PREDICA PENTRU DUMINICA Misericordias Domini, A TREIA DUMINICĂ DUPĂ ÎNVIEREA DOMNULUI, 18 04 2021

Har și pace de la Dumnezeu, Tatăl nostru, și de la Domnul nostru Isus Cristos. În mila bunului Dumnezeu, ne-am regăsit în Casa Domnului pentru Duminica Misericordias Domini, a treia Duminică după învierea Domnului nostru Isus Cristos. Denumirea acestei Duminici vine de la traducerea în limba latină a Psalmului 32, unde ni se spune astfel ”Misericordia Domini plena est terra”. În limba română, această propoziție este tradusă astfel: ”pământul este plin de bunătatea Domnului”. Această a treia Duminică după învierea Domnului Isus Cristos mai este cunoscută în tradiția Bisericii noastre și sub numele de Duminica Păstorului cel Bun. Predica din această Duminică este din Ioan 10:11-16.

”¹¹Eu sunt păstorul cel bun. Păstorul cel bun îşi dă viaţa pentru oi. ¹²Cel plătit şi care nu este păstor, căruia nu-i aparţin oile, vede lupul venind, lasă oile şi fuge, iar lupul le răpeşte şi le împrăştie; ¹³pentru că este plătit şi nu-i pasă de oi. ¹⁴Eu sunt păstorul cel bun. Eu le cunosc pe ale mele şi ale mele mă cunosc pe mine ¹⁵aşa cum mă cunoaşte Tatăl şi eu îl cunosc pe Tatăl; iar eu însumi îmi pun viaţa pentru oi. ¹⁶Mai am şi alte oi, care nu sunt din staulul acesta; şi pe acelea trebuie să le aduc; iar ele vor asculta glasul meu şi va fi o singură turmă şi un singur păstor”

Dragii mei, Cuvântul Evangheliei pentru această Duminică ne spune faptul că Domnul Isus este: ”păstorul cel bun” (In.10,11), mai precis acel păstor despre care citim că ”oile îl urmează, pentru că îi cunosc vocea” (In.10,4). Evanghelia aceasta ne învață ceea ce însemnă să fi cu adevărat creștin și cum vrea Domnul nostru Isus Cristos ca noi să îl urmăm. Din această pericopă descoperim faptul că a fi cu adevărat creștin nu înseamnă a poseda un set de cunoștințe superioare în comparație cu ceilalți oameni. Dacă lucrurile ar fi stat în felul acesta ”gnostic”, Domnul Isus Cristos ar fi spus: ”Eu sunt profesorul cel bun, urmați-mă și vă voi învăța mult mai multe lucruri”. Dacă a fi cu adevărat creștin ar fi însemnat să ai o atitudine politică sănătoasă, Domnul Isus Cristos ar fi spus: ”Eu sunt politicianul cel bun, urmați-mă și vă voi oferi bunăstare”. Dacă a fi creștin înseamnă să fi specialist în sănătate publică, atunci Domnul Isus Cristos ar fi spus: ”Eu sunt specialistul cel bun, urmați-mă și veți învăța cum să abordați pandemia de Covid19”. Dacă a fi creștin ar însemna să fi un opozant al regimului politic, Domnul Isus Cristos ar fi spus: ”Eu sunt revoluționarul cel bun, urmați-mă și vom schimba regimul”. Domnul Isus Cristos se compară pe sine cu un păstor și ne spune: ”Eu sunt păstorul cel bun. Păstorul cel bun îşi dă viaţa pentru oi” (In.10,11). Acesta este modul în care Domnul Isus Cristos vrea ca noi să îl vedem, ca pe Dumnezeul nostru cel bun și iubitor care este gata să își dea propria viață pentru a câștiga viața noastră aflată în robia păcatului, a morții și a diavolului. Domnul Isus Cristos vrea ca noi să îl vedem ca pe Dumnezeu căruia nu îi pasă de sine însuși ci îi pasă mai mult de noi, până acolo încât să își dea propria viață pentru noi, cei despre care, Sfântul Profet Isaia spune: ”Noi toţi rătăceam ca oile, fiecare avea propriul drum în faţă” (Is.53,6). Domnul Isus Cristos este ”păstorul cel bun” care și-a oferit viața pe cruce ca sacrificiu ispășitor pentru păcatele fiecăruia dintre noi, astfel încât, prin moartea lui, noi să fim eliberați din blestemul morții în care diavolul ne ținea captivi prin păcat, după cum citim: ”Voi eraţi morţi din cauza greşelilor şi a păcatelor voastre, în care umblaţi odinioară după [mentalitatea] veacului lumii acesteia, după stăpânitorul puterii văzduhului, a duhului care lucrează acum în fiii neascultării” (Ef.2,1-2). Pentru a ne salva din moarte, Domnul Isus Cristos s-a făcut părtași morții despre care Sfântul Apostol Paul spune: ”răsplata păcatului este moartea” (Rom.6,23). Evanghelia ne spune, tot prin gura Sfântului Apostol Paul, faptul că: ”Pe cel care nu a cunoscut păcatul el l-a făcut păcat de dragul nostru pentru ca noi să devenim justificarea lui Dumnezeu în el” (2Cor.5,21). Scriptura este foarte clară la acest capitol. Dacă Dumnezeu nu ar fi făcut toate acestea în și prin Fiul său, atunci noi am fi trebuit să suportăm tot acest blestem pentru că păcatele noastre ar fi rămas peste fiecare dintre noi iar Cuvântul Legii ne spune: ”Blestemat este cel care nu este statornic în cuvintele legii acesteia ca să le împlinească!” (Deut.27,26). Dacă Dumnezeu nu ar fi împlinit în Cristos cuvintele care spun: ”Cristos ne-a răscumpărat din blestemul Legii, făcându-se pentru noi blestem” (Gal.3,13), noi nu am fi putut niciodată să stăm în fața lui Dumnezeu fără să fim condamnați. Am fi fost consumați de prezența lui Dumnezeu așa cum focul consumă lemnele uscate, după cum citim: ”Domnul Dumnezeul tău este un foc mistuitor” (Deut.4,24). În absența jertfei Domnului nostru Isus Cristos, noi înșine ar fi trebuit să plătim pentru fiecare dintre păcatele pe care le-am comis de-a lungul existenței noastre după cum ne spune Cuvântul: ”Sufletul care păcătuiește, el va muri” (Ez.18,20). Legea lui Dumnezeu nu doar cere o ascultare perfectă de poruncile lui Dumnezeu dar, așa cum deja am văzut, Legea condamnă la mânia veșnică a lui Dumnezeu pe orice om care nu reușește să împlinească aceste porunci. Pentru orice om care încalcă Legea lui Dumnezeu, cu voie sau fără de voie, indiferent de gravitatea păcatului comis, pedeapsa este Iadul cel veșnic despre care citim astfel: ”locul unde viermele nu moare şi focul nu se stinge” (Mc.9,48)

Acest mesaj al Legii lui Dumnezeu este unul terifiant. Acest lucru pentru că fiecare dintre noi, privindu-ne în lumina Legii lui Dumnezeu nu putem să constatăm decât ceea ce Sfântul Apostol Paul spune: ”şi iudeii, şi grecii sunt sub păcat, după cum este scris: „Nu este drept nici măcar unul” (Rom.3,9-10). Mai mult, Sfântul Apostol Paul ne spune foarte clar faptul că în Lege nu putem să găsim nici un fel de speranță pentru mântuirea noastră deoarece: ”noi ştim că ceea ce spune Legea o spune celor ce sunt sub Lege, pentru ca orice gură să fie închisă şi toată lumea să fie găsită vinovată înaintea lui Dumnezeu, aşa încât, prin faptele Legii, nu va fi justificat niciun om înaintea lui, căci prin Lege [vine] numai cunoaşterea păcatului” (Rom.3,19-20). Astfel, privind la Legea lui Dumnezeu nu ne rămâne decât să strigăm disperați, asemenea Sfântului Apostol Paul: ”Om nefericit ce sunt! Cine mă va elibera de acest trup al morţii?” (Rom.7,24).

Răspunsul la această întrebare dramatică ne este oferit de către Evanghelia Domnului Isus Cristos care ne spune că Fiul lui Dumnezeu a venit în această lumea pentru a deveni el însuși: ”Mielul lui Dumnezeu, care ridică păcatul lumii!” (In.1,29). Isus Cristos a devenit mielul adus ca jertfă înaintea lui Dumnezeu ca ispășire pentru toate acele păcate ale noastre care ne puneau sub mânia veșnică a lui Dumnezeu. Prin moartea lui pe cruce, Domnul Isus Cristos a plătit plata cerută de lege pentru păcatul nostru după cum ne spune Sfântul Profet Isaia: ”el a purtat suferinţele noastre şi durerile noastre le-a luat asupra lui. Noi l-am considerat lovit, bătut de Dumnezeu şi umilit. Dar el era străpuns pentru nelegiuirile noastre, lovit pentru păcatele noastre. Pedeapsa care ne aducea pacea era asupra lui. Prin rănile lui noi suntem vindecaţi” (Is.53,4-5). Noi stăm astăzi înaintea lui Dumnezeu ca oameni justificați, adică considerați drepți, pentru că Dumnezeu însuși a rezolvat problema păcatului nostru în și prin Fiul său. Pentru că Fiul lui Dumnezeu a venit în această lume ca să fie pentru noi: ”Mielul lui Dumnezeu, care ridică păcatul lumii!” (In.1,29) și, în același timp: ”păstorul cel bun. Păstorul cel bun îşi dă viaţa pentru oi” (In.10,11), noi putem sta înaintea lui Dumnezeu pe deplin încredințați în mesajul binecuvântat al Evangheliei Domnului Isus Cristos care ne spune: ”nu este nicio condamnare pentru cei care sunt în Cristos Isus” (Rom.8,1).

Acesta este dragostea și bunătatea cea mare a lui Dumnezeu pentru omul păcătos. El nu ne-a făcut pe noi responsabili pentru păcatele noastre ci l-a făcut pe Fiul său responsabil pentru ele. În felul acesta Dumnezeu însuși a împlinit dreptatea cerută de Lege, dreptate pe care noi nu am fost și nici nu suntem în stare să o împlinim. Fiind uniți cu Cristos în Botezul nostru după cum ne spune Sfântul Apostol Paul: ”câţi aţi fost botezaţi în Cristos v-aţi îmbrăcat în Cristos” (Gal.3,27) noi putem să venim înaintea lui Dumnezeu ca niște ”fii înaintea Tatălui” după cum citim: ”toţi sunteţi fii ai lui Dumnezeu prin credinţa în Cristos Isus” (Gal.3,26). Prin jertfa lui Cristos noi am fost eliberați din blestemul morții după ne spune Sfântul Apostol Paul: ”după cum prin greşeala unuia singur condamnarea [a ajuns] la toţi oamenii, tot la fel, prin actul de dreptate al unuia singur, [a ajuns] la toţi oamenii justificarea care dă viaţă. Într-adevăr, după cum prin neascultarea unui singur om, cei mulţi au fost făcuţi păcătoşi, tot la fel, prin ascultarea unuia singur, cei mulţi vor fi făcuţi drepţi” (Rom.5,18-19) pentru ca mai apoi să citim: ”după cum păcatul a domnit prin moarte, la fel harul să domnească prin justificarea ce duce la viaţa veşnică prin Isus Cristos, Domnul nostru” (Rom.5,21).

Dragii mei, acesta este modul în care funcționează Împărăția lui Dumnezeu. Prin iertarea păcatelor de care omul are parte prin jertfa substitutivă a Domnului Isus Cristos pe cruce. Iar această iertare a păcatelor vine la noi prin ”mijloacele harului”. Iertarea păcatelor vine la noi prin Cuvântul Evangheliei Domnului nostru Isus Cristos, locul unde Domnul Isus Cristos ne comunică mesajul iertării păcatelor noastre despre care, Sfântul Apostol Paul ne spune: ”eu nu mă ruşinez de evanghelie, căci ea este puterea lui Dumnezeu pentru mântuirea oricărui [om] care crede” (Rom.1,16). Cristos este prezent în Cuvântul Evangheliei și lucrează credința în noi prin acest cuvânt al mântuirii după cum citim: ”credinţa vine din predicare, iar predicarea, din cuvântul lui Cristos” (Rom.10,17). Această Evanghelie este cea care ne aduce mesajul care ne împacă cu Dumnezeu după cum ne spune Sfântul Apostol Paul: ”Dumnezeu era în Cristos împăcând lumea cu sine, neţinând cont de greşelile lor şi punând în noi cuvântul reconcilierii” (2Cor.5,19). Duminica trecută am vorbit despre instituirea ”Oficiului pastoral” de către însuși Domnul nostru Isus Cristos prin cuvintele: ”Aşa cum m-a trimis Tatăl, aşa vă trimit şi eu pe voi” (In.20,21). Folosindu-se de păstorii ordinați ai Sfintei sale Bisericii, Domnul Isus Cristos vine la noi prin ”mijloacele harului”, Evanghelia, Sacramentul Botezului, Sacramentul Euharistiei și Sfânta Absoluțiune. Prin ”mijloacele harului” Dumnezeu ne comunică iertarea păcatelor, mântuirea și viața veșnică. Acesta este amploarea autorității pe care Domnul Isus Cristos a conferit-o păstorilor ordinați ai Sfintei sale Biserici.

Dragii mei, nici un om și nici o instituție omenească nu poate schimba rânduielile lăsate de către Dumnezeu Bisericii sale. ”Păstorul” Bisericii este Domnul Isus Cristos și ceea ce el însuși a instituit reprezintă comori ale Bisericii sale. Păstorii ordinați de către Biserică funcționează ”in persona Cristi” ci nu ”în locul lui Cristos”. Rolul păstorului chemat și ordinat de către Biserica lui Cristos este acela de a predica Evanghelia lui Cristos și de a administra iertarea păcatelor exact așa cum Cristos a instituit să se facă acest lucru.

Dragii mei, autoritatea păstorilor Bisericii nu este aceea ce a se ocupa de problemele lumești, nu este acela de a se transforma în ”eroi ai lupte anti pandemie”, nu este acela de a rezolva problemele politice ale lumii în care trăim, nu este acela de a căuta soluții pentru problemele mediului sau pentru prosperitate socială. Rolul păstorilor este acela de a administra harul lui Dumnezeu prin ”mijloacele harului” așa cum Cristos le-a instituit și cum Cristos, prin Sfânta sa Biserică i-a chemat la slujire. Slujitorii Bisericii lui Cristos sunt fideli chemării lor și sunt fideli celui care este ”păstorul cel bun” doar în măsura în care își împlinesc cu credincioși chemarea și slujirea în care au fost ordinați.

Ce doresc să învățăm din Evanghelia de astăzi. În mod special să memorăm în inima noastră cuvintele Domnului Isus Cristos: ”Eu sunt păstorul cel bun. Păstorul cel bun îşi dă viaţa pentru oi” (Io.10,11). Apoi, îmi doresc să aveți în voi convingerea faptului că în Cristos avem iertate toate păcatele pe care le facem în acest trup supus morții. Prin sângele lui Cristos noi am fost spălați de nelegiuirea noastră. Cristos a urcat pe cruce în locul fiecăruia dintre noi și a înviat din mormânt pentru fiecare dintre noi. Apoi, păcatele noastre nu pot face ineficient sângele lui Cristos. Cât timp rămânem ancorați prin credință în promisiunea Evangheliei, Domnul Isus Cristos este Mântuitorul nostru după cum spune Sfântul Apostol Ioan: ”Dacă ne mărturisim păcatele, el este fidel şi drept ca să ne ierte păcatele şi să ne cureţe de orice nedreptate” (1In.1,9) iar mai apoi spune: ”dacă cineva ar păcătui, avem un apărător la Tatăl, pe Isus Cristos, cel drept. El este jertfa de ispăşire pentru păcatele noastre, dar nu numai pentru ale noastre, ci şi pentru ale lumii întregi” (1Io.2,1-2). Cristos vrea să îl privim ca pe ”Păstorul nostru cel bun”, cel care ne iubește, ne adună, ne spală de păcatele noastre și ne face să fim turma lui, locul unde suntem la adăpost de cel rău. Cristos ne asigură că el însuși ne va apară de rău. Această turmă este Sfânta sa Biserică. Aici, în Biserica lui, Cristos însuși vine la noi în Liturghie, ne vorbește Evanghelia sa și ne hrănește cu trupul și cu sângele lui. Copii săi, Biserica sa, ascultă glasul lui Cristos și astfel vorbim despre ”o singură turmă şi un singur păstor” (In.10, 16).

Amin!