predica pentru sărbătoarea nașterii domnului, crăciunul, 25 12 2022

” ¹ În zilele acelea, a venit un decret din partea lui Cézar Augúst ca să se facă recensământ pe tot pământul. ² Acest recensământ a fost primul, pe când Quirínius era guvernator al Síriei. ³ Toţi mergeau să fie înscrişi, fiecare în cetatea sa. ⁴ Şi Iosíf a urcat din Galiléea, din cetatea Nazarét, către Iudéea, în cetatea lui Davíd, care se numeşte Betleém, întrucât era din casa şi din familia lui Davíd, ⁵ pentru a se înscrie împreună cu Maria, logodnica lui, care era însărcinată. ⁶ Dar pe când erau ei acolo, s-au împlinit zilele ca [Maria] să nască ⁷ şi l-a născut pe fiul ei, primul născut, l-a înfăşat şi l-a culcat în iesle, pentru că nu era loc de găzduire pentru ei. ⁸ În acelaşi ţinut erau unii păstori care trăiau pe câmp şi păzeau turmele pe timpul nopţii. ⁹ Şi le-a apărut un înger al Domnului şi gloria Domnului i-a învăluit în lumină, iar ei au fost cuprinşi de o mare spaimă. ¹⁰ Îngerul le-a spus: „Nu vă temeţi, căci, iată, vă vestesc o mare bucurie care va fi pentru tot poporul: ¹¹ astăzi, în cetatea lui Davíd, vi s-a născut Mântuitorul care este Cristos Domnul. ¹² Acesta este semnul: veţi găsi un copil înfăşat şi culcat în iesle”. ¹³ Dintr-odată, s-a unit cu îngerul o mulţime din oastea cerească, lăudându-l pe Dumnezeu şi spunând: ¹⁴ „Mărire în înaltul cerurilor lui Dumnezeu şi pe pământ pace oamenilor pe care el îi iubeşte!”. ¹⁵ Când îngerii au plecat de la ei spre cer, păstorii și-au spus unii către alţii: „Să mergem până la Betleém şi să vedem acest cuvânt care s-a făcut şi ce ne-a făcut cunoscut Domnul!”. ¹⁶ Au plecat, deci, în grabă şi i-au găsit pe Maria, pe Iosíf şi copilul culcat în iesle. ¹⁷ După ce l-au văzut, au făcut cunoscut cuvântul care le fusese spus despre acest copil. ¹⁸ Toţi cei care auzeau se mirau de cele spuse lor de către păstori. ¹⁹ Maria însă păstra toate aceste cuvinte, meditându-le în inima ei. ²⁰ Apoi păstorii s-au întors glorificându-l şi lăudându-l pe Dumnezeu pentru tot ce au auzit şi au văzut, după cum le-a fost spus.”

La nașterea lui Cristos, cerurile au fost deschise pentru toți oamenii. Îngerul lui Dumnezeu anunță astfel: „Nu vă temeți, căci [...] astăzi, în cetatea lui Davíd, vi s-a născut Mântuitorul care este Cristos Domnul” (Lc.2,10-11). Mai apoi, o mare oaste de îngeri cântă astfel: „Mărire în înaltul cerurilor lui Dumnezeu şi pe pământ pace oamenilor pe care el îi iubeşte” (Lc.2,14). Domnul cerului stă culcat într-o iesle, lumina slavei cerești umplând cel mai întunecat loc de pe pământ, după cum spune Sfântul Apostol Ioan în lecția Evangheliei rânduită pentru ziua de Crăciun: „Lumina strălucește în întuneric și întunericul nu a biruit-o” (In.1,5).

Această veste măreață nu este adresată numai păstorilor care veghează asupra turmelor lor ci este una pentru toți oamenii. Ascultați cu atenție mesajul îngerilor: „Nu vă temeţi, căci, iată, vă vestesc o mare bucurie care va fi pentru tot poporul: astăzi, în cetatea lui Davíd, vi s-a născut Mântuitorul care este Cristos Domnul” (Lc.2,10-11). Pentru voi s-a născut Mântuitorul. Pentru tine. Pentru toți păcătoșii, chiar și pentru mai mari păcătoși!

Așa cum cunoaștem istoria păcatului, trebuie să cunoaștem și istoria mântuirii. După ce părinții noștri au căzut în păcat în Grădina Edenului, fiii oamenilor au trăit ca exilați, ca niște vagabonzi pe pământ. A existat, astfel, o vrăjmășie între Dumnezeul cerului și omul pământului. Dar oamenii încă trăiau prin credință în lumina făgăduinței care le-a fost dată: făgăduința că sămânța femeii va zdrobi capul șarpelui și ne va elibera de stăpânirea lui. Da, noi continuăm să trăim în aceste trupuri, în trupul acesta, cu toate aceste păcate ale gândurilor, ale cuvintelor și ale faptelor noastre, păcate pe care trebuie mereu să le mărturisim. Atât de grea este vinovăția care stă asupra noastră. Ne-am născut așa fiecare dintre noi. Și așa continuăm să trăim. Este adevărat că un înger a închis calea vieții în acea zi tristă în Grădina Edenului, dar astăzi un înger vine să anunțe că drumul spre viață s-a deschis și că ne rămâne deschis pentru totdeauna.

De îndată ce Fiul lui Dumnezeu a devenit om, povara insuportabilă a păcatului a fost ridicată de la toți oamenii și pusă asupra lui Cristos. Deja de acolo, sfântul Fiu al lui Dumnezeu culcat pe o iesle tare într-un grajdul întunecat, începuse să facă ispășire pentru păcatele tuturor păcătoșilor. Ceea ce vezi în iesle este Mielul de jertfă al lui Dumnezeu culcat în scutece. Acesta a fost „semnul” dat păstorilor și ei nu puteau să-l confunde. Ca păstori, eu trebui că știau foarte bine. Semnul nu era nimic ciudat pentru ei. Doar un miel pregătit pentru jertfă zace într-o iesle legat cu pânze.

Ochii lui Dumnezeu, privind în viitor, l-au văzut deja pe Fiul Său iubit suferind pentru noi pe cruce. Plata pentru păcatele tuturor păcătoșilor a fost făcută în cel mai bun mod iar satisfacerea dreptății divine a fost îndeplinită în cel mai bun mod. Dacă nu ar fi fost așa, Evanghelia pe care o propovăduiau-o îngerii nu ar fi avut nici un sens: ”şi pe pământ pace oamenilor pe care el îi iubeşte” (Lc.2,14). În acel moment, Dumnezeu a deschis porțile cerului tuturor păcătoșilor și a împăcat lumea cu Sine.

Dumnezeu a trimis un înger într-o lume care era deja împăcată în ochii lui Dumnezeu de dragul pruncului Cristos, pentru ca minunea iubirii Lui să fie vestită într-unul dintre cele mai mici orașe ale lui Iuda, unor păstori săraci. De acum nu există păcătos căruia cerul să nu fie deschis. Nu există loc, nu există colț de pământ, nici oraș, nici sat, nici casă de țară, nici munte, nici vale, nici câmp, nici pădure, nici râpă, nici adâncime, unde porțile raiului să nu rămână deschise iar strălucirea iubirii lui Dumnezeu să nu strălucească pentru fiecare păcătos.

Deși tu, ca toți ceilalți păcătoși, te-ai născut în păcat, starea ta păcătoasă nu are capacitatea de a închide raiul. Desigur că poți refuza să intri în rai, dar păcatul tău nu poate anula ceea ce a făcut Cristos pentru tine. Nu aceasta este ceea ce cântăm în Psalmul 98, Psalmul de Crăciun? Anume: „Cântaţi Domnului un cântec nou, pentru că a făcut lucruri minunate; dreapta şi braţul lui cel sfânt i-au venit în ajutor!” (Ps.98,1). Domnul a făcut! Acesta este mesajul Crăciunului.

Deși ți-ai petrecut întreaga existență iubind lucrurile sensibile și materiale ale acestui cuvânt mai mult decât pe Creatorul lor, aceasta nu închide și nu poate închide raiul pentru tine; pentru că cel născut pentru tine în Betleem s-a lepădat de orice lucru sensibil și vremelnic, devenind cel mai sărac dintre săraci, pentru a birui vrăjmășia pe care o provocase păcatul nostru.

Ți-ai irosit viața răsfățându-ți lăcomia și satisfăcând dorințele trupului tău în tot felul de deșertăciuni pământești. Dar nici măcar aceasta nu vă poate închide raiul pentru că dulcele Copil al Mariei a asumat întreaga natură umană în persoana sa. Mai mult decât atât, el a făcut un templu din trupul său înfășat în scutece și s-a pregătit ca un sacrificiu care să facă ispășire pentru toate păcatele noastre, chiar și pentru acele păcate care încă se mai lipesc de trupul și de oasele noastre.

Noi ne-am lăsat predat mândriei și trăirii egoiste, căutându-ne propria cinste și, în acest fel, dezbrăcându-l pe Dumnezeu de gloria Lui și făcându-ne pe noi înșine Dumnezeu în inima noastră. Dar nici acest lucru nu ne închide raiul pentru că Domnul oricărei slave, care este și a fost și va fi întotdeauna Dumnezeu din Dumnezeu, lumină din lumină, Dumnezeu adevărat din Dumnezeu adevărat, a devenit ascultător până la moarte, până la moarte pe cruce. Astfel, în cea mai profundă smerenie, el a plătit prețul veșnic pentru mândria noastră blestemată.

Sau, în sfârșit, chiar dacă ai fost păcătosul tuturor păcătoșilor, cel mai adânc căzut dintre toți cei căzuți, nici măcar acesta nu îți poate închide raiul. Căci însuși Sfântul Sfinților a devenit fratele tău și, prin mijloacele harului, vene la tine și se lipește într-un mod de nedespărțit de tine.

Nu îți mai rămâne nimic de făcut decât să recunoști cu bucurie victoria pe care Cristos a câștigat-o pentru tine. Cristos nu ne-a arătat pur și simplu calea către cer. El nu ne-a învățat ce trebuie să facem pentru a intra în rai. El nu se așteaptă să experimentați o așa-zisă ”convertire autentică”, să faceți un sacrificiu special sau să vă reînnoiți legământul față de el. Nimic din ce poți tu face nu poate contribui la ceea ce a fost deja făcut de El însuși. Doar intră în viața veșnică și primește-ți moștenirea. Dacă ai auzit mesajul Crăciunului, atunci poți spune cu toată încrederea că Domnul Cristos ți-a deschis raiul, iar îndoielile tale nu te mai pot descuraja. Nicio ușă către rai nu rămâne închisă.

Ați putea întreba: Unde sunt ușile deschise prin care trebuie să intrăm?. Știți unde sunt: sunt aceleași uși prin care Isus a venit la tine — la amvonul Bisericii, acolo unde Evanghelia răsună în toată limpezimea ei până la marginile pământului; în cristelnița, acolo unde ați fost îmbrăcați cu neprihănirea lui Cristos și ați primit înfierea ca fii și fiice ai lui Dumnezeu; în Euharistie, acolo unde păcătoșii se împărtășesc în mod regulat cu trupul și sângele lui Cristos dat și vărsat pentru toți păcătoșii; în Absoluțiune, acolo unde păcătoșii care se pocăiesc primesc iertarea păcatelor și mântuirea câștigată pentru noi de Cristos. Aici și acum, chiar în aceste lucruri, raiul vă este deschis.

Mesajul pe care îngerii l-au vestit păstorilor cu mulți ani în urmă este același mesaj pe care vi-l aduc astăzi în acest loc: „„Nu vă temeţi, căci, iată, vă vestesc o mare bucurie care va fi pentru tot poporul: astăzi, în cetatea lui Davíd, vi s-a născut Mântuitorul care este Cristos Domnul” (Lc.2,10-11)” Amin.

Pacea lui Dumnezeu, care depășește orice înțelegere, să vă păstreze inima și mintea în Cristos Isus. Amin.