predica pentru duminica Misericordias Domini, a treia duminică după înviere, 23 04 2023

”Eu sunt păstorul cel bun. Păstorul cel bun îşi dă viaţa pentru oi. 12Cel plătit şi care nu este păstor, căruia nu-i aparţin oile, vede lupul venind, lasă oile şi fuge, iar lupul le răpeşte şi le împrăştie; 13pentru că este plătit şi nu-i pasă de oi. 14Eu sunt păstorul cel bun. Eu le cunosc pe ale mele şi ale mele mă cunosc pe mine 15aşa cum mă cunoaşte Tatăl şi eu îl cunosc pe Tatăl; iar eu însumi îmi pun viaţa pentru oi. 16Mai am şi alte oi, care nu sunt din staulul acesta; şi pe acelea trebuie să le aduc; iar ele vor asculta glasul meu şi va fi o singură turmă şi un singur păstor” (In.10,11-16)

Evanghelia ne spune faptul că Domnul Isus Cristos este: ”păstorul cel bun” (In.10,11), despre care citim că ”oile îl urmează, pentru că îi cunosc vocea” (In.10,4). Domnul Isus Cristos ne spune, de asemenea: ”Eu sunt păstorul cel bun. Păstorul cel bun îşi dă viaţa pentru oi” (In.10,11). Domnul Isus Cristos vrea ca noi să îl vedem, ca pe Dumnezeul nostru cel bun și iubitor care își dă propria viață pentru a câștiga viața noastră aflată în robia păcatului, a morții și a diavolului.

Răspunzându-i unui lider al poporului evreu care l-a întrebat astfel: ”Învăţătorule bun, ce să fac ca să moştenesc viaţa veşnică?”. (Lc.18,19 ) Domnul Isus Cristos i-a spus: „De ce-mi spui bun? Nimeni nu este bun decât numai Dumnezeu” (Lc.18,20). Acest dialog ne prezintă contrastul dintre ceea ce omul înțelege prin expresia ”bun” – în greacă ”καλός” și ceea ce Dumnezeu înțelege.

Perspectiva umană promovează mereu o interpretare romantică a expresiei ”a fi bun”. Omul ”bun” este acela care se poartă mereu cu blândețe, care aduce mângâiere și care este mereu dispus să își împartă afecțiunea sa cu cei din jurul său. Cristos poate să fie considerat ca fiind ”păstorul cel bun” din acestă perspectivă deoarece, Cuvântul lui Dumenzeu ne spune astfel: ”Eu sunt blând și smerit cu inima; și veți găsi odihnă pentru sufletele voastre” (Mt.11,29).

Din perspectiva lui Dumnezeu însă, ”a fi bun” înseamnă mult mai mult decât a fi o persoană blândă, afectuoasă și mângâietoare. ”A fi bun” înseamnă a iubi până la sacrificiu de sine, după cum citim: ”iubindu-i pe ai săi care erau în lume, i-a iubit până la sfârşit” (In.13,1). De aceea, ”Nimeni nu este bun decât numai Dumnezeu” (Lc.18,20) pentru că doar Dumnezeu este ”Păstorul cel bun [care] îşi dă viaţa pentru oi” (In.10,11).

Este foarte interesant faptul că Domnul Isus Cristos nu folosește cuvintele: ”Eu sunt păstorul cel iubitor” ci folosește expresia: ”Eu sunt păstorul cel bun”. Prin aceste cuvinte, Domnul Isus Cristos merge mult mai departe decât a se descrie pe sine drept iubitor, afectuos sau prietenos. Domnul Isus Cristos este ”păstorul cel bun” în sensul în care el este ”păstorul potrivit să păstorească oile”. El este ”păstorul cu adevărat calificat să păstorească oile”. El este ”păstorul cu adevărat competent să păstorească oile”.

Când Domnul nostru Isus Cristos spune: ”Eu sunt păstorul cel bun” (In.10,11) el nu are aici în vedere un aspect moral cu toate că este foarte adevărat faptul că el este ”păstorul cel bun” într-un sens moral, fiind singurul fără păcat înaintea lui Dumnezeu, descris de către Sfântul Apostol Paul drept: ”cel care nu a cunoscut păcatul” (2Cor.5,21). Domnul Isus Cristos este singurul care a împlinit Legea lui Dumnezeu care este standardul absolut al moralității.

Pretenția Domnului nostru Isus Cristos ca fiind ”păstorul cel bun” vine din ascultarea și din jertfa de sine în favoarea omului păcătos pentru eliberarea acestuia din robia păcatului, a morții și a diavolului. În timp ce toti ceilalți păstori fug pentru că ”nu le pasă de oi” ci le pasă de propria siguranță, pentru a ne salva din moarte despre care Sfântul Apostol Paul spune: ”răsplata păcatului este moartea” (Rom.6,23), Domnul Isus Cristos s-a făcut părtași morții după cum Evanghelia ne spune, tot prin gura Sfântului Apostol Paul, faptul că: ”Pe cel care nu a cunoscut păcatul el l-a făcut păcat de dragul nostru pentru ca noi să devenim justificarea lui Dumnezeu în el” (2Cor.5,21).

Domnul Isus Cristos este ”păstorul cel bun” care, pentru salvarea noastră din gura lupului se aruncă pe sine în gura lupului. El ne scapă de moarte oferindu-se pe sine morții. El ne scapă de condamnarea Legii oferindu-se pe sine Legii drept păcătos care să fie condamnat. Dacă Fiul lui Dumnezeu nu ar fi venit să fie ”păstorul cel bun”,  atunci noi am fi trebuit să suportăm tot acest blestem pentru că păcatele noastre ar fi rămas peste fiecare dintre noi iar Cuvântul Legii ne spune: ”Blestemat este cel care nu este statornic în cuvintele legii acesteia ca să le împlinească!” (Deut.27,26).

Domnul Isus Cristos este ”păstorul cel bun” deoarece el însuși devine ”Mielul lui Dumnezeu, care ridică păcatul lumii!” (In.1,29). El devine parte din turmă pentru ca el să se pună înaintea lupului și să se lase ucis astfel încât restul turmei să scape cu viață. Ca ”Mielul lui Dumnezeu” Cristos ne răscumpără prin sine însuși după cum citim: ”el era străpuns pentru nelegiuirile noastre, lovit pentru păcatele noastre. Pedeapsa care ne aducea pacea era asupra lui. Prin rănile lui noi suntem vindecaţi” (Is.53,5).  

Noi stăm astăzi înaintea lui Dumnezeu ca oameni justificați pentru că Dumnezeu însuși a rezolvat problema păcatului nostru în și prin Fiul său care a venit în această lume ca să fie pentru noi: ”Mielul lui Dumnezeu, care ridică păcatul lumii!” (In.1,29) și, în același timp: ”păstorul cel bun. Păstorul cel bun care îşi dă viaţa pentru oi” (In.10,11). Doar în acest fel, noi putem sta înaintea lui Dumnezeu pe deplin încredințați în mesajul binecuvântat al Evangheliei Domnului Isus Cristos care ne spune: ”nu este nicio condamnare pentru cei care sunt în Cristos Isus” (Rom.8,1).

Acesta este dragostea și bunătatea cea mare a lui Dumnezeu pentru omul păcătos. El nu ne-a făcut pe noi responsabili pentru păcatele noastre ci l-a făcut pe Fiul său responsabil pentru ele. În felul acesta Dumnezeu însuși a împlinit dreptatea cerută de Lege, dreptate pe care noi nu am fost și nici nu suntem în stare să o împlinim.

Fiind uniți cu Cristos în Botezul nostru după cum ne spune Sfântul Apostol Paul: ”câţi aţi fost botezaţi în Cristos v-aţi îmbrăcat în Cristos” (Gal.3,27) noi putem să venim înaintea lui Dumnezeu ca niște ”fii înaintea Tatălui” după cum citim: ”toţi sunteţi fii ai lui Dumnezeu prin credinţa în Cristos Isus” (Gal.3,26).

Prin sângele lui Cristos noi am fost spălați de nelegiuirea noastră. Cristos a urcat pe cruce în locul fiecăruia dintre noi și a înviat din mormânt pentru fiecare dintre noi. Păcatele noastre nu pot face ineficiente jertfa și învierea lui Cristos. Cât timp rămânem ancorați prin credință în promisiunea Evangheliei, Domnul Isus Cristos este Mântuitorul nostru după cum spune Sfântul Apostol Ioan: ”El este jertfa de ispăşire pentru păcatele noastre, dar nu numai pentru ale noastre, ci şi pentru ale lumii întregi” (1In.2,2).

Cristos vrea ca fiecare dintre noi să îl privim ca pe ”Păstorul nostru cel bun”, cel care ne iubește, ne adună, ne spală de păcatele noastre și ne face să fim turma lui, locul unde suntem la adăpost de cel rău. Cristos ne asigură că el însuși ne va apară de rău. Această turmă este Sfânta sa Biserică. Aici, în Biserica lui, Cristos însuși vine la noi în Liturghie, ne vorbește Evanghelia sa și ne hrănește cu trupul și cu sângele lui. Copii săi, Biserica sa, ascultă glasul lui Cristos și astfel vorbim despre ”o singură turmă şi un singur păstor” (In.10, 16).

Amin!