei. De fapt, centru de greutate nu sunt femeile în sine ci sunt sarcinile lor. Mai corect spus, centrul de greutate sunt persoanele cu care acestei femei sunt însărcinate. Este vorba despre Domnul nostru Isus Cristos, despre care Scriptura ne învață că este Fiul lui Dumnezeu devenit om, și Sfântul Ioan Botezătorul despre care Scriptura ne spune: ”nu s-a ridicat, dintre cei născuţi din femeie, unul mai mare decât Ioan Botezătorul” (Mt.11,11).

Este o perioadă aparte din istoria mântuirii noastre, istorie care se suprapune cu viața Domnului nostru Isus Cristos. Este o perioadă în care Mântuitorul nu este găsit pe străzile Capernaumului predicând Evanghelia, nici pe străzile Ierusalimului ci este găsit în pântecul mamei sale, Sfânta Fecioară Maria. Starea Domnului nostru este una specială, întrupat fiind în pântecul mamei sale dar încă nenăscut. Misiunea lui este însă aceeași. Domnul Isus Cristos este cel care vine să predice Evanghelia sa si face acest lucru chiar și din pântecul mamei sale.

În pericopa noastră găsim scrise cuvintele: ”Când a auzit Elisabéta salutul Mariei, a tresăltat copilul în sânul ei, iar Elisabéta a fost umplută de Duhul Sfânt” (Lc.1,41). Prin vocea Mariei, Domnul Isus Cristos predică Evanghelia sa Sfântului Ioan Botezătorul și mamei sale. Din pântecele mamei sale, Sfântul Ioan Botezătoril aude salutul mamei Domnului către propria sa mamă și sare de bucurie deoarece acest salut sunt Cuvântul Evangheliei. Elisabeta, fiind umplută de Duhul Sfânt, profețește, spunând: „fericită aceea care a crezut că se vor împlini cele spuse ei de Domnul!” (Lc.1,45).

Cuvintele acestea trimit către Sfânta Fecioară Maria. Ea este cea ”fericită ... care a crezut”. Ea este cea care, atinsă de Cuvântul adus și proclamat de către Sfântul Înger Gabriel, a crezut promisiunea lui Dumnezeu în ciuda unor evidențe naturale împotrivitoare după cum citim: ”Cum va fi aceasta din moment ce nu cunosc bărbat?” (Lc.1,34). Dar Cuvântul îi spune Fecioarei Maria: ”Duhul Sfânt va veni asupra ta şi puterea Celui Preaînalt te va umbri” (Lc.1,35).

Scriptura ne spune astfel: ”cuvântul meu care a ieşit din gura mea: nu se va întoarce la mine în mod zadarnic, fără ca să facă ceea ce îmi place şi să aibă succesul pentru care l-am trimis” (Is.55,11). Astfel, Cuvântul lui Dumnezeu este un cuvânt ”performativ” adică face ceea ce spune. Cuvântul lui Dumnezeu este creator a ceea ce spune după cum citim: ”Şi a zis Dumnezeu: „Să fie lumină!”. Şi a fost lumină” (Gen.1,3). Dumnezeu a spus și ceea ce el a spus a început să existe deoarece: ”la Dumnezeu nimic nu este imposibil!” (Lc.1,37).

Cuvintele pe care Elisabeta le adresează Sfintei Fecioare Maria, mai precis: „fericită aceea care a crezut că se vor împlini cele spuse ei de Domnul!” (Lc.1,45), sunt cuvinte valabile și pentru fiecare dintre noi, astăzi. Domnul Isus Cristos îi spune Sfântului Apostol Toma: ”Fericiţi cei care nu au văzut şi au crezut!” (In.20,29). Fericiți sunt aceia care cred Cuvântul promisiunii lui Dumnezeu și care cred că acesta se va împlini deoarece Dumnezeu nu minte niciodată.

Domnul Isus Cristos, în cuvântul său, vine și la noi și ne spune astfel: ”Căci toţi sunteţi fii ai lui Dumnezeu prin credinţa în Cristos Isus. Toţi câţi aţi fost botezaţi în Cristos v-aţi îmbrăcat în Cristos. Aşadar, nu mai este nici iudeu, nici grec, nici sclav, nici [om] liber, nici bărbat şi nici femeie: voi toţi sunteţi una în Cristos Isus. Iar dacă voi sunteţi ai lui Cristos, atunci sunteţi descendenţa lui Abrahám, moştenitori după promisiune.” (Gal.3,26-29).

De asemenea, Cuvântul ne promite astfel, fiecaruia dintre noi: ”întrucât ne-a ales în el mai înainte de întemeierea lumii ca să fim sfinţi şi neprihăniţi înaintea lui! În iubire el ne-a rânduit de mai înainte spre înfiere, prin Isus Cristos, după placul voinţei sale” (Ef.1,4-5) pentru ca mai apoi să ne spună: ”pe când noi eram morţi din cauza greşelilor noastre, ne-a readus la viaţă împreună cu Cristos” (Ef.2,5). În Cristos, Dumnezeu însuși v-a revendicat pentru sine, punându-și numele lui peste voi, iertându-ne toate păcatele și, astfel, spune Sfântul Apostol Paul: ”În el, şi voi, ascultând cuvântul adevărului, evanghelia mântuirii voastre în care aţi crezut, aţi fost însemnaţi cu sigiliul în Duhul Sfânt, cel promis” (Ef.1,13).

Asemenea Sfintei Elisabeta, auzind și crezând Cuvântul lui Dumnezeu, și noi, fiecare dintre noi suntem umpluți de Duhul Sfânt. Și pentru că suntem ai lui, pentru că suntem însemnați prin Sfântul nostru Botez ca fiind ai lui, Cristos însuși ne spune: ”Luaţi, mâncaţi; acesta este trupul meu!” și ”Beţi din acesta toţi, căci acesta este sângele meu” (Mt.26,26-28). Luați, mâncați și beți voi, toți aceea care credeți cu adevărat cuvântul care spune: ”Acesta este trupul meu cel care este pentru voi. Faceţi aceasta în amintirea mea!” respectiv: „Acesta este potirul noului legământ în sângele meu” (1Cor.11,24-25).

Luați, mâncați și beți voi, toți aceea care credeți cu adevărat cuvântul care spune: ”Adevăr, adevăr vă spun: dacă nu mâncaţi trupul Fiului Omului şi nu beţi sângele lui, nu aveţi viaţă în voi. Cine mănâncă trupul meu şi bea sângele meu are viaţa veşnică şi eu îl voi învia în ziua de pe urmă. Pentru că trupul meu este adevărată hrană, iar sângele meu este adevărată băutură. Cine mănâncă trupul meu şi bea sângele meu rămâne în mine şi eu în el” (In.6,53-56).

Unindu-te cu Cristos, Dumnezeu a făcut din tine ”fiul său preaiubit” și ”fiica sa preaiubită”. Pentru că suntem, în Cristos, fii și fiicele lui Dumnezeu, suntem cei despre care Domnul Isus Cristos însuși spune: ”Oile mele ascultă glasul meu; eu le cunosc, iar ele mă urmează. Eu le dau viaţa veşnică şi nu vor pieri niciodată. Şi nimeni nu le va răpi din mâna mea” (In.10,27-28). Noi suntem copiii cu adevărat neprețuiți ai lui Dumnezeu, nu prin noi înșine ci prin cel care ne-a răscumpărat cu sângele său din robia păcatului, a morții și a diavolului.

Dragii mei, acum aproape două mii de ani, Nazaretul și Betleemul erau niște sate complet necunoscute. Mici, obscure și prăfuite, ele nu erau băgate în seamă de absolut nimeni. Însă evenimentele relatate în primul capitol din Evanghelia lui Luca, au făcut ca Nazaretul și Bethlehemul să devină locuri atât de dorite spre a fi vizitate. Sunt niște orașe vedetă ale acestei lumi. De ce? Pentru că Cristos însuși a fost acolo.

Sfânta Fecioară Maria și verișoara sa Elisabeta erau niște femei complet banale, necunoscute de nimeni, șterse chiar și pentru comunitatea locală în care trăiau. Astăzi, ele sunt poate cele mai faimoase femei din lumea acesta. Maria însăși cântă spunând: ”de acum toate popoarele mă vor numi fericită” (Lc.1,48). De ce asta? Pentru că Sfânta Fecioară Maria și Elisabeta au crezut Cuvântul lui Dumnezeu ”după cum a promis părinţilor noştri” (Lc.1,55). Iar Cuvântul este Cristos.

Dragii mei, la fel stau lucrurile și cu noi, astăzi. Nu suntem cu nimic mai prejos decât Maria și Elisabeta. Suntem șterși și necunoscuți în ochii acestei lumi dar despre noi spune Domnul nostru Isus Cristos: ”eu nu-i voi şterge numele din cartea vieţii şi voi mărturisi numele lui înaintea Tatălui meu şi înaintea îngerilor lui” (Apoc.3,5). Noi suntem ai lui Cristos și în Cristos suntem ai lui Dumnezeu. Noi aparținem lui Dumnezeu după cum citim: ”Nu te teme, pentru că eu te-am răscumpărat, te-am chemat pe nume, al meu eşti tu” (Is.43,1).

Aceasta este promisiunea lui Dumnezeu pentru mine și pentru voi. Aceasta este ceea ce Dumnezeu vrea ca eu și voi să credem. Să credem fără să ne îndoim și fără să ne rușinăm. Să credem și să ne mărturisim acestă credință. Astfel, sunt valabile și pentru fiecare dintre noi cuvintele care spun: „fericiti aceeia care cred că se vor împlini cele spuse lor de Domnul!” (adaptare la Lc.1,45). 

Amin