predica pentru a cincea duminică după sfânta treime, 17 07 2022
Predica pentru cea de-a Cincea Duminică după Sfânta Treime este fundamentată pe Luca 5,1-11:
”1 Pe când mulţimea îl îmbulzea ca să asculte cuvântul lui Dumnezeu, iar el stătea lângă lacul Genezarét, 2 [Isus] a văzut două bărci care stăteau lângă ţărm, iar pescarii, coborâţi din ele, spălau năvoadele. 3 Suindu-se în una din bărci, care era a lui Símon, l-a rugat s-o îndepărteze puţin de la mal. Aşezându-se, învăţa mulţimile din barcă. 4 Când a terminat de vorbit, i-a spus lui Símon: „Înaintează în larg şi aruncaţi-vă năvoadele pentru pescuit!”. 5 Răspunzând, Símon i-a spus: „Învăţătorule, toată noaptea ne-am chinuit, dar nu am prins nimic. Însă la cuvântul tău, voi arunca năvoadele”. 6 Şi, făcând aceasta, au prins aşa o mare mulţime de peşti, încât li se rupeau năvoadele. 7 Atunci au făcut semne însoţitorilor lor din cealaltă barcă să vină pentru a-i ajuta. Ei au venit şi au umplut amândouă bărcile, încât erau gata să se scufunde. 8 Văzând [aceasta], Símon Petru a căzut la picioarele lui Isus, spunând: „Îndepărtează-te de mine, căci sunt un om păcătos, Doamne!”. 9 Pentru că îl cuprinsese teama pe el şi pe toţi care erau cu el pentru pescuirea pe care au făcut-o împreună; 10 la fel şi pe Iacób şi pe Ioan, fiii lui Zebedéu, care erau însoţitorii lui Símon. Însă Isus i-a spus lui Símon: „Nu te teme, de acum înainte vei fi pescar de oameni!”. 11 După ce au dus bărcile la mal, părăsind toate, l-au urmat pe [Isus].”
”De acum înainte vei fi pescar de oameni (Lc.5,10). Aceste cuvinte au fost auzite de către Sfinții Apostoli ai Domnului Isus Cristos și sunt cuvinte care au fost auzite de către Biserica lui Cristos atunci când Mântuitorul însuși spune: ”mergând, faceţi ucenici din toate neamurile, botezându-i în numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh, învăţându-i să ţină toate câte v-am poruncit!” (Mt.28,19-20).
Urmașii lui Cristos sunt niște pescari de oameni. Ei adună oameni cu plase de pescuit mergând pe marea cea plină de primejdii. Marea în Sfânta Scriptură este locul dezolării. Marea este locul un stăpânește ”Leviatánul, şarpele fugar” (Is.27,1). Pescuirea este un lucru periculos într-un loc periculos. De aceea, pentru a pescui în aceste ape întunecate și pline de secrete, este nevoie de trei lucruri importante. O trimitere, o plasă puternică și o barcă solidă.
Pescuitul este o îndeletnicire specială și nu degeaba Domnul Isus Cristos face deseori referire la acesta pentru a descrie chestiuni care privesc Împărăția lui Dumnezeu. Pescarul niciodată nu negociază cu peștele. El aruncă o plasă la voia întâmplării. Nici măcar nu știe dacă în acea zonă a mării sunt sau nu pești. Dar el se străduiește din răsputeri.
Merge acolo, în bătaia vânturilor și a valurilor și aruncă încontinuu plasa. Nu de puține ori plasa este trasă înapoi goală. O trage goală nu pentru că nu are experiență de pescar ci pentru că ce se întâmplă sub ape este necunoscut pentru el. Sfântul Petru era un pescar cu mare experiență. Și totuși el spune: ”toată noaptea ne-am chinuit, dar nu am prins nimic” (Lc.5,5). Pescuitul înseamnă să mergi într-o barcă pe mare întunecată și acolo să arunci plasa de pescuit.
Dragii mei, acesta este unul dintre cele mai dramatice tablouri ale Bisericii Creștine. Niște pescari într-o barcă, aruncând plasa într-o mare plină de secrete. Pescarii suntem noi, toți cei care în Sfântul Botez, spune Sfântul Apostol Paul: ”v-aţi îmbrăcat în Cristos” (Gal.3,27).
Barca în care ne aflăm este Sfânta Biserică în care am fost cu toții așezați și unde, spune Sfântul Apostol Paul: ”nu mai este nici iudeu, nici grec, nici sclav, nici [om] liber, nici bărbat şi nici femeie: voi toţi sunteţi una în Cristos Isus” (Gal.3,28). Plasa este Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos. Biserica lui Cristos este trimisă să pescuiască pe marea acestei lumi păcătoase cu puterea lui Cristos după cum ne spune Sfântul Apostol Paul despre Evanghelie: ”ea este puterea lui Dumnezeu pentru mântuirea oricărui [om] care crede” (Rom.1,16).
Este un lucru foarte important pe care nu doresc să îl trecem cu vederea în pericopa noastră cu atât mai mult cu cât acestă pericopă atrage atenția predicatorilor mai degrabă în alte direcții. Dragii mei, pescuirea acesta minunată despre care citim în pericopa noastră este una care se face la trimiterea Domnului nostru Isus Cristos. Iată cum ne relatează Sfântul Evanghelist Luca cuvintele Domnului Isus Cristos adresate Sfântului Apostol Petru: ”Înaintează în larg şi aruncaţi-vă năvoadele pentru pescuit!” (Lc.5,4).
Dragii mei, nimeni nu ar trebui să iasă pe marea acestei lumi păcătoase să pescuiască oameni dacă nu are această însărcinare de la Domnul Isus Cristos. Biserica, prin slujitorii ei, nu merge în lumea acesta păcătoasă pentru a predica Evanghelia în baza unor decizii proprii. Ași vrea să fac aici o afirmație foarte hotărâtă. Nici o Biserică și nici un om nu ar trebui să meargă să predice Evanghelia dacă nu este mandatat de către Domnul Isus Cristos să facă acest lucru.
Pescuirea acesta minunată despre care citim în pericopa noastră nu a fost rodul iscusințelor Sfântului Apostol Petru ci a fost rodul autorității Domnului nostru Isus Cristos. Domnul este cel care îl mandatează pe Sfântul Apostol Petru să meargă să pescuiască și Domnul este cel care a făcut ca acestă pescuire să fie una miraculoasă. În același fel, noi mergem în această lume a păcatului pentru a predica Evanghelia mântuirii la cuvântul lui Cristos după cum citim: ”Însă la cuvântul tău, voi arunca năvoadele” (Lc.5,5).
Biserica lui Cristos este o barcă de pescuit care plutește pe apele întunecare ale acestei lumi. Dar ea nu plutește niciodată în derivă. Ea este în larg, în bătaia vântului și expusă valurilor pentru că a fost trimisă acolo de către Cristos însuși. Fără această trimite, barca ar fi purtată de vânturi în derivă și zdrobită de valuri.
Dar Biserica este clădită pe Cuvânt și este trimisă în misiune prin Cuvânt după cum citim: ”pe această piatră voi zidi Biserica mea şi porţile iadului nu o vor birui” (Mt.16,18). Domnul Isus Cristos însuși este: ”piatra cea vie, aruncată de oameni, dar aleasă şi preţuită de Dumnezeu” (1Pt.2,4), piatra despre care citim: ”cine va cădea pe această piatră se va zdrobi, iar peste cine va cădea ea îl va zdrobi” (Mt.21,44). Biserica acționează întotdeauna în acestă lume în baza mandatului primit de la Domnul Isus Cristos ci nu în baza unor ambiții sau planuri proprii.
Ași vrea acum să revin un pic la pescuit. Pescuitul nu este ca vânătoarea în care vânătorul pândește prada și când o vede în bătaia puștii sau a săgeții, acționează. Pescarul nu vede niciodată ce se întâmplă în apă. Nu știe dacă apa respectivă este plină de pește așa cum nu știe dacă este lipsită de pește. Pescarul merge pe apă și aruncă plasa în mod sistematic.
În multe situații scoate plasa goală. Dar el continuă să arunce plasa. Alteori, scoate pești dar nu toți acești pești sunt buni. Ne amintim cuvintele Domnului Isus Cristos care spun: ”împărăţia cerurilor este asemenea năvodului aruncat în mare, care adună de toate. Când s-a umplut, [oamenii] îl trag la ţărm, se aşază, adună ceea ce este bun în coşuri şi aruncă ceea ce este rău” (Mt.13,47-48). Dar el niciodată nu dă înapoi ci continuă să arunce năvodul Evangheliei deoarece aceasta este datoria oricărui pescar de oameni.
Dragii mei, așa cum am spus deja, Biserica aruncă năvodul Evangheliei într-o apă întunecată, necunoscută și complet ostilă. Năvodul acesta aduce moarte peștilor deoarece ei trebuie scoși din apa întunecată pentru a fi puși în barcă. Nici un pește nu dorește să moară de aceea ei vor face orice să evite să fie prinși.
La fel și păcătoșii acestei lumi fac tot ce pot să se împotrivească Evangheliei pentru că ei doresc să își continue viața de păcat și rebeliune împotriva lui Dumnezeu. Omul păcătos nu dorește niciodată să fie salvat din păcat. El iubește păcatul. Pentru a fi salvat el trebuie să fie prins în plasă unde experimentează moarte față de păcatul pe care îl iubește atât de mult. Nașterea din nou implică moarte. Nașterea omului nou implică moartea omului vechi. De aceea Evanghelie este ca un fel de capcană în care Dumnezeu îi prinde pe oameni împotriva voinței lor păcătoase.
Biserica are mandat de la Dumnezeu să meargă și să arunce în mare năvodul Evangheliei. Face aceasta la porunca Domnului Isus Cristos. Face acest lucru în acea parte a mării în care Dumnezeu a mandatat-o. Biserica proclamă Evanghelia lui Cristos cu credință acolo unde Dumnezeu însuși a trimis-o să o facă.
Acest lucru înseamnă să fi o Biserică credincioasă Domnului Isus Cristos. O Biserică credincioasă și un slujitor cu adevărat credincios a lui Dumnezeu este acela care proclamă Evanghelia acolo unde a fost însărcinat să o facă. Chiar dacă marea pare să fie periculoasă și întunecată, chiar dacă plasa Evangheliei este de cele mai multe ori scoasă goală sau cu pești care nu sunt buni. Biserica nu va uita nici o dată că ea este acolo unde este din porunca lui Cristos și ea acționează din porunca lui Cristos.
Știu că peste fiecare dintre noi, ca și peste Biserica noastă, vin furtunile vieții. Diavolul nu stă impasibil la misiunea noastră. El va face ca marea să fie un loc ostil care să amenințe barca să se scufunde. Diavolul profită deseori de slăbiciunile fiecăruia dintre noi exploatând firea noastră pământească pentru a naște în noi revolte, rebeliune, dezamăgire și frică.
De multe ori ne ispitește să căutăm să schimbăm locul unde pescuim sau chiar barca deoarece locul pare să fie lipsit de pește, năvodul poate prea mic iar barca poate mult prea fragilă. Ne face să ne simțim dezamăgiți că nu prindem nimic pentru multă vreme și induce în noi frică.
Oare suntem noi niște pescari buni? Oare barca va mai rezita mult? Toate acestea sunt întrebări care îi macină pe toți slujitorii Bisericii. Dar Domnul Isus Cristos ne spune cuvintele minunate ale Evangheliei: ”Nu te teme” (Lc.5,10). De altfel, nici unul dintre noi nu este aici din proprie inițiativă. Suntem toți aici deoarece Cristos însuși ne-a chemat cu cuvintele care spun: ”de acum înainte vei fi pescar de oameni!” (Lc.5,10).
Suntem pescari în barca Bisericii și aruncăm năvodul Evangheliei lui Cristos acolo unde el însuși ne-a poruncit să o facem. Facem acest lucru în așteptatei unei pescuiri minunate care nu va veni la inițiativa noastră ci la inițiativa lui Dumnezeu. Proclamăm cu credință Evanghelia pentru că știm cu adevărat cine este cel care ne spune: ”Înaintează în larg şi aruncaţi-vă năvoadele pentru pescuit!” (Lc.5,4). Este Domnul nostru Isus Cristos care ne spune: ”iată, eu sunt cu voi în toate zilele, până la sfârşitul lumii!” (Mt.28,20).
Amin