predica pentru a opta duminică după sfânta treime, 7 08 2022

Har și pace de la Dumnezeu, Tatăl nostru, și de la Domnul nostru Isus Cristos. Pentru această Duminică, A VIII-a Duminică după Sfânta Treime, predica se fundamentează pe Matei 7:15-23.

” ¹⁵ Feriţi-vă de profeţii falşi care vin la voi în haine de oi, dar înăuntru sunt lupi răpitori! ¹⁶ După roadele lor îi veţi recunoaşte. Oare se culeg struguri din mărăcini sau smochine din ciulini? ¹⁷ La fel, tot pomul bun face fructe bune, iar pomul rău face fructe rele. ¹⁸ Un pom bun nu poate să facă fructe rele, nici un pom rău să facă fructe bune. ¹⁹ Orice pom care nu face fructe bune este tăiat şi aruncat în foc. ²⁰ Aşadar, după roadele lor îi veţi recunoaşte. ²¹ Nu oricine îmi zice «Doamne! Doamne!» va intra în împărăţia cerurilor, ci acela care împlineşte voinţa Tatălui meu, care este în ceruri. ²² Mulţi vor spune în ziua aceea: «Doamne! Doamne! Oare nu în numele tău am profeţit şi nu în numele tău am alungat diavoli şi nu în numele tău am făcut atâtea minuni?». ²³ Atunci le voi declara: «Niciodată nu v-am cunoscut. Îndepărtaţi-vă de mine, voi, care săvârşiţi nelegiuirea!».”

Biserica lui Cristos este mereu o cetate tare. Unul dintre cele mai cunoscute imnuri ale Reformei Lutherane din Secolul al XVI-lea este imnul compus de către Martin Luther și care spune: ”Cetate tare este Dumnezeul nostru”. Dar cetatea acesta, deși este una puternică deoarece este construită de însuși Dumnezeu pe fundația Cuvântului său, ea este una aflată sub un continuu asediu. Este o cetate asediată în permanență din toate părțile posibile fiind ca o turmă mereu atacată de lupi ucigași.

Sfântul Apostol Petru ne dă un avertisment foarte special atunci când spune: ”Duşmanul vostru, diavolul, ca un leu care rage, dă târcoale căutând pe cine să înghită” (1Pt.5,8). Biserica lui Cristos nu a cunoscut nici măcar o singură clipă de pace ci a fost martora unui atac necontenit din partea dușmanilor Evangheliei lui Cristos despre care Domnul Isus Cristos însuși ne spune: ”Dacă m-au persecutat pe mine, vă vor persecuta şi pe voi” (In.15,20).

Diavolul a instigat autoritățile statului dar și societatea civilă să prigonească Biserica. Domnul Isus Cristos însuși și-a avertizat Biserica în acest sens spunând: ”Fiţi atenţi la oameni, pentru că vă vor da pe [mâna] sinedriilor şi vă vor biciui în sinagogile lor! Şi veţi fi duşi, din cauza mea, înaintea guvernanţilor şi a regilor ca mărturie înaintea lor şi a păgânilor” (Mt.10,17-18). Sute de mii de creștini și-au vărsat sângele pentru credința lor și alte milioane au suferit traume majore atunci când autoritățile au căutat să le îngrădească și chiar să le interzică trăirea credinței.

Dar atenția noastră este atrasă de o descriere specială pe care Domnul Isus Cristos i-o face diavolului, astfel: ”El era un ucigaş de la început şi nu s-a menţinut în adevăr, pentru că în el nu este adevăr. Cine spune minciuna vorbeşte după [firea] lui, căci [diavolul] este mincinos şi tatăl [minciunii]” (In.8,44). Diavolul este ”tatăl [minciunii]” și minciuna devine arma letală cu care acesta caută să distrugă Biserica lui Cristos.

Diavolul ști prea bine că violența îndreptată împotriva creștinilor nu va distruge niciodată Biserica. El știe faptul că sângele martirilor duce la creșterea Bisericii ci nu la moartea ei. Aceasta deoarece Biserica este fundamentată și întărită pe adevărul Evangheliei lui Cristos ci nu pe forța omului. Diavolul știe faptul că pentru a distruge această cetate trebuie distrus acest adevăr al Evangheliei. Iar adevărul se distruge întotdeauna prin minciună.

Pericopa din acesta Duminică ne prezint cele mai înfricoșătoare cuvinte pe care, după părerea mea, le spune Sfânta Scriptură. Este vorba despre cuvintele: ”niciodată nu v-am cunoscut. Îndepărtaţi-vă de mine, voi, care săvârşiţi nelegiuirea!” (Mt.7,23). Acestea sunt cuvinte de judecată iar conform Domnului nostru Isus Cristos, cei care vor auzi aceste cuvinte înfiorătoare sunt mulți dintre cei care se declară ca fiind creștini și care pretind astfel: ”Doamne! Oare nu în numele tău am profeţit şi nu în numele tău am alungat diavoli şi nu în numele tău am făcut atâtea minuni?” (Mt.7,22). Cuvântul lui Dumnezeu ne spune faptul că cei care vor fi condamnați de către Dumnezeu cu aceste cuvinte vor fi: ”mulți” (Mt.7,22).

Domnul Isus Cristos ne avertizează astfel: ”Feriţi-vă de profeţii falşi care vin la voi în haine de oi, dar înăuntru sunt lupi răpitori” (Mt.7,15). În Scriptură, Biserica lui Cristos este prezentată ca fiind o: ”turmă” pentru care Domnul Isus Cristos îi este: ”păstorul cel bun” (In.10,11). ”Lupul” este acela care încearcă să răpească oile din ”turma Bisericii” pentru a le ucide după cum citim: ”lupul le răpeşte şi le împrăştie” (In.10,12). Din cuvintele Domnului Isus Cristos înțelegem faptul că profeții falși arma letală pe care diavolul o folosește având drept scop distrugerea Bisericii lui Cristos prin propagare de învățături care sunt contrarea Cuvântului lui Dumnezeu.

Pericopa aceasta conține câteva detalii care merită atenție. Un astfel de detaliu interesant sunt chiar cuvintele cu care profeții falși se apără înaintea lui Dumnezeu. Aceștia spun astfel: ”nu în numele tău am profeţit şi nu în numele tău am alungat diavoli şi nu în numele tău am făcut atâtea minuni?” (Mt.7,22). Aici avem trei verbe sunt la diateza activă: ”am profeţit”, ”am alungat” și ”am făcut”. Diateza activă exprimă o acțiune pe care subiectul o desfășoară. Aceste verbe vorbesc despre ceea ce omul face înaintea lui Dumnezeu. Aceste verbe vin să spună faptul că omul merită mântuirea datorită acestor eforturi de a face fapte bune în numele lui Dumnezeu. De fapt, prin aceste cuvinte, omul se justifică pe sine înaintea lui Dumnezeu.

Acestor verbe la diateza activă care vorbesc despre faptele mărețe ale omului, Dumnezeu le răspunde astfel: ”niciodată nu v-am cunoscut. Îndepărtaţi-vă de mine, voi, care săvârşiţi nelegiuirea!” (Mt.7,23). Acestor oameni care au făcut atât de multe lucruri în numele Domnului, Cristos însuși le spune: ”voi săvârşiţi nelegiuirea!” (Mt.7,23) De ce un astfel de răspuns șocant? De ce un om ”care face” lucruri atât de uimitoare este unul care ”săvârșește nelegiurea”? Nu este Dumnezeu cel care ne-a dat poruncile sale? Nu este Dumnezeu acela care ne cere să împlinim poruncile sale?

Dacă tot am început să analizăm cuvintele folosite de către Domnul Isus Cristos în acestă pericopă, ași vrea să ne aplecăm un pic și asupra cuvintelor de condamnare. Ele spun astfel: ”niciodată nu v-am cunoscut” (Mt.7,23). Această ”cunoaștere” despre care Domnul vorbește aici este una specială. Nu este vorba despre ceva ce Legea poate să producă deoarece Legea are o singură funcție, după cum citim: ”prin faptele Legii, nu va fi justificat niciun om înaintea lui, căci prin Lege [vine] numai cunoaşterea păcatului” (Rom.3,20).

Prin Lege, Dumnezeu nu ne poate cunoaște decât ca niște păcătoși care merităm pe deplin să fim să fim alungați de la fața lui. De aceea Sfântul Apostol Paul ne spune foarte clar: ”Cei care se bazează pe faptele Legii sunt sub blestem” (Gal.3,10). De ce acesta? Pentru că Legea oferă scăpare numai acelor care o împlinesc fără urmă de eșec după cum citim: ”Pentru că nu cei care ascultă Legea sunt drepţi la Dumnezeu, ci vor fi justificați cei care împlinesc Legea” (Rom.2,13).

Legea ne cere să fim drepți însă nici un om nu poate să fie drept înaintea lui Dumnezeu prin ascultarea de Lege. Acesta nu este o contrazicere ci un parados al Scripturii. Legea nu a venit ca să mântuiască pe cineva ci ea a fost dată ”pentru ca orice gură să fie închisă şi toată lumea să fie găsită vinovată înaintea lui Dumnezeu” (Rom.3,19). Diavolul este cel care a sădit în om și întreține în om acestă erezie a sinergismului, transformând Legea în calea spre mântuire. Aceasta nu este nicidecum lucrarea Duhului Sfânt este erezia ucigătoare pe care toți profeții falși o au pe buze și vai cât de mulți creștini beau acestă cupă cu otravă.

Evanghelia Domnului Isus Cristos ne spune astfel: ”pe cei pe care i-a cunoscut de mai înainte, de mai înainte i-a şi rânduit să fie asemenea chipului Fiului său, aşa încât el să fie primul născut între mulţi fraţi; pe cei pe care de mai înainte i-a rânduit, i-a şi chemat; pe cei pe care i-a chemat, i-a şi justificat; pe cei pe care i-a justificat, pe aceştia i-a şi glorificat” (Rom.8,29-30). Toate verbele din aceste versete arată spre o acțiune pe care Dumnezeu o face asupra unui om care o primește pasiv. Dumnezeu este cel care ne-a chemat, ne-a justificat și ne-a glorificat. Iar acestă ”cunoaștere” este cea pe care o produce Evanghelia ci nu Legea.

Dumnezeu vine la noi în Fiul Său întrupat să ne cunoască prin acesta. Prin jertfa pe care Cristos a făcut-o pentru noi. În Cristos, Dumnezeu ne îmbracă în neprihănirea cerească după cum citim: ”Toţi câţi aţi fost botezaţi în Cristos v-aţi îmbrăcat în Cristos” (Gal.3,27). Aceasta este relația pe care Dumnezeu o stabilește cu noi, o relație mediată nu de faptele noastre de ascultare a Legii ci de jertfa pe care Domnul Isus Cristos a adus-o pentru fiecare dintre noi și prin care ne-a eliberat de sub blestemul Legii.

Profeții falși falsifică Evanghelia amestecând-o cu Legea și predicând faptul că în mântuire Dumnezeu privește spre efortul uman de ascultare de Lege. Însă Scriptura ne spune foarte clar faptul că toți aceia care aleg Legea drept cale de mântuire vor fi cei care vor auzi cuvintele de judecată care spun: ”Îndepărtaţi-vă de mine, voi, care săvârşiţi nelegiuirea!” (Mt.7,23) deoarece Legea nu are putere să facă pe nimeni neprihănit înaintea lui Dumnezeu nici dacă aceștia fac vindecări, scot draci și învie morți.

Doar Evanghelia ne aduce neprihănirea lui Cristos pe care noi o primim doar prin credință și despre care Sfântul Apostol Paul spune: ”ea este puterea lui Dumnezeu pentru mântuirea oricărui [om] care crede, mai întâi a iudeului şi [apoi] a grecului. Căci dreptatea lui Dumnezeu este revelată în ea din credinţă spre credinţă, după cum este scris: „Cel drept va trăi din credinţă” (Rom.1,16-17)

Amin.