PREDICA PENTRU Circumcizia Domnului ISUS CRISTOS ȘI PRIMIREA NUMELUI, 1 01 2021

Har și pace vouă de la Dumnezeu Tatăl și de la Domnul nostru Isus Cristos. Predica din această zi este fundamentată pe Luca 2,21:

”Când s-au împlinit cele opt zile pentru circumciderea lui, i s-a pus numele Isus, aşa cum a fost numit de înger mai înainte de a fi fost zămislit”

În mila lui Dumnezeu, la data de 1 Ianuarie a fiecărui an, la opt zile distanță de Crăciun – moment în care am celebrat nașterea Domnului Isus Cristos - Biserica celebrează tăierea împrejur a Domnului nostru Isus Cristos și primirea numelui. În mod special am ales ca pentru această ocazie să privim mai atent la acest eveniment cu totul special din viața Mântuitorului nostru, eveniment deseori ignorat sau prea puțin abordat în predicare. Evanghelia ne spune faptul că la opt zile de la nașterea sa, Domnul Isus Cristos a fost tăiat împrejur în conformitate cu Legea lui Dumnezeu care spune: ”La opt zile, orice copil de parte bărbătească dintre voi să fie tăiat împrejur, neam din neamul vostru, fie că este născut în casă, fie că este cumpărat cu argint de la orice străin care nu este din descendența ta! Va trebui tăiat împrejur atât cel născut în casa ta, cât şi cel cumpărat cu argintul tău. Astfel, alianţa mea în carnea voastră va fi o alianţă veşnică.” (Gen.17,12-13).

Dragii mei, studiind istoria Bisericii Apostolice, așa cum aceasta ne este revelată în Cuvântul lui Dumnezeu, descoperim faptul că prima controversă care a afectat Biserica a fost legată de învățătura despre ”circumcizie” sau ”tăierea împrejur”. Sfântul Apostol Paul a fost un adevărat ”erou al Bisericii lui Cristos” care înfruntat și condamnat ereziile ”iudaizatorilor”, o grupare de evrei convertiți la creștinism care susțineau faptul că în vederea mântuirii, orice creștin trebuie să se supună Legii lui Dumnezeu, inclusiv trebuie să fie tăiat împrejur în cazul în care provenea din rândul neamurilor. Sfântul Evanghelist Luca ne oferă detalii cu privire la această problemă care afecta Biserica spunându-le astfel: ”Unii dintre cei care coborâseră din Iudéea îi învăţau pe fraţi: „Dacă nu primiţi circumcízia, după obiceiul care vine de la Moise, nu puteţi să vă mântuiţi” (Fapte 15,1). Problema aceasta a fost atât de gravă iar Biserica a fost atât de tulburată de acest grup al iudaizatorilor încât Biserica organizat primul său conciliu, mai precis Conciliul de la Ierusalim care a avut loc în jurul anului 50 AD.

Așa cum am spus, Sfântul Apostol Paul a fost cel care i-a înfruntat cel mai mult pe acești iudaizatori despre care Sfântul Evanghelist Luca spune: ”unii din gruparea fariseilor care crezuseră s-au ridicat şi au spus:„Trebuie să primească circumcízia şi să li se poruncească să ţină Legea lui Moise” (Fapte 15,5). Epistola către Galateni a fost scrisă în mod special pentru ai înfrunta pe iudaizatorii care tulburau atât de mult Biserica cu o învățătură despre care Sfântul Apostol Paul spune: ”unii care vă tulbură şi vor să schimbe evanghelia lui Cristos” (Gal.1,7). Concluzia Sfântului Apostol Paul cu privire la circumcizie este următoarea: ”rămâneţi tari şi nu luaţi din nou jugul sclaviei! Iată, eu, Paul, vă spun că, dacă primiţi circumcízia, Cristos nu vă foloseşte la nimic. Din nou mărturisesc înaintea oricărui om care primeşte circumcízia că este necesar să împlinească toată Legea. Voi, care voiţi să fiţi justificaţi prin Lege, v-aţi înstrăinat de Cristos, aţi căzut din har. Căci în Duh, noi aşteptăm din credinţă speranţa justificării. Pentru că în Cristos Isus nici circumcízia, nici necircumcízia nu au nicio putere, ci doar credinţa care lucrează prin iubire” (Gal.5,1-6).

Cuvântul lui Dumnezeu ne spune foarte clar faptul că în timpul Vechiului Testament, circumcizia era un factor definitoriu în ceea ce privește apartenența la poporul lui Dumnezeu. Ba mai mult, Cuvântul lui Dumnezeu ne spune faptul că însuși Domnul Isus Cristos a fost tăiat împrejur la vârsta de opt zile. Ținând cont de aceste aspecte, este inevitabil să nu ne întrebăm de ce a devenit ”circumcizia” o controversă atât de mare în sânul Bisericii Apostolice și de ce s-a consumat atât de multă cerneală pentru a lămuri această problemă?

Dragii mei, circumcizia este parte a Legii lui Dumnezeu. De fapt, circumcizia este actul prin care un om intra sub legământul Legii lui Dumnezeu după cum ne spune Sfântul Apostol Paul: ”mărturisesc înaintea oricărui om care primeşte circumcízia că este necesar să împlinească toată Legea” (Gal.5,3). Circumcizia Domnului Isus Cristos la vârsta de opt zile reprezintă o împlinirea a legământului Legii. La vârsta de opt zile, Fiul lui Dumnezeu întrupat s-a plasat sub Legea lui Dumnezeu făcându-se părtași la cuvântul care spune: ”Să ţineţi toate legile mele şi toate poruncile mele şi să le împliniţi! Eu sunt Domnul” (Lev.19,37). Cu privire la întruparea Fiului lui Dumnezeu pentru mântuirea noastră, Sfântul Apostol Paul spune: ”când a venit împlinirea timpului, Dumnezeu l-a trimis în lume pe Fiul său, născut din femeie, născut sub Lege, ca să-i răscumpere pe cei care sunt sub Lege ca să primim înfierea” (Gal.4,4-5). Din aceste cuvinte înțelegem faptul că pentru a ne elibera din robia păcatului și a morții în care ne-a încuiat Legea prin cuvintele care spune: ”Să ţineţi toate legile mele şi toate poruncile mele şi să le împliniţi” (Lev.20,22) pentru ca mai apoi să adauge: ”Blestemat este cel care nu este statornic în cuvintele legii acesteia ca să le împlinească” (Deut.27,26), Fiul lui Dumnezeu s-a pus pe sine sub Legea lui Dumnezeu, obligându-se să o împlinească în locul nostru, aceia care am eșuat în acest legământ.

Parcurgând Evangheliile Noului Testament care ne vorbesc despre viața și activitatea Domnului Isus Cristos, descoperim la tot pasul ascultarea pe care Domnul Isus Cristos a acordat-o Legii începând cu tăierea sa împrejur. Domnul Isus Cristos a împlinit absolut toate cerințele Legii lui Dumnezeu în mod perfect, a păstrat Legea civilă și pe cea ceremonială, s-a închinat la Templul din Ierusalim, a plătit taxele cerute la Templu, a observat ziua de Sabat participând la închinarea în Sinagogă și păstrând obiceiurile, tradițiile și practicile liturgice ale închinării poporului evreu. Prin toate aceste, Isus din Nazaret - Fiul lui Dumnezeu întrupat – s-a dovedit omul perfect care a împlinit porunca lui Dumnezeu care spune: ”Să-l iubeşti pe Domnul Dumnezeul tău din toată inima ta, din tot sufletul tău, din tot cugetul tău şi din toată puterea ta!” (Mc.12,30) respectiv: ”Să-l iubeşti pe aproapele tău ca pe tine însuţi!” (Mc.12,31). Acesta este ”ascultarea activă” pe care Domnul Isus Cristos - Fiul lui Dumnezeu întrupat – a avut-o față de voia lui Dumnezeu după cum îl descrie Epistola către Evrei: ”unul care a fost încercat în toate asemenea nouă, în afară de păcat” (Ev.4,15).

Tăierea împrejur a Domnului Isus Cristos l-a pus pe Fiul lui Dumnezeu sub Lege nu doar în ceea ce privește ”ascultarea sa activă” - aceea de împlinire a Legii - ci și în ceea ce privește ”ascultarea sa pasivă” - adică punerea sa voluntară sub condamnarea rostită de către Legea lui Dumnezeu împotriva oricărui om încalcă poruncile Legii prin păcat. Doar aflându-se sub Lege putea Fiul lui Dumnezeu să ne răscumpere din blestemul Legii după cum spune Sfântul Apostol Paul: ”Cristos ne-a răscumpărat din blestemul Legii, făcându-se pentru noi blestem” (Gal.3,13). Prin participarea lui la poruncile Legii, Fiul lui Dumnezeu se numește pe sine ca fiind păcătos în locul nostru, luând asupra sa toate păcatele noastre. De aceea, Fiul lui Dumnezeu a devenit om și de aceea el a fost circumcis, pentru ca prin vărsarea sângelui său ca jertfă pentru păcat, omul să poată să fie eliberat din robia păcatului, a morții și a diavolului. Fiul lui Dumnezeu s-a născut pentru noi și a suferit pentru noi. El a venit să ia asupra Sa povara Legii ca înlocuitor al nostru, căci circumcizia era o poruncă a lui Dumnezeu. Și ca înlocuitor, El a pășit în locul nostru sub povara Legii ca să înlăture pentru totdeauna pedeapsa rostită de lege asupra noastră.

Evanghelia lui Cristos ne vorbește despre faptul că noi suntem făcuți fii și fiice a lui Dumnezeu în botezul nostru după cum citim: ”Toţi câţi aţi fost botezaţi în Cristos v-aţi îmbrăcat în Cristos” (Gal.3,27). De asemenea, Sfântul Apostol Paul spune: ”am fost înmormântaţi împreună cu el prin Botez în moartea [lui] pentru ca, după cum Cristos a înviat din morţi prin gloria Tatălui, la fel şi noi să umblăm într-o viaţă nouă” (Rom.6,4). Sacramentul Botezului este vocea Evangheliei în timp ce circumcizia este vocea Legii. Dacă prin circumcizie suntem aduși sub Lege și sub obligația de a împlini toate poruncile Legii, prin Botez noi suntem așezați în Cristos, așezați în moartea și în învierea lui, astfel încât să primim dreptatea lui Cristos și să fim neprihăniți înaintea lui Dumnezeu. Sfântul Apostol Paul spune astfel: ”în el aţi fost circumcişi, dar nu cu o circumcízie făcută de mână omenească, ci prin dezbrăcarea de trupul de carne, prin circumcízia lui Cristos. Înmormântaţi fiind împreună cu el prin Botez, aţi şi fost înviaţi, prin credinţă, împreună cu el, prin credinţa în puterea lui Dumnezeu, cel care l-a înviat pe el din morţi. Pe voi, care eraţi morţi pentru greşelile şi necircumcízia trupului vostru, v-a readus la viaţă împreună cu el, iertându-vă toate greşelile” (Col.2,11-13).

Mântuirea noastră vine prin Cristos și prim ceea ce el a făcut pentru noi și pentru salvarea noastră din robia păcatului, a morții și a diavolului. Cristos este pentru noi eliberarea de sub blestemul Legii pentru că el a luat blestemul Legii asupra lui și a făcut ispășire pentru fiecare dintre noi. Eliberați fiind de sub blestemul Legii prin Cristos, tăierea împrejur nu mai este un mandat pentru cei care sunt parte a Bisericii lui Cristos exact așa cum sacrificiile animale nu au continuat să fie un mandat al Bisericii. Cristos este sfârșitul și împlinirea tuturor acestor ceremoniale. Evanghelia lui Cristos nu cere vărsarea sângelui nostru pentru că, spune Sfântul Apostol Paul: ”Paştele nostru, Cristos, a fost jertfit!” (1Cor.5,7). Sfântul Apostol și Evanghelist Ioan ne spune: ”sângele lui Isus, Fiul său, ne curăţă de orice păcat” (1In.1,7)

Dragii mei, în această lume păcătoasă, fiecare an începe cu vărsare de sânge. Biserica lui Cristos nu poate exista fără această vărsare de sânge la care a fost supus Mântuitorul nostru inclusiv la opt zile de la naștere. Această vărsare de sânge ne arată faptul că el este ”Dumnezeu care mântuiește”. Astfel începe fiecare an pentru noi, cu ”Dumnezeu care mântuiește”. Cel care s-a născut la Bethleem, cel care s-a vărsat sângele la opt zile de la naștere prin tăierea împrejur este cel care avea să sufere și să își verse sângele pe crucea de la Golgota pentru ca noi să avem păcatele iertate, să avem viață și mântuire. El este acela care, după trei zile a înviat din morți, s-a înălțat la ceruri și stă la dreapta Tatălui mijlocind pentru noi înaintea lui Dumnezeu. Această vărsare de sânge ne amintește faptul că Fiul lui Dumnezeu a fost un om real, asemenea nouă. El s-a făcut asemenea nouă pentru ca prin El noi să devenim fii ai lui Dumnezeu după cum Sfântul Apostol Paul le spune credincioșilor din Roma: Dumnezeu Îşi arată dragostea faţă de noi prin faptul că, pe când eram noi încă păcătoşi, Cristos a murit pentru noi. Deci cu atât mai mult acum, când suntem socotiţi neprihăniţi, prin sângele Lui, vom fi mântuiţi prin El de mânia lui Dumnezeu. Căci, dacă atunci când eram vrăjmaşi, am fost împăcaţi cu Dumnezeu, prin moartea Fiului Său, cu mult mai mult acum, când suntem împăcaţi cu El, vom fi mântuiţi prin viaţa Lui. Şi nu numai atât, dar ne şi bucurăm în Dumnezeu, prin Domnul nostru Isus Cristos, prin care am căpătat împăcarea (Rom.5,8-11).