PREDICA DIN CADRUL SLUJBEI DE Căsătorie Iulia & Florin, 1.10.2021

Har vouă și pace de la Dumnezeu, Tatăl nostru și de la Domnul nostru Isus Cristos. Predica pentru acest minunat eveniment, căsătoria dintre Iulia și Florin în cadrul Parohiei Lutherane Confesionale ”Sfânta Treime” din Suceava este fundamentată pe Efeseni 5,21-33:

”²¹Fiţi supuşi unii altora în frica lui Cristos! ²² Femeile să se supună bărbaţilor lor ca Domnului, ²³ pentru că bărbatul este capul femeii aşa cum şi Cristos este capul Bisericii, trupul său, al cărui mântuitor şi este! ²⁴ Şi cum Biserica se supune lui Cristos, tot aşa şi femeile [să fie supuse] bărbaţilor lor în toate! ²⁵ Bărbaţilor, iubiţi-vă soţiile aşa cum Cristos a iubit Biserica şi s-a dat pe sine pentru ea ²⁶ pentru a o sfinţi, purificând-o prin baia apei în cuvânt, ²⁷ ca să şi-o prezinte sieşi ca o Biserică glorioasă, fără să aibă vreo pată sau rid sau ceva asemănător, ci să fie sfântă şi neprihănită! ²⁸ Tot aşa şi bărbaţii au datoria să-şi iubească soţiile ca pe trupul propriu. Cine îşi iubeşte soţia se iubeşte pe sine. ²⁹ Căci nimeni nu şi-a urât vreodată propriul trup, dimpotrivă, îl hrăneşte şi îl îngrijeşte aşa cum [face] Cristos pentru Biserică. ³⁰ Căci toţi suntem membre ale trupului său. ³¹ De aceea îşi va lăsa omul tatăl şi mama şi se va uni cu soţia sa şi cei doi vor fi un singur trup. ³² Misterul acesta este mare: eu o spun cu privire la Cristos şi la Biserică, ³³ dar şi cu privire la voi: fiecare în parte să-şi iubească soţia ca pe sine însuşi, iar soţia să aibă respect faţă de bărbat!”

Dumnezeu a stabilit Sfântă Căsătorie ca o uniune între soț – bărbat - și soție – femeie - pentru mai multe scopuri. În primul rând, căsătoria este destinată companiei. Soțul și soția trebuie să trăiască împreună în conversație și în sprijin reciproc. Chiar și în perfecțiunea Edenului, Adam avea nevoie de un partener după cum însuși Dumnezeu a afirmat spunând: ”Nu este bine ca omul să fie singur. Îi voi face un ajutor pe potriva lui” (Gen.3,18). Această companie între soț și soție este, de asemenea, și modul în care Dumnezeu populează lumea. De asemenea, căsătoria este, începând cu căderea în păcat, un ajutor împotriva imoralității sexuale. Mai este un lucru important pe care trebuie să îl amintesc. Chiar înainte de căderea în păcat, Dumnezeu însuși a însemnat căsătoria pentru a fi o imagine a comuniunii dintre Cristos și Mireasa Sa, Biserica. Căsătoria ar trebui să arate lumii caracterul dăruirii de sine a lui Dumnezeu pentru acestă lume. Căsătoria reprezintă o imagine despre Dumnezeul nostru care se sacrifică pe sine pentru ași salva Biserică.

Dragii mei, pentru ca o căsătorie să fie plină de satisfacție ea trebuie să îmbrățișeze toate aceste lucruri despre care am amintit. O căsătorie nu este minunată pentru că toate lucrurile sunt ”roz” în viața de cuplu ci o căsătorie se împlinește prin faptul că soțul și soția, în ciuda multor probleme pe care le întimpină în relația lor, nu renunță unul la altul. În ciuda multor fantezii populare legate de căsătorie, trebuie să admitem faptul că cei mai mulți dintre soți nu sunt ”suflete pereche”! Aceasta idee care este foarte des inoculată tinerilor este responsabilă pentru distrugerea multor căsători. Într-o căsătorie împlinită, soțul și soția nu sunt ”suflete pereche” ci sunt ”parteneri”. A fi parteneri înseamnă a trăi împreună toate momentele frumoase ale vieții de cuplul dar, în mod special înseamnă a trăi împreună toate poverile, problemele și nefericirile vieții de cuplu. O căsătorie perfectă este aceea în care soții învață să trăiască împreună chiar și atunci când acest lucru provoacă durere și viața de cuplu pare să fie o mare dezamăgire. O căsnicie perfectă nu este aceea în care cei doi soți caută să maximizeze momentele fericite ale vieții împreună ci este aceea în care soții caută să trăiască unul pentru celălalt. Contrat multor concepte populare, efortul de a maximiza momentele plăcute conduce la sufocare și înăbușă deseori căsătoria. Căsătoria privită ca un sacrificiu reciproc al soților pentru familia lor este singurul drum spre o viață cu adevărat fericită împreună. Acesta este modul în care cei doi soți reușesc să se elibereze de individualism și de egoism pentru a putea să fie cei mai buni oameni care pot fi, permițându-le să realizeze mai mult decât au crezut că este posibil și să crească într-un mod pe care nu le-au bănuit niciodată.

Toate acestea sunt necesare pentru o căsătorie fericită. Așa cum deja am afirmat, o căsătorie este însă mai mult decât atât. Dumnezeu a instituit Sfânta Căsătorie ca o realitate mistică. Sfânta Căsătorie transcende ceea ce putem vedea, ceea ce putem raționa și tot ceea ce putem prevedea. Sfântul Profet Moise descrie căsătoria folosind următoarele cuvinte: ”De aceea, îi va lăsa bărbatul pe tatăl său şi pe mama sa şi se va uni cu femeia sa şi vor fi un singur trup” (Gen.2,24). Înaintea ochiului carnal, soțul și soția sunt două trupuri distincte, fiecare cu particularitățile sale. Două trupuri care deseori intră în conflict unul cu altul și trăiesc momente de confuzie și de deziluzie. Dar înaintea ochilor lui Dumnezeu soțul și soția sunt: ”un singur trup” (Gen.2,24). Iar Dumnezeu mai adaugă ceva extrem de important care dovedește faptul că acestă realitate mistică este instituită de către însuși Dumnezeu. Este vorba despre cuvintele care spun: ”Prin urmare, ceea ce Dumnezeu a unit, omul să nu despartă!” (Mc.10,9). Căsătoria este o uniune între soț și soție pe care nu o lucrează autoritățile statului și nici măcar dragostea dintre cei doi soți cu o lucrează însuși Dumnezeu. De aceea, Sfânta Căsătorie este un mare mister al Bisericii lui Cristos!

Să privim un pic la acestă ultimă afirmație. Dragii mei, Sfânta Căsătorie este un veritabil obiect al credinței. De aceea este o mare greșeala să cuantificăm o căsătorie măsurând așa numitele momente fericite. Căsătorie este un mister în cadrul căruia cei doi soți participă împreună la un eveniment divin. Căsătorie are mereu o componentă miraculoasă, supranaturală despre care ne amintește Sfântul Apostol Paul atunci când spune: ”cei doi vor fi un singur trup” (Ef.5,31). Căsătoria este miracolul pe care Dumnezeu însuși îl lucrează unind două trupuri fizice atât de diferite astfel încât acestea să devină un singur trup armonios.

Prin urmare, concluzia este că am face o foarte mare greșeală dacă am limita Sfânta Căsătorie doar la chestiunile banale ale acestei vieți. Sfânta Căsătorie se extinde dincolo de ordinea vizibilă, dincolo de regulile civile și de acțiunile practice. Sfânta Căsătorie este instituită de către Dumnezeu fiind în mod intim necesară pentru răscumpărarea lumii de către Dumnezeu.

Cred că acestă ultimă afirmație a născut brusc câteva semne de întrebare cărora trebuie să le dau un răspuns. Dragii mei, la începutul acestei lumi, înainte de căderea în păcat, Scriptura ne spune că Eva a fost luată din Adam, după cum citim: ”Domnul Dumnezeu a făcut să cadă un somn adânc asupra omului şi el a adormit. Şi a luat una din coastele sale şi a închis locul ei cu carne. Domnul Dumnezeu a făcut o femeie din coasta pe care o luase din om şi a adus-o la om” (Gen.2,21-22). Eva a fost luată din partea lui Adam, din propria sa carne. Scriptura ne spune faptul că Adam a plătit-o practic pe soția sa Eva cu propriul trup. Fără Eva viața lui Adam nu era una bună. Fără Eva, viața lui Adam era una incompletă. Bărbatul nu poate fi pe deplin el însuși sau ceea ce Dumnezeu vrea ca el să fie fără soția sa. Doar atunci când soțul este unit cu soția sa viața este cu adevărat ceea ce Dumnezeu vrea să fie.

Acesta este un adevăr care ne vine dincolo de căderea în păcat. Omul, chiar și în starea sa de sfințenie paradisiacă era incomplet fără soția sa. Dragii mei, să nu înțelegeți faptul că celibatul sau văduvia trebuie incriminate. Nicidecum. Celibatul este o cruce la fel cum este și văduvia. Dumnezeu poate să folosească celibatul și văduvia pentru a îmbogăți lumea, pentru a extinde Împărăția sa, dar aceste lucruri nu sunt bune în sinea lor. Dragii mei, rețineți ce vă spun. Dacă Adam și Eva nu ar fi păcătuit, nu ar mai fi existat niciodată în acestă lume celibat sau văduvie!

Sfânta Căsătorie a fost însă mutilată de către păcatul care a cufundat întreaga omenire în haos. Atunci când Adam și Eva au căzut în păcat, Dumnezeu i-a promis omului un lucru special spunându-i șarpelui: ”Duşmănie voi pune între tine şi femeie, între descendenţa ta şi descendenţa ei” (Gen.3,15). Dumnezeu i-a promis omului că Mântuitorul lumii se va naște din femeie. Astfel Eva a devenit ”mama tuturor celor vii”. Procreația este cea care naște creștini, crescând Biserica lui Cristos. Fără căsătorie, dragii mei, Evanghelia lui Cristos nu ar fi avut nici un sens!

Evanghelia lui Cristos ne vorbește despre Dumnezeu însuși care se alătură acestui proces dezordonat devenind unul dintre noi, asumându-și umanitatea din pântecele Sfintei și Binecuvântatei Fecioare Maria. Astfel, dragii mei, Creatorul cel necreat devine procreat! Dumnezeu însuși se naște sub blestemul Legii dintr-o femeie. Astfel, Dumnezeu se supune abuzului, trădării, eșecului și suferinței pentru omul pe care îl iubește. Prin procrearea sa supranaturală în pântecul Sfintei Fecioare Maria, Fiul lui Dumnezeu a putut să dobândească acel ”călcâi” prin care să zdrobească capul Satanei și să ne elibereze din robia păcatului, a morții și a diavolului. Dumnezeu însuși s-a născut ca om ca să moară pentru om și astfel, spune Sfântul Apostol Paul: ”Cristos a iubit Biserica şi s-a dat pe sine pentru ea pentru a o sfinţi, purificând-o prin baia apei în cuvânt, ca să şi-o prezinte sieşi ca o Biserică glorioasă, fără să aibă vreo pată sau rid sau ceva asemănător, ci să fie sfântă şi neprihănită! ” (Ef.5,25-27).

Despre acest lucru este Sfânta Căsătorie. Acest lucru nu înseamnă faptul că realitățile și scopurile lumești pe care Dumnezeu le-a instituit pentru căsătorie sunt lucruri pe care nu trebuie să le luăm în seamă ca și când ar fi păcătoase. Nicidecum. Căsătorie este menită de către Dumnezeu pentru ca cei doi soți să se iubească unul pe celălalt! Acesta este voia lui Dumnezeu pentru întreaga durată a vieții celor căsătoriți! De aceea, căsătoria este un mod foarte minunat de predicare a Evangheliei aflat la îndemâna oricărui creștin deoarece familia trebuie să reprezinte o imagine vie a compasiunii și dragostei lui Dumnezeu pentru Biserica sa. Cei doi soți trebuie să trăiască în compasiune, în iubire, în iertare și în bunăvoință unul pentru altul.

Dragii mei, nu vreau să vă plictisesc cu vorbe foarte multe. Ași vrea însă să rămâneți cu acest gând. Astăzi intrați într-o dimensiune existențială cu totul aparte. Este vorba despre o realitate mistică care sfidează simțurile și știința omenească. Pierzându-vă unul pentru celălalt, deveniți cu adevărat întruchiparea ființei umane. Vreau să spun că astfel sunteți readuși la Chipul lui Dumnezeu și participați la extinderea Împărăției lui Dumnezeu. Prin căsătorie sunteți cu un pas mai aproape de Eden și de designul original al omului creat de către Dumnezeu, ceea ce este cu adevărat minunat.

Cuvântul lui Dumnezeu, revelat nouă prin gura Sfântului Apostul Paul ne spune faptul că soția se supune, îndrăgostită și de bunăvoie, soțului ei. Scopul supunerii ei este acela de a se dărui soțului ei, abandonându-i pe toți ceilalți. În același timp, soțul își sfințește și îți curăță soția cu spălarea apei prin Cuvânt. El o îngrijește și o hrănește cu prețul propriului trup, cu sângelui său, renunțând la viața lui personală pentru ea. Prin căsătorie, cei doi soți îi părăsesc pe toți ceilalți și devin unul pentru celălalt. În căsătorie, soția nu devine doar mireasa soțului, ci ea devine trupul lui. La fel, în căsătorie, soțul nu devine doar mirele soție, ci el devine trupul ei. Astfel, spune Sfântul Apostol Paul: ”De aceea îşi va lăsa omul tatăl şi mama şi se va uni cu soţia sa şi cei doi vor fi un singur trup” (Ef.5,31). Acesta este un mare dar, o mare bucurie, un mare privilegiu. Din acest motiv, aceasta este o zi grozavă și voi, împreună devenind un singur trup conform Cuvântului și făgăduinței lui Dumnezeu. Fie ca pacea în Dumnezeu, în Isus Cristos, să vă însoțească pe tot parcursul vieții voastre. Amin!