predica pentru Botezul Domnului, prima duminică după epifanie, 8 01 2023

” ¹³ Atunci a venit Isus din Galiléea la Iordán, la Ioan, ca să fie botezat de el. ¹⁴ Dar Ioan încerca să-l oprească, spunându-i: „Eu am nevoie să fiu botezat de tine şi tu vii la mine?”. ¹⁵ Răspunzând, Isus i-a zis: „Lasă acum, căci aşa se cuvine, ca noi să împlinim toată dreptatea!”. Atunci el l-a lăsat. ¹⁶ După ce a fost botezat, Isus a ieşit îndată din apă. Şi iată că s-au deschis cerurile şi l-a văzut pe Duhul lui Dumnezeu coborând ca un porumbel şi venind deasupra lui! ¹⁷ Şi iată, a fost un glas din ceruri care spunea: „Acesta este Fiul meu cel iubit, în care mi-am găsit plăcerea!”

În ziua de Crăciun, sărbătorim nașterea Domnului nostru și primim pe copilul Cristos în familia noastră umană. Vinerea trecută, am sărbătorit Epifania. De Epifanie, același Isus, care s-a alăturat familiei noastre de Crăciun, ne invită să ne alăturăm familiei sale. Printr-o o stea, el i-a ghidat pe magii dintr-o națiune îndepărtată până la casa lui din Betleem. Astăzi, Isus duce un pas mai departe, invitând toți păcătoșii din toate națiunile de pe pământ să se mute în căminul său spiritual, și anume, în Sfânta Biserică Creștină prin Botez. Cristos ne primește în casa lui prin sacramentul Sfântului Botez. În această apă ne bucurăm de toate beneficiile pe care Cristos le-a câștigat pentru noi prin ascultarea Sa de cruce.

În Evanghelia de astăzi, Isus confirmă faptul că botezul lui Ioan în râul Iordan a fost legitim și adevărat și, astfel, stabilește această spălare a regenerării ca fiind chiar trecerea în împărăția lui mesianică. Când Isus a fost botezat, a văzut cerurile deschise, Duhul Sfânt coborând sub forma unui porumbel și glasul Tatălui Său confirmând că acest Isus este Fiul Său iubit, în care Își găsește plăcerea. În Vechiul Testament, evreii sunt numiți „fii” din cauza supunerii lor față de poruncile lui Dumnezeu. Un „fiu” este un fiu ascultător. Isus este Fiul ascultător în care Dumnezeu Tatăl Își găsește plăcerea.

De ce este mulțumit Dumnezeu că Fiul Său este botezat în Iordan? Nu este doar pentru că Isus este Fiul etern al lui Dumnezeu. Mai degrabă, pentru că el aprobă ceea ce se întâmplă chiar acolo, în apă. El este fericit că Isus este botezat. În schimb, nimic din toate acestea nu l-au încântat pe John, cel puțin nu la început. Când Isus vine la el, Ioan încearcă să-l împiedice, spunând: „Eu am nevoie să fiu botezat de tine și tu vii la mine?” (Mt.3,14). Dar Isus insistă pentru că el nu a era acolo pentru binele său. Dacă ar fi așa, atunci botezul nu ar fi altceva decât o baie, ceea ce nu are de ce să ne entuziasmeze. Dar Isus a fost acolo pentru noi.

Potrivit Evangheliei după Ioan, când Iisus s-a apropiat de el, Ioan Botezătorul l-a arătat cu degetul, spunând: „Iată Mielul lui Dumnezeu, care ridică păcatul lumii” (In.1,29). Și iată-l aici pe Mielul lui Dumnezeu luând păcatul lumii. Asta se întâmplă în Iordan.

Isus ii spune lui Ioan: „Lasă acum, căci aşa se cuvine, ca noi să împlinim toată dreptatea!” (Mt.3,15). Isus nu vorbește despre acea dreptate veșnică pe care o are în sine pentru că este singurul Fiu etern al lui Dumnezeu. Vorbește despre o dreptate care încă nu s-a îndeplinit, una pe care acum abia începe să o realizeze în locul nostru. Neprihănirea care Îi place lui Dumnezeu în Evanghelia de astăzi i-a luat lui Isus încă trei ani pentru a o desăvârși. Și cu siguranță a desăvârșit-o prin supunerea sa perfectă față de Legea lui Dumnezeu, care ne-a condamnat pe noi, păcătoșii, atâta timp. Numim aceasta „ascultare activă” a lui Cristos. A câștigat-o, de asemenea, și a plătit-o pe deplin, prin suferința sa amară și prin moartea pe cruce. Numim aceasta „ascultare pasivă” a lui Cristos.

Această ascultare desăvârșită a fost atât ceea ce a făcut cât și ceea ce a suferit, iar Isus a oferit-o Tatălui său în locul nostru, sau, după cum spunem: „în mod indirect”. Prin urmare, o numim „supunerea lui vicarială” după cum o explică Sfântul Paul: „Pe Cel ce n-a cunoscut păcatul L-a făcut păcat pentru noi, ca să fim neprihănirea lui Dumnezeu în el” (2 Cor. 5:21).

Astfel, botezul lui Isus a fost un botez vicarial. În el, Isus fără păcat a fost botezat ca și cum ar fi un păcătos pentru a ne da dreptatea Lui în schimb. Când Isus a intrat în râu, el a lăsat propria neprihănire în apă, iar când s-a ridicat din apă, ne lua păcatele și le-a dus la cruce. Priviți-l ud, cu toate păcatele noastre, făcându-și drumul – drumul nostru – spre crucea Calvarului. De fapt, ceea ce a început la botez s-a împlinit și s-a desăvârșit pe crucea Golgotei, atunci când însuși Domnul Isus a strigat cu glas tare: „Τετέλεσται”, „S-a sfârșit!” Ce s-a terminat? Neprihănirea noastră este finalizată și desăvârșită.

Pe cruce, Isus a împlinit ceea ce Duhul Sfânt l-a uns să facă când Ioan l-a botezat în Iordan. Deci, acum știi ce l-a făcut pe Dumnezeu atât de fericit. Pentru că, atunci când a privit în jos de pe tronul său veșnic, cercetând inimile nenorocite ale fiecărui păcătos din această lume păcătoasă, cerând dreptate și ascultare de Legea sa sfântă, a găsit tot ce a dorit și a poruncit perfect cuprins în singura persoană care voia și putea să o împlinească: el a găsit toată neprihănirea în Isus, Fiul Său întrupat.

La fel, și astăzi, nu există niciun loc în lume unde să poată fi găsită neprihănirea perfectă. Nu există nimic pe pământ care să-I placă lui Dumnezeu, în afară de ceea ce poate fi găsit în apa inclusă în mandatul pe care Domnul nostru înviat l-a dat apostolilor Săi în Marcu, capitolul 16 și Matei, capitolul 28, și combinat cu cuvântul său de făgăduință. Tot ceea ce Isus a realizat prin viața, moartea și învierea Sa — tot ce a plăcut vreodată lui Dumnezeu în întreaga lume — a fost pus în apa care este pusă pe capetele noastre la botez. Acolo, în apă, este neprihănirea prin care Dumnezeu este mulțumit atât de Fiul Său, cât și de păcătoșii pentru care acesta a murit.

Și așa ar trebui să privim propriul nostru botez. Botezul Domnului nostru este botezul nostru. Este un depozit al tuturor lucrurilor minunate pe care le-a realizat Isus în timpul slujirii sale pământești, inclusiv iertarea păcatelor. Întreaga noastră viață rămâne pentru noi un loc special unde ne putem arunca păcatele în apă și, în schimb, să preluăm neprihănirea lui Isus. Și continuăm să beneficiem de această spălare bogată și luxoasă a regenerării și reînnoirii de către Duhul Sfânt prin pocăința zilnică și credința în promisiunile atașate acesteia. Acolo, atunci, și continuu, păcatele noastre se îndreaptă către Isus și neprihănirea Lui vine la noi.

Motivul pentru care oamenilor le pasă atât de puțin de botez este pentru că nu le pasă de ceea ce este în apă. Ei nu sunt interesați de neprihănirea lui Cristos. Dimpotrivă, ei vor să i-o dea pe ale lor. Dar Dumnezeu nu cere ca tu să-i dai lui dreptatea ta. El nu vrea. Nu este mulțumit de asta. Și acesta este ideea. Dumnezeu vă cere să vă dispersați de tot ceea ce îi este neplăcut. Isaia declară: „Toate dreptățile noastre sunt ca niște cârpe murdare” (Is.64:6). Nu există dreptate umană parțială în botez. Există doar neprihănirea completă a lui Isus, Dumnezeu-omul. Nu există dreptate care să-i placă lui Dumnezeu, care să nu fie a lui Cristos. A insista asupra propriei neprihăniri înseamnă a contamina apa și a refuza să iei puritatea care este oferită acolo.

Din păcate, există unii care nu-și pun păcatele în apă și nici nu scot din ea dreptatea lui Isus, pentru că se consideră prea nevrednici de aprobarea lui Dumnezeu. Să nu se spună niciodată asta despre noi! Ceea ce spune Legea lui Dumnezeu este adevărat: „Nu L-am iubit pe Dumnezeu și nu i-am onorat numele și Cuvântul Lui. Nu i-am onorat pe tatăl tău și pe mama noastră, ne-am maltratat fratele și nu am reușit să ne împăcăm cu el, am căzut în păcat sexual și am disprețuit căsătoria, am câștigat bunuri materiale pe cheltuiala aproapelui tău, am ascultat și am spus defăimări vătămătoare repetate, ne-am pus inima pe lucruri pe care Dumnezeu nu ni le-a dat.”

Ești nedemn prin natura umană, da, total nedemn. Asta mărturisești? Ei bine, atunci botezul lui Isus este pentru tine. Și este singurul loc din lume unde îți poți arunca păcatele. Toți. Chiar și păcatele care se lipesc de tine ca murdăria: dependențele tale, ranchiunile tale, păcatul invizibil și de neînțeles care pândește în natura ta. Totul. Orice îți împovărează conștiința, pune-l în apă. Și priviți-l pe Isus care îl duce. Tot ce arunci în apă este ascuns de ochii lui Dumnezeu. Pentru că totul se îndreaptă către Isus, care l-a luat de la tine, vărsându-și sângele pentru a plăti greșeala ta, biruind păcatul și moartea și, în schimb, dăruindu-ți neprihănirea sa desăvârșită, care este plăcută lui Dumnezeu.

Nu există nicio neprihănire plăcută lui Dumnezeu pe care Isus nu a depus-o în propriul său botez indirect. Nu există loc în lume în care tu și cu mine să putem primi favoarea lui Dumnezeu în afară de apa care curge continuu către tine prin iertare pe care pastorul tău o proclamă în acest loc și, de asemenea, prin mângâierea reciprocă cu care voi, creștinii, vă mângâiați unii pe alții in fiecare zi.

Nu luăm cu ușurință botezul. Dacă a fost necesar și atât de plăcut lui Dumnezeu că Domnul nostru Isus Cristos să fie botezat, dacă a fost potrivit să împlinim toată neprihănirea, atunci este de asemenea necesar să fim botezați pentru a primi harul și aprobarea lui Dumnezeu. Dacă Dumnezeu îl aprobă pe Isus când iese din Iordan, atunci te aprobă și pe tine. Pentru că însuși Cristos, Domnul nostru, spune în ultimul capitol din Marcu: „Cine va crede și se va boteza va fi mântuit”, iar Sfântul Paul scrie în Tit, capitolul trei: „[Noi suntem mântuiți] prin spălarea regenerării și reînnoirea Duh Sfânt, pe care L-a revărsat din belșug peste noi prin Isus Cristos, Mântuitorul nostru.”

Să ne dea Dumnezeu să ne întoarcem constant la botezul nostru. Să îl considerăm cea mai prețioasă comoară din lume. Fie ca noi să ne ridicăm zilnic din aceste ape sfinte pentru a trăi înaintea lui Dumnezeu în dreptate și curăție pentru totdeauna. Căci acolo, în Cristos, Dumnezeu ne-a făcut membri vrednici ai familiei sale dragi, cu care este foarte mulțumit.

Amin.