predica pentru sărbătoarea epifaniei, 6 01 2024

” 1 După ce s-a născut Isus în Betleémul Iudeii în zilele lui Iród, regele, iată că au ajuns la Ierusalím nişte magi din Răsărit 2 şi întrebau, spunând:  „Unde este regele [nou]-născut al iudeilor? Căci am văzut steaua lui la răsărit şi am venit să-l adorăm”. 3 Auzind aceasta, regele Iród s-a tulburat şi tot Ierusalímul împreună cu el. 4 Adunându-i pe toţi arhiereii şi cărturarii poporului, a căutat [să afle] de la ei unde avea să se nască Cristos. 5 Ei i-au spus: „În Betleémul Iudeii, căci aşa este scris de profet:6 «Şi tu, Betleém, pământ al lui Iúda, nicidecum nu eşti cea mai mică dintre cetăţile de seamă ale lui Iúda; căci din tine va ieşi stăpânitorul care va păstori poporul meu, Israél»”.7 Atunci Iród, chemându-i pe magi în secret, a aflat de la ei timpul precis când li s-a arătat steaua. 8 Şi, trimiţându-i la Betleém, [le-]a spus: „Mergeţi şi informaţi-vă cu exactitate despre copil şi, când îl veţi fi găsit, făceţi-mi cunoscut şi mie ca să merg şi eu să-l ador!”. 9 După ce l-au ascultat pe rege, au plecat şi iată că steaua pe care o văzuseră la răsărit mergea înaintea lor până când, venind, s-a oprit deasupra [locului] unde era copilul. 10 Când au văzut steaua, au fost cuprinşi de o bucurie foarte mare. 11 Şi, intrând în casă, au văzut copilul împreună cu Maria, mama lui. Apoi, căzând [la pământ], l-au adorat şi, deschizând tezaurele lor, i-au oferit daruri: aur, tămâie şi smirnă. 12 După ce li s-a revelat în vis să nu se mai întoarcă la Iród, au plecat pe alt drum în ţara lor.”

Cuvântul lui Dumnezeu ne spune în acestă zi specială de Sărbătoare, faptul că ”misterul lui Cristos” (Ef.3,4) care i-a fost revelat Sfântului Apostol Paul este acela că în Domnul nostru Isus Cristos, Fiul lui Dumnezeu întrupat, neamurile au fost făcute moștenitoarea ale împărăției lui Dumnezeu împreună cu poporul Israel. De fapt. Sărbătoarea Epifaniei vine să ne spună faptul că: ”nu mai este nici iudeu, nici grec, nici sclav, nici [om] liber, nici bărbat şi nici femeie” (Gal.3,28) ci, spune Sfântul Apostol Paul: ”toţi sunteţi fii ai lui Dumnezeu prin credinţa în Cristos Isus” (Gal.3,26).

Acești bărbați despre care istoria Epifaniei ne spune că au venit la Betleem de la Răsărit, erau păgâni dintre neamuri. Nu ne este foarte clar ce anume i-a determinat pe aceștia să pornească în călătoria lor, urmând o stea de pe cer. Dacă știau profeția care spune: ”O stea răsare din Iacób” (Num.24,17) sau s-au lăsat conduși de anumite învățături rămase de la evreii care au fost deportați în Babilon, sau dacă au fost conduși direct de către Dumnezeu, nu știm. Tot ceea ce știm este că ei ajung să îi aducă închinare Fiului lui Dumnezeu întrupat, pe care îl găsesc nu în glorie ci în sărăcie.

Aproximativ jumătate de secol mai târziu, Sfântul Apostol Paul este chemat, ordinat și trimis ca apostol al neamurilor de către însuși Domnul nostru Isus Cristos. Iar la momentul în care Sfântul Apostol Paul scrie scrisoarea către Efeseni, spunând: ”eu Paul [sunt] prizonierul lui Cristos Isus pentru voi, păgânii”, arată faptul că Evanghelia lui Cristos pe care a predicat-o, a ridicat neamurile la același statut cu evreii înaintea lui Dumnezeu.

Acest mister al lui Cristos este descoperit Sfântului Apostol Paul pentru ”ca să credeţi că Isus este Cristos, Fiul lui Dumnezeu şi, crezând, să aveţi viaţă în numele lui” (In.20,31). Acest mister ne spune faptul că neamurile și evreii devin comoștenitori ai Împărăției lui Dumnezeu prin moartea și învierea Domnului nostru Isus Cristos, împlinindu-se astfel cuvintele care spun: ”[atât de mult] a iubit lumea, încât l-a dat pe Fiul său, unul născut, ca oricine crede în el să nu piară, ci să aibă viaţa veşnică” (In.3,16).

Misterul lui Cristos descoperit copiilor lui Dumenzeu ne spune că bariera acesta dintre neamuri și evrei a fost distrusă de jertfa și învierea lui Cristos nu ca și când neamurile au fost făcute să fie part din poporul evreu prin circumcizie și supunere față de Legea lui Moise ci prin aceea că în moartea și în învierea sa, Domnul Isus Cristos face o nouă realitate pe care o descriu cuvintele care spune: ”suntem fii, suntem şi moştenitori, moştenitori ai lui Dumnezeu şi împreună-moştenitori cu Cristos” (Rom.8,17).

În felul acesta, Fiul lui Dumnezeu coboară din cer în lumea păcatului, ia asupra sa natura umană pentru a deveni unul ca noi și, prin moartea și învierea sa, el extinde Împărăția lui Dumnezeu peste tot pământul, la toți oamenii, construind astfel o Biserică în care neamurile sunt adăugate poporului lui Dumnezeu, după cum ne spune Paul: ”în el aţi fost circumcişi, dar nu cu o circumcízie făcută de mână omenească, ci prin dezbrăcarea de trupul de carne, prin circumcízia lui Cristos. Înmormântaţi fiind împreună cu el prin Botez, aţi şi fost înviaţi, prin credinţă, împreună cu el” (Col.2,11-12).

Până la momentul în care Fiul lui Dumnezeu intră în lumea noastră, acest mister era încă învăluit în neclaritate. Patriarhii și profeții Vechiului Testament au privit în viitor, prin credința în promisiunea lui Dumnezeu spre Mesia, Unsul lui Dumnezeu care avea să facă ispășire pentru toate păcatele prin sângele său după cum Legea cere jertfa de sânge pentru păcat. De asemenea, Patriarhii și profeții împreună cu toți Sfinții Vechiului Testament au știut faptul că și neamurile vor fi mântuite prin Mesia. Ei aveau deja experiența păgânilor care au gustat din îndurarea lui Dumnezeu. O găsim pe Rut moabita; pe Ietro, socrul lui Moise, și pe Sefora, soția lui Moise; și curva Rahab și alții.

Însă în pruncul născut la Betleem, căruia înțelepții de la răsărit au venit să i se închine, Dumnezeu a pus neamurile pe același nivel cu evreii, înlăturând orice ceremonial care era menit tocmai să creeze acestă distincție de veacuri între evrei și neamuri. Întruparea Fiului lui Dumnezeu ne arată tocmai faptul că aceste ceremonialuri date poporului Evreu la Sinai nu aveau menirea să îi mântuiască. Nimeni nu a fost niciodată mântuit prin tăierea împrejur ci toți, fie evrei, fie neamuri, sunt mântuiți numai prin credința în Cristos.

Epifania reprezintă momentul în care Dumnezeu dezvăluie misterul său întregii lumi. De acum înainte există un nou Templu, există o nouă jertfă pentru păcat și un nou popor al lui Dumnezeu. Nu construite pe baza unor ceremonialuri făcute de om ci prin lucrarea directă a lui Dumnezeu în lumea noastră prin Cristos. Nu prin tăierea împrejur a cărnii ci prin circumcizia inimii în Sacramentul Sfântului Botez și cu cu sângele mielilor și a țapilor ci, ne spune Sfântul Apostol Petru: ”cu sângele preţios al lui Cristos, care, ca un miel fără cusur şi neprihănit” (1Pt.1,19).

Misterul lui Cristos dezvăluit de către Dumnezeu la Epifanie este despre Fiul Său, Domnul nostru, care este de acum cu noi și pentru noi. El nu este doar regele Iudeilor ci este Regele tuturor acelora care cred în El, după cum citim: ”Însă celor care l-au primit, celor care cred în numele lui, le-a dat puterea de a deveni copii ai lui Dumnezeu” (In.1,12). Aceasta este bogăția tainei de nepătruns a lui Cristos, aceea pe care Dumnezeu, care a creat toate lucrurile, a ascuns-o tump veacurile până la împlinirea timpului.

De Epifanie, acestă: ”putere a lui Dumnezeu pentru mântuirea oricărui [om] care crede, mai întâi a iudeului şi [apoi] a grecului” (Rom.1,16) este revelată conducătorilor și autorităților acestei lumi. Regilor veniți de la Răsărit dar și lui Irod însuși prin cuvintele magilor care spun: ”unde este regele [nou]-născut al iudeilor?” (Mt.2,2). Cuvintele acestea spun că în Cetatea lui David s-a născut acela care va schimba lumea acesta în mod complet și definitiv.

Sărbătoarea Epifaniei vine și ne vorbește despre Cristos ca unul venit între noi, printre noi , pentru noi și în noi. Despre Cristos care este Mântuitorul nostru veșnic. Nu doar ”regele [nou]-născut al iudeilor” (Mt.2,2) ci pe cel pe care Dumnezeu însuși l-a așezat ”pe tronul gloriei sale” (Mt.26,31) pentru că în fața lui: ”se va pleca tot genunchiul şi orice limbă îl va mărturisi pe Dumnezeu” (Rom.14,11) după cum citim: ”Căci pentru aceasta a murit şi a înviat Cristos, ca să fie Domn şi peste morţi, şi peste vii” (Rom.14,9).

Amin!