PREDICA PENTRU Miercurea Cenușii, ÎNCEPUTUL POSTULUI MARE, 02 02 2022

Har și pace vouă de la Dumnezeu, Tatăl nostru, și de la Domnul nostru Isus Cristos. Dragii mei, această zi este una cu totul specială în calendarul Bisericii noastre. Este ziua care marchează începutul unui nou Sezon al Bisericii, sezon care poartă denumirea de Postul Mare. Miercurea Cenușii, căci aceasta este denumirea acestei zile, este o zi a cărei culoare liturgică este culoarea neagră. Este o zi a introspecției, asemenea întregului sezon pe care îl deschide. Este o zi în care privim la propria noastră persoană și la păcatelor noastre și ne exprimăm părerea de rău cu privire la acestea, mai ales că suntem conștienți de faptul că tocmai pentru a ne salva din aceste păcate, Domnul nostru Isus Cristos a fost răstignit. Predica din această zi cu totul specială este fundamentată pe Geneza 3, 1-24.

” Şarpele era cel mai viclean dintre toate animalele câmpului pe care le făcuse Domnul Dumnezeu. Şi a zis către femeie: „A spus cu adevărat Dumnezeu să nu mâncaţi din niciun pom al grădinii?”. Femeia i-a răspuns şarpelui: „Putem să mâncăm din roadele pomilor din grădină; numai din rodul pomului din mijlocul grădinii a zis Dumnezeu: «Să nu mâncaţi din el, nici să nu vă atingeţi de el, ca să nu muriţi!»”. Şi şarpele a zis către femeie: „Nicidecum nu veţi muri! Dar Dumnezeu ştie că în ziua în care veţi mânca din el vi se vor deschide ochii şi veţi fi ca Dumnezeu, cunoscând binele şi răul”. Şi femeia a văzut că pomul era bun de mâncat şi plăcut ochilor şi că pomul era de dorit, ca unul care dă înţelepciune şi a luat din rodul lui şi a mâncat şi a dat şi bărbatului care era cu ea şi a mâncat şi el. Şi li s-au deschis ochii amândurora şi au cunoscut că erau goi; au cusut laolaltă frunze de smochin şi şi-au făcut acoperăminte. Şi au auzit glasul Domnului Dumnezeu care se plimba prin grădină în [adierea] vântului zilei şi s-au ascuns bărbatul şi femeia lui din faţa Domnului Dumnezeu printre pomii grădinii. Domnul Dumnezeu l-a chemat pe om şi i-a zis: „Unde eşti?”. El a răspuns: „Am auzit glasul tău în grădină şi mi-a fost frică, pentru că sunt gol, şi m-am ascuns”. Şi el a zis: „Cine ţi-a făcut cunoscut că eşti gol? Nu cumva ai mâncat din pomul din care îţi poruncisem să nu mănânci?”. Omul a răspuns: „Femeia pe care mi-ai dat-o ca să fie cu mine, ea mi-a dat din pom şi am mâncat”. Domnul Dumnezeu i-a zis femeii: „De ce ai făcut aceasta?” Femeia i-a răspuns: „Şarpele m-a amăgit şi am mâncat”. Domnul Dumnezeu i-a zis şarpelui: „Fiindcă ai făcut aceasta, blestemat să fii mai mult decât toate animalele şi decât toate ființele câmpului; pe pântece să umbli şi ţărână să mănânci în toate zilele vieţii tale! Duşmănie voi pune între tine şi femeie, între descendenţa ta şi descendenţa ei. Acesta îţi va pândi capul şi tu îi vei pândi călcâiul”. I-a spus femeii: „Voi înmulţi suferinţele tale când vei fi însărcinată şi vei naşte copiii în durere. Te vei simţi atrasă către bărbatul tău, iar el te va stăpâni”. Şi i-a spus lui Adám: „Pentru că ai ascultat de femeia ta şi ai mâncat din pomul din care îţi poruncisem să nu mănânci, blestemat să fie pământul din cauza ta! Cu trudă te vei hrăni din el în toate zilele vieţii tale! Spini şi mărăcini va face să răsară pentru tine şi vei mânca iarba câmpului. În sudoarea frunţii tale vei mânca pâine până te vei întoarce în pământul din care ai fost luat. Pentru că pământ eşti şi în pământ te vei întoarce”. Şi omul a dat femeii sale numele de Éva, pentru că ea a devenit mama tuturor celor vii. Domnul Dumnezeu a făcut omului şi femeii sale tunici de piele şi i-a îmbrăcat. Şi Domnul Dumnezeu a zis: „Iată, omul a devenit ca unul dintre noi cunoscând binele şi răul! Şi acum, să nu-şi întindă mâna să ia şi din pomul vieţii să mănânce şi să trăiască veşnic!”. Domnul Dumnezeu l-a trimis din grădina Édenului ca să lucreze pământul din care a fost luat. Și l-a izgonit pe om şi a pus să stea la răsăritul grădinii Éden heruvimi şi sabia de foc rotitoare, ca să păzească drumul spre pomul vieţii.”

În Miercurea Cenușii, ziua în care începe Postul Mare, cuvintele centrale sunt cele pe care Dumnezeu le-a spus proto-părinților noștri Adam și Eva, cuvinte care spun: ”Pentru că pământ eşti şi în pământ te vei întoarce” (Gen.3,19). Aceste cuvinte sunt parte a blestemului cu care Dumnezeu i-a alungat pe proto-părinții noștri din Grădina Edenului și l-a informat pe Adam cu privire la faptul că starea lui s-a schimbat și că datorită rebeliunii sale și a neascultării sale va muri.

Blestemul rostit împotriva lui Adam, mai precis cuvintele care spun: ”pământ eşti şi în pământ te vei întoarce” (Gen.3,19) sunt cuvinte care vin ca o concluzie a unui blestem amplu cu care Adam și Eva au fost puși față în față cu Dumnezeu. Lui Adam, Dumnezeu i se adresează cu următoarele cuvinte: ”blestemat să fie pământul din cauza ta! Cu trudă te vei hrăni din el în toate zilele vieţii tale! Spini şi mărăcini va face să răsară pentru tine şi vei mânca iarba câmpului. În sudoarea frunţii tale vei mânca pâine până te vei întoarce în pământul din care ai fost luat” (Gen.3,17-19). Evei, mama tuturor celor vii, Dumnezeu îi vorbește în felul următor: ”Voi înmulţi suferinţele tale când vei fi însărcinată şi vei naşte copiii în durere. Te vei simţi atrasă către bărbatul tău, iar el te va stăpâni” (Gen.3,16). De asemenea, Dumnezeu, datorită păcatului a blestemat întreaga creațiune prin cuvintele care spun: ”blestemat să fie pământul din cauza ta!” (Gen.3,17).

Este însă deosebit de important să remarcăm faptul că în mijlocul acestui blestem rostit de către Dumnezeu împotriva creațiunii și a omului există o voce minunată a Evangheliei Domnului nostru Isus Cristos, o promisiune a harului lui Dumnezeu care spune: ”Duşmănie voi pune între tine şi femeie, între descendenţa ta şi descendenţa ei. Acesta îţi va pândi capul şi tu îi vei pândi călcâiul” (Gen.3,15). Dragii mei, în aceste cuvinte ale lui Dumnezeu, expresia ”dușmănie” este un substantiv. Dușmănia provoacă mereu dușmani. Prin aceste cuvinte, Dumnezeu vine și spune că între descendenții femeii și diavol va exista mereu și mereu dușmănie iar această dușmănie își va atinge apogeul în dușmănia dintre ”sămânța femeii”, adică Domnul nostru Isus Cristos, și satana. Satana îl va zdrobi temporar pe Fiul lui Dumnezeu prin suferință și prin cruce, însă, Evanghelia ne spune faptul că prin suferința și prin moartea lui, Fiul lui Dumnezeu îl va zdrobi definitiv și ireversibil pe Satana.

Cea de-a doua Epistolă a Sfântului Apostol Petru, în pericopa pe care am citit-o în această Liturghie, ne spune astfel: ”Puterea lui dumnezeiască ne-a dăruit toate cele [necesare] spre viaţă şi evlavie prin cunoaşterea celui care ne-a chemat la propria lui glorie şi putere. Prin acestea, ne-a dat promisiunile lui preţioase şi mari, pentru ca astfel să deveniţi părtaşi ai naturii sale dumnezeieşti, după ce v-aţi smuls din depravarea care este în poftele lumii” (2Pet.1,3-4). Cuvântul Evangheliei ne spune faptul că prin Fiul Său întrupat, Dumnezeu l-a făcut pe omul păcătos, adică pe omul căruia în Eden îi erau adresate cuvintele: ”te vei întoarce în pământul din care ai fost luat” (Gen.3,17-19) să fie părtași în Cristos la ”natura dumnezeiască”. Sfântul Apostol Paul explică această participare a noastră la natura divină a lui Cristos atunci când ne spune: ”Potirul binecuvântării pe care îl binecuvântăm nu este oare împărtăşire cu sângele lui Cristos? Pâinea pe care o frângem nu este oare împărtăşire cu trupul lui Cristos?” (1Cor.10,16). Dumnezeu este cel care îl leagă pe omul păcătos de viața Fiul Său prin faptul că îl hrănește pe cel păcătos cu însuși Cristosul pe care l-a sacrificat pe cruce pentru mântuirea aceluia care ”pământ ește şi în pământ se va întoarce” (Parafrazat din Gen.3,19). Evanghelia ne spune faptul că această hrană divină este una spre iertarea păcatelor. Prin oferirea lui Cristos pe deplin omului păcătos, Dumnezeu zdrobește capul Satanei dându-i celui mort în păcat chiar viața Fiul Său și astfel îl eliberează pe cel înrobit de moarte dându-i viața veșnică. Prin ascultarea activă și pasivă a Domnului Isus Cristos, Dumnezeu ne dă viață și ne eliberează din robia în care am intrat prin păcatul nostru. Astfel, Dumnezeu care l-a blestemat pe om datorită păcatului este cel care vine în lumea noastră și rupe lanțurile robiei păcatului, ne răscumpără și ne sfințește pentru a fi pe veci ai săi în Cristos.

Evanghelia ne spune faptul că Domnul nostru Isus Cristos are toată autoritate și voința de a avea milă de noi, iertându-ne păcatele și declarându-ne drepți înaintea lui Dumnezeu deși noi suntem încă păcătoși. Astfel, Dumnezeu este cel care nu doar a creat viață acolo unde acesta nu exista însă, mai mult decât atât, Dumnezeu este cel care dă viață acolo unde este moarte. Aceasta este doctrina pe care Biserica noastră o numește: ”justificarea numai prin credință”. Justificarea numai prin credință este fundamentul credinței Reformei Lutherane din Secolul al XVI-lea și fundamentul credinței Bisericii Lutherane Confesionale. Îndreptățirea prin credință este verdictul lui Dumnezeu prin care păcătosul este declarat iertat de păcatele sale. Iertarea aceasta vine pentru că Dumnezeu este cel care, în Cristos, i-a plătit datoriile omului păcătos. Cristos, prin suferința și moartea sa, a fost cel care a plătit pentru vina noastră după cum ne spune Sfântul Profet Isaia: ”Domnul a făcut să cadă asupra lui păcatele noastre, ale tuturor” (Is.53,6). Acolo pe cruce, Domnul Isus Cristos a stat înaintea lui Dumnezeu ca cel mai mare păcătos din lume nu pentru că Domnul Isus Cristos ar fi comis vreun păcat ci pentru că el a luat asupra lui toate păcatele noastre asumânduși-le ca fiind ale lui după cum spune Sfântul Profet Isaia: ”el a purtat suferinţele noastre şi durerile noastre le-a luat asupra lui” (Is.53,4). Astfel, dezbrăcat de propria sa dreptate, Cristos a fost găsit ”fără haină de nuntă” înaintea lui Dumenzeu și astfel, Fiul lui Dumnezeu întrupat a auzit în dreptul lui cuvintele care spun: ”Legaţi-i picioarele şi mâinile şi aruncaţi-l afară în întuneric! Acolo va fi plânset şi scrâşnirea dinţilor” (Mt.22,13). Pe cruce Domnul Isus Cristos a biruit păcatul și moartea pentru noi, cei care prin păcat am fi trebuit aruncați de către Dumnezeu în suferință și în moarte. Noi nu suntem mântuiți prin dorința sau prin voința noastră și nici prin participarea noastră cu vreun efort la această mântuire, chiar și fiind vorba despre unul minim. Sfântul Apostol Paul ne spune astfel: ”Voi eraţi morţi din cauza greşelilor şi a păcatelor voastre, în care umblaţi odinioară după [mentalitatea] veacului lumii acesteia, după stăpânitorul puterii văzduhului, a duhului care lucrează acum în fiii neascultării. Printre aceştia am trăit şi noi toţi odinioară în poftele trupului nostru, împlinind dorinţele trupului şi ale simţurilor, şi eram şi noi din fire fii ai mâniei, precum şi ceilalţi. Însă Dumnezeu, fiind bogat în îndurare, pentru marea sa iubire cu care ne-a iubit, pe când noi eram morţi din cauza greşelilor noastre, ne-a readus la viaţă împreună cu Cristos – prin har aţi fost mântuiţi – ne-a înviat şi ne-a aşezat în ceruri în Cristos Isus” (Ef.2,1-6). Dragii mei, Cuvântul lui Dumnezeu ne spune faptul că noi suntem mântuiți ci exclusiv prin voința lui Dumnezeu și această mântuire este imputată de către Dumnezeu tuturor acelora care cred în Cuvântul Evangheliei. Noi suntem mântuiți pentru că Dumnezeu însuși ne-a iubit și l-a trimis pe Fiul său în lumea noastră ca să fie ”sămânța femeii care a zdrobit capul șarpelui”.

Dragii mei, în această zi specială numită Miercurea Cenușii, o zi a doliului pentru că ne gândim la faptul că păcatul ne-a despărțit de Dumnezeu și de dreptatea în care Dumnezeu ne-a creat, doresc foarte mult să vă proclam vestea cea bună a Evangheliei Domnului nostru Isus Cristos care spune: ”prin har aţi fost mântuiţi datorită credinţei şi aceasta nu e de la voi, ci este darul lui Dumnezeu, nu prin fapte, ca să nu se laude nimeni” (Ef.2,8-9). Scriindu-le creștinilor din Roma, Sfântul Apostol Paul spune astfel: ”dreptatea lui Dumnezeu s-a revelat în afara Legii, fiind mărturisită de Lege şi de Profeţi, acea dreptate a lui Dumnezeu care [vine] prin credinţa în Isus Cristos pentru toţi aceia care cred, căci nu este deosebire. De fapt, toţi au păcătuit şi sunt lipsiţi de gloria lui Dumnezeu, dar sunt justificaţi în mod gratuit prin harul lui, prin răscumpărarea în Cristos Isus. Pe acesta Dumnezeu l-a pus ca jertfă de ispăşire pentru ca, prin credinţa în sângele său, să-şi arate dreptatea trecând cu vederea păcatele din trecut în timpul îngăduinţei lui Dumnezeu, ca să arate dreptatea lui în timpul de acum, aşa încât să fie drept şi să-l justifice pe cel care crede în Isus” (Rom.3,21-26).

Această răscumpărare sau justificare este una completă și sigură în Cristos! Privind la jertfa lui Cristos, Dumnezeu și-a schimbat poziția față de omul păcătos. În Cristos, Dumnezeu nu mai privește la păcatele noastre deoarece, spune Sfântul Apostol Paul: ”toţi câţi aţi fost botezaţi în Cristos v-aţi îmbrăcat în Cristos” (Gal.3,27). În botezul nostru care are loc în numele lui Cristos, se întâmplă un miracol după cum ne spune Sfântul Apostol Paul: ”am fost înmormântaţi împreună cu el prin Botez în moartea [lui] pentru ca, după cum Cristos a înviat din morţi prin gloria Tatălui, la fel şi noi să umblăm într-o viaţă nouă. Căci dacă am fost împreună sădiţi într-o moarte asemănătoare cu a lui, la fel vom fi în înviere, ştiind bine că omul nostru cel vechi a fost răstignit împreună [cu el], pentru ca trupul păcatului să fie nimicit, aşa încât să nu mai fim sclavii păcatului, fiindcă cel care a murit a fost eliberat de păcat” (Rom.6,4-7). În Cristos, în jertfa lui Cristos, Dumnezeu ne-a eliberat din robia păcatului nostru!

Închei prin a vă spune faptul că Domnul Isus Cristos nu a murit doar pentru justificarea noastră ci și pentru sfințirea noastră. Sfântul Apostol Paul ne spune astfel: ”Dumnezeu l-a trimis pe Fiul său într-un trup asemănător cu cel al păcatului, iar cât priveşte păcatul, a condamnat păcatul în trup, pentru ca dreptatea Legii să se împlinească în noi, cei care umblăm nu după trup, ci după Duh” (Rom.8,3-4). În Cristos noi suntem justificați și regenerați astfel că trăim în viața noastră voia lui Dumnezeu. Noi suntem chemați să fim părtași la gloria lui Cristos dar și la evlavia lui. Suntem chemați să reflectăm bunătatea și iubirea lui față de omul păcătos. Noi suntem chemați să îl iubim pe Dumnezeu din toată inima noastră dar și să îl iubim pe aproapele nostru ca pe noi înșine. Suntem chemați să iubim și să iertăm. Sfântul Apostol Paul ne spune astfel: ”voi nu sunteţi în trup, ci în Duh, din moment ce Duhul lui Dumnezeu locuieşte în voi” (Rom.8,9).

Acesta este mesajul lui Dumnezeu pentru noi în Miercurea Cenușii. Cuvântul Legii ne spune astfel: ”te vei întoarce în pământul din care ai fost luat căci pământ eşti şi în pământ te vei întoarce” (Gen.3,19) dar Cuvântul Evangheliei vine și ne spune ”Dacă Duhul celui care l-a înviat pe Isus Cristos din morţi locuieşte în voi, cel care l-a înviat pe Cristos din morţi va învia şi trupurile voastre muritoare, prin Duhul lui care locuieşte în voi” (Rom.8,11).

Amin!