predica pentru Joia Mare, săptămâna sfântă, 06 04 2023

” 1 Înainte de Sărbătoarea Paştelui, ştiind Isus că îi venise ceasul să treacă din lumea aceasta la Tatăl, iubindu-i pe ai săi care erau în lume, i-a iubit până la sfârşit. 2 În timpul cinei – când diavolul pusese deja [gândul] de a-l trăda în inima lui Iúda Iscarióteanul, fiul lui Símon –, 3 ştiind că Tatăl a dat toate în mâinile sale şi că de la Dumnezeu a ieşit şi că la Dumnezeu merge, 4 s‑a ridicat de la cină, şi-a pus hainele deoparte şi, luând un ştergar, s‑a încins. 5 Apoi a turnat apă într-un vas de spălat şi a început să spele picioarele discipolilor şi să le şteargă cu ştergarul cu care era încins. 6 A venit deci la Símon Petru; acesta i-a zis: „Doamne, tu să-mi speli picioarele?”. 7 Isus a răspuns şi i-a zis: „Ceea ce fac eu, tu nu ştii acum, dar vei cunoaşte după aceasta”. 8 Petru i-a spus: „Nu-mi vei spăla picioarele în veci!”. Isus i-a răspuns: „Dacă nu te voi spăla, nu vei avea parte cu mine”. 9 Símon Petru i-a spus: „Doamne, nu numai picioarele mele, ci şi mâinile şi capul”. 10 Isus i-a zis: „Cine a făcut baie nu are nevoie să-şi spele decât picioarele, căci este curat în întregime. Şi voi sunteţi curaţi, dar nu toţi”. 11 Căci îl ştia pe cel care avea să-l trădeze; de aceea a spus: „Nu toţi sunteţi curaţi”.12 După ce le-a spălat picioarele, şi-a luat hainele, s-a aşezat iarăşi la masă şi le-a spus: „Înţelegeţi ce am făcut pentru voi? 13 Voi mă numiţi «Învăţătorul» şi «Domnul» şi bine spuneţi, pentru că sunt. 14 Aşadar, dacă eu, Domnul şi Învăţătorul, v-am spălat picioarele, şi voi sunteţi datori să vă spălaţi picioarele unii altora. 15 Căci v-am dat exemplu ca şi voi să faceţi aşa cum v-am făcut eu.”

Acesta a fost cel mai important eveniment înregistrat în istoria poporului lui Dumnezeu. După patru sute de ani de sclavie, Dumnezeu îi elibera din mâna lui Faraon. Acesta era un eveniment de ținut minte. Și a fost o zi pe care nu aveau să o uite niciodată.

Ce copil al lui Israel ar putea uita cea de-a zecea plagă pe care Dumnezeu a trimis-o împotriva țării Egiptului? Dumnezeu i-a dat lui Faraon zece motive pentru a-și lăsa poporul să plece. De ce zece? Pentru că nouă plăgi nu erau de ajuns.

Plaga sângelui, când râul s-a transformat în sânge, astfel încât poporul nu a putut bea apa și peștii au murit, nu a fost de ajuns.

Nici plaga broaștelor, nici a păduchilor, nici a muștelor, nici a ciumei animalelor, nici a furunculelor, nici a grindinei, nici a lăcustelor, nici a plăgii întunericului, când întunericul cel mai adânc a acoperit întreaga țară a Egiptului - toate acestea nu au fost suficiente pentru a-l face pe Faraon să se răzgândească și pentru a-i mișca inima să îi lase pe copiii lui Israel să plece.

Dimpotrivă, plăgile au reușit să-i împietrească inima ca o stâncă. Dar cea de-a zecea plagă a fost suficientă pentru a schimba istoria.

Moise a spus: "Așa vorbește Domnul: "La miezul nopții voi ieși în mijlocul Egiptului și va muri orice întâiul născut din țara Egiptului, de la întâiul născut al lui Faraon, care stă pe tronul lui, până la întâiul născut al roabei care este în spatele morii și orice întâiul născut al animalelor (Exodul 11:4-5).

Lovirea familiilor cu această plagă a fost suficientă pentru a câștiga suficient timp pentru ca poporul lui Dumnezeu să părăsească țara Egiptului. Dar ei trebuie să plece în grabă. Și, între timp, ei trebuie să facă exact cum le-a poruncit Dumnezeu, până la cel mai mic detaliu.

Fiecare gospodărie trebuia să găsească un miel fără cusur. Un miel sănătos, un mascul de un an, fără tăieturi sau zgârieturi pe piele, fără urechi mutilate, fără oase rupte. Trebuiau să pregătească mielul exact așa cum i-a instruit Dumnezeu.

În mod normal, carnea unui astfel de miel ar fi fost destul de bună. Dar ei l-au prăjit cu ierburi amare și azime. Ei trebuiau să își amintească de gustul amar al mâncării.

Mai mult, trebuiau să ia sângele mielului și să-l pună pe stâlpii de la căpătâiul caselor. Când îngerul morții trecea pe lângă casă, sângele avea să servească drept semn că acea casă se încredea în Domnul, iar El va salva pe întâii născuți ai acelei case.

Acesta este motivul pentru care, în limba română, numim Paștele - pentru că îngerul "a trecut peste" casa respectivă și a salvat viața primului născut al lui Israel.

În aceeași noapte, când restul Egiptului este în agonie și durere din cauza morții primului lor născut, copiii lui Israel ies din țara Egiptului în siguranță. Dar ei trebuie să acționeze rapid, deoarece Faraon avea să se răzgândească în curând.

Copiii lui Israel nu trebuie să uite niciodată această noapte. Timp de 1.400 de ani, ei vor sărbători Paștele. Ei vor pregăti o masă în același mod și își vor aminti povestea magnifică a acelei nopți în care Dumnezeu i-a eliberat și a început să-i conducă spre Țara Promisă.

Timp de 1.400 de ani, milioane și milioane de miei vor fi sacrificați în comemorarea mântuirii lui Dumnezeu. Dar, chiar mai important decât a reda povestea lui Israel, toate aceste sacrificii arătau spre un eveniment viitor mult mai mare.

De fapt, după atâția ani și atâtea sacrificii, acestea nu au fost suficiente. Era nevoie de mai mult pentru a elibera poporul lui Dumnezeu din sclavia păcatului.

Nu se poate uita că, la fel ca toți oamenii, poporul ales al lui Israel s-a născut în păcat. Indiferent de sacrificiu, ei au depins întotdeauna de Dumnezeu pentru eliberare.

Și fiecare sacrificiu anticipa o altă eliberare. Deși Dumnezeu își eliberase poporul din Egipt, nu curățase Egiptul din carnea poporului său. Ei, ca și noi, purtau jugul sclaviei în trupurile lor.

Tot sângele a milioane și milioane de sacrificii nu era suficient pentru a da pace conștiinței vinovate sau pentru a spăla pata păcatului.

Pentru fiecare miel înjunghiat, pentru fiecare rugăciune, noi Îl jignim din nou pe Domnul nostru cu un nou păcat și, oricât de mult am încerca să ne îmbunătățim starea, Legea lui Dumnezeu continuă să ne arate vina și rușinea noastră.

De aceea mărturisim: "Milostive Doamne, mărturisim că suntem prin natura noastră păcătoși și necurați".

Cu toate acestea, am face bine să privim înapoi la noaptea Paștelui, deoarece toate aceste detalii anticipează și prefigurează ceva mai mare.

"Când a venit plinirea vremii, Dumnezeu a trimis pe Fiul Său, născut din femeie, născut sub Lege, ca să răscumpere pe cei ce erau sub Lege, ca să primim adopția de fii" (Galateni 4:4-5).

Deși mărturisim că suntem înrobiți de păcat, prin răscumpărarea pe care Hristos a realizat-o prin jertfa Sa unică pe cruce, nu mai suntem sclavi, ci fii.

Ioan Botezătorul își cunoștea trecutul evreiesc și viitorul creștin când a arătat spre singurul Fiu născut al lui Dumnezeu, întâiul născut din femeie și născut sub lege, spunând "Iată Mielul lui Dumnezeu, care ridică păcatul lui - ce? Al lui Israel? Nu, asta nu este suficient! Iată Mielul lui Dumnezeu, care ridică păcatul lumii (Ioan 1:29).

Această jertfă este mai nobilă, acest sânge mai bogat, decât milioanele și milioanele de miei sacrificați de-a lungul istoriei veterotestamentare.

Această seară este o seară specială. Paștele se afla în centrul Vechiului Testament și comemora noaptea în care Israel a fost eliberat. Dar noi ne amintim această noapte ca fiind noaptea în care Domnul nostru Isus a fost trădat. Este noaptea în care Isus a instituit Sfânta Cină, care a avut loc acum de la vechiul Paște.

Aceasta a fost noaptea eliberării. Isus i-a spus lui Iuda, trădătorul Său, să acționeze în grabă. Pentru că a doua zi urma să fie sacrificat Mielul lui Dumnezeu.

Și toate instrucțiunile Domnului arătau spre această zi. Mielul fără pată arăta ascultarea perfectă a lui Isus față de Legea lui Dumnezeu în locul nostru. El a fost fără pată în viața Sa. El nu a păcătuit niciodată. El a fost perfect în toate privințele.

Ierburile amare indicau chinul amar pe care Isus avea să îl sufere în Grădina Ghetsimani. În această noapte, El va bea paharul mâniei lui Dumnezeu și va continua să-l bea până când va fi golit și mântuirea noastră va fi împlinită pe cruce.

Acolo, pe cruce, singurul Fiu născut al lui Dumnezeu avea să fie sacrificat o dată pentru totdeauna. Acesta a fost sacrificiul final. Este consumat. Este suficient. El a murit pentru a împlini întreaga Scriptură. A făcut-o pentru voi.

Și puteți fi siguri că de fiecare dată când luați parte la Cina Domnului aici, în memoria Domnului Isus, îngerul morții trece peste casa voastră.

La această Cină, Dumnezeu îți salvează viața. Moartea trece peste tine pentru că nu-ți poate vedea păcatele. Păcatele tale sunt acoperite de sângele Mielului. "Binecuvântat este cel căruia i se iartă fărădelegea, al cărui păcat este acoperit" (Psalmul 32:1).

În timp ce ne amintim, așteptăm. Sfântul Pavel spune: "De câte ori mâncați pâinea aceasta și beți paharul acesta, vestiți moartea Domnului până când va veni El" (1 Cor. 11, 26).

Când Domnul nostru se va întoarce, El ne va purifica de păcatul cărnii noastre. Vom fi veșnic fără pată, la fel ca Mielul. Perfect. Destul.

Nu trebuie să ne întoarcem la cruce pentru a culege beneficiile crucii. El vine aici. El ne ușurează atât de mult lucrurile. Luați și mâncați. Luați și beți. Nu este dificil.

Și nu trebuie să te grăbești. Nu ai unde să te duci. Sunteți deja acasă. Isus locuiește acolo unde locuiți și nu va pleca niciodată. Pune-ți încrederea în El. Nu uitați niciodată.

Iar Isus, care este cu tine, te va duce la casa ta promisă din ceruri. În numele lui Isus. Amin.