PREDICA PENTRU DUMINICA OCULI, A TREIA DUMINICĂ DIN POSTUL MARE, 21 03 2022

Har și pace de la Dumnezeu, Tatăl nostru, și de la Domnul nostru Isus Cristos. Astăzi, în mila bunului Dumnezeu, suntem în cea de-a treia Duminică din Postul Mare, zi care, în calendarul Bisericii noastre poartă numele de Duminica Oculi. Această denumire vine din limba latină și se traduce prin expresia ”privesc”, expresie care o regăsim în Psalmul 25:15, unde, în limba română citim astfel: ”Eu îmi întorc necurmat ochii spre Domnul”. Textul pentru predica din Duminica Oculi, a treia Duminică din Postul Mare este din Luca 11:14-28.

” ¹⁴ Isus a scos un diavol şi acesta era mut; îndată ce a ieşit diavolul, mutul a început să vorbească, iar mulţimile se mirau. ¹⁵ Însă unii dintre ei spuneau: „Cu Béelzebul, căpetenia diavolilor, îi scoate pe diavoli”. ¹⁶ Alţii, ispitindu-l, cereau de la el un semn din ceruri. ¹⁷ Dar el, cunoscând gândurile lor, le-a spus: „Orice împărăţie dezbinată în ea însăşi se ruinează şi se prăbuşeşte casă peste casă. ¹⁸ Deci, dacă Satana este dezbinat în el însuşi, cum va dura împărăţia lui? Voi ziceţi că eu îi scot pe diavoli cu Béelzebul. ¹⁹ Dar dacă eu îi scot pe diavoli cu Béelzebul, fiii voştri cu cine îi scot? Pentru aceasta ei vor fi judecătorii voştri. ²⁰ Însă dacă eu îi scot pe diavoli cu degetul lui Dumnezeu, atunci împărăţia lui Dumnezeu a ajuns la voi. ²¹ Când un om puternic, bine înarmat, îşi păzeşte casa, ceea ce are el este în siguranţă; ²² dar dacă vine unul mai puternic decât el şi îl învinge, îi ia armele în care se încredea şi împarte [prada]. ²³ Cine nu este cu mine este împotriva mea şi cine nu adună cu mine risipeşte. ²⁴ Când duhul necurat iese dintr-un om, umblă prin locuri fără apă căutând odihnă. Negăsind-o, îşi zice: «Mă voi întoarce la casa mea din care am ieşit». ²⁵ Venind, o găseşte măturată şi pusă în ordine. ²⁶ Atunci merge şi aduce cu el alte şapte duhuri mai rele decât el şi, intrând, locuiesc acolo, iar starea de pe urmă a omului aceluia devine mai rea decât cea dintâi.²⁷ În timp ce spunea acestea, o femeie din mulţime şi-a ridicat vocea şi a spus: „Fericit sânul care te-a purtat şi pieptul la care ai supt!”. ²⁸ Dar el a zis: „Mai degrabă fericiţi sunt aceia care ascultă cuvântul lui Dumnezeu şi-l păzesc!”.”

Dragii mei, în mila lui Dumnezeu parcurgem împreună sezonul Postului Mare, un sezon în care, așa cum am văzut, suntem învățați despre necesitatea omului de a se pocăi, de ași mărturisi păcatele și de a trăi în smerenie. Pericopa aceasta este una extrem de valoroasă pentru noi deoarece ni-l prezintă pe Domnul Isus Cristos nu doar ca pe un Mântuitor pentru un timp din trecut ci ca un Mântuitor care acționează în lume până la finalul istoriei. Pericopa aceasta ne vorbește despre ceea ce oamenii credeau despre Isus Cristos iar acest aspect reprezintă o ocazie pentru noi să învățăm o lecție cu adevărat specială. Unul dintre cele mai importante lucruri pe care această pericopă îl evidențiază este faptul că Domnul nostru Isus Cristos este stăpân peste diavol și că această autoritate nu a fost valabilă doar pentru timpul în care Domnul Isus Cristos a fost în trup pe acest pământ ci este valabilă și astăzi și va fi valabilă până la finalul acestei lumi. Pentru a ne dovedi acest lucru foarte important pentru noi, Domnul Isus Cristos a instituit Mijloacele Harului: Cuvântul Evangheliei, Sfântului Botez, Euharistia, și Absoluțiunea, împreună cu Oficiul Pastoral al Bisericii lui Cristos. Toate aceste elemente au rolul de ai apăra pe oameni de diavol astfel încât oamenii să devină liberi din robia păcatului, a morții și a diavolului. Lucrul acesta este adevărat și întărit de cuvintele lui Dumnezeu care spun: ”cuvântul Meu, care iese din gura Mea, nu se întoarce la Mine fără rod, ci va face voia Mea şi va împlini planurile Mele” (Is.55,11). Dragii mei, așa cum apa care cade peste un pământ sterp produce o explozie de vegetație, la fel și Cuvântul lui Dumnezeu produce roade atunci când acționează asupra omului. Duhul Sfânt lucrează prin Cuvântului lui Dumnezeu pentru a lumina și purifica inimile cu scopul de a le elibera de sub robia și tirania diavolului. Această lucrare a Duhului Sfânt nu este una vizibilă ochiului uman așa cum a fost evenimentul relatat în pericopa noastră unde citim faptul că: ”Isus a scos dintr-un bolnav un drac care era mut” (Lc.11,14). Noi însă, aceia care credem Cuvântul lui Dumnezeu, suntem plini de bucurie știind faptul că Dumnezeu a instituit mijloace prin care, zi de zi, diavolul este alungat.

Dragii mei, nu este nici un secret faptul că orice om care se naște pe acest pământ este înrobit lui Satan iar diavolul își exercită autoritatea asupra lui. Sfântul Împărat David afirmă acest lucru spunând: ”iată că sunt născut în nelegiuire, şi în păcat m-a zămislit mama mea” (Ps.51,5). Din acest motiv este nevoie ca noi să îi aducem pe copiii noștri pentru a fi botezați, în acord cu porunca lui Cristos, pentru ca ei să fie regenerați pentru Împărăția lui Dumnezeu după cum însuși Mântuitorul nostru ne spune: ”dacă nu se naşte cineva din apă şi din Duh, nu poate să intre în Împărăţia lui Dumnezeu” (In.3,5). Atunci când un copil este botezat în numele lui Isus Cristos, Dumnezeu își revarsă asupra lui toată mila sa. La fel stau lucrurile și în ceea ce privește acele conștiințe încărcate de povara păcatului care vin la Biserică pentru a primi consolare de la slujitorii Bisericii, înzestrați cu autoritate de către Isus Cristos pentru a le alina suferințele arătându-le suferințele pe care Domnul Isus Cristos le-a îndurat pentru fiecare dintre ei. Diavolul nu îi va elibera pe acești oameni datorită puterilor noastre ci datorită promisiunii de iertare a păcatelor din Evanghelia lui Cristos. Apoi, ori de câte ori conștiința noastră este apăsată și împovărată de păcate, Dumnezeu, în harul său nemărginit, ne-a dat Sacramentul Euharistiei, pe care însuși Domnul nostru Isus Cristos l-a instituit în mod special pentru consolarea noastră. Atunci când noi ne împărtășim cu trupul și cu sângele Domnului nostru Isus Cristos noi primim deplină asigurare a faptului că El a murit pentru toate păcatele noastre, pentru ca păcatele noastre să afle iertare. Dragii mei, în fața acestor mijloace de manifestare ale harului lui Dumnezeu, orice formă de teroare și de înrobire din partea diavolului încetează. Aceasta este un lucru foarte important pe care Biserica lui Cristos trebuie să îl facă până la sfârșitul timpului, deoarece diavolul este numit în mod clar de Scriptură: ”balaurul cel mare, șarpele cel vechi numit Diavolul si Satana, acela care înșeală întreaga lume” (Apoc.12,9).

Dragii mei, Domnul Isus Cristos a dat autoritate Bisericii sale să facă această lucrare minunată a eliberării omului din robia diavolului. Biserica, prin slujitorii ei ordinați, predică Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos și administrează Sfintele Sacramente, stând astfel cu succes împotriva eforturilor diavolului de a ține omul în sclavia sa. De aceea, noi trebuie să rămânem în Biserica lui Cristos pentru a putea să fim în siguranță deoarece, Sfântul Apostol Petru ne spune astfel: ”potrivnicul vostru, diavolul, dă târcoale ca un leu care răcneşte şi caută pe cine să înghită” (1Pt.5,8). Iar lucrul acesta, dragii mei, din păcate, rămâne valabil până la sfârșitul timpului.

Scriptura ne spune faptul că Domnul Isus Cristos nu a venit doar pentru al alunga pe diavol de la noi. Sfântul Apostol Ioan ne spune faptul că ”Fiul lui Dumnezeu S-a arătat ca să nimicească lucrările diavolului” (1In.3,8). Cu alte cuvinte, Domnul nu doar îl alungă pe diavol ci i-a luat acestuia și puterea de a avea autoritate asupra acelora care cred în Isus Cristos. Din păcate însă, toți aceia care nu cred în Cristos, oricât de buni pot părea ca oameni, vor pieri sub robia diavolului, exact așa cum s-a întâmplat și cu evreii. Nu există nici o altă scăpare din robia Diavolului decât prin credința în Cristos.

Astăzi, din păcate, diavolul acționează pentru al îndepărta cât de mult posibil pe om de acele mijloace prin care Dumnezeu îl eliberează. Cele mai multe Biserici numite Creștine fie au desființat Sacramentele fie le-au transformat în ceva ce Cristos nu a instituit. De asemenea, cele mai multe Biserici așa zis creștine au strâmbat Cuvântul lui Dumnezeu astfel încât oamenii nu mai pot înțelege promisiunile lui Dumnezeu. În felul acesta, oamenii ajung sub teroarea diavolului. Noi trebuie să primim învățătura despre Cuvântul lui Dumnezeu și despre Sfintele Sacramente cu foarte multă smerenie ci nu să le tratăm cu lipsă de respect, așa cum procedează cei mai mulți dintre creștinii protestanți din prezent. Atunci când noi tratam Cuvântul lui Dumnezeu și Sfintele Sacramente cu smerenie și credință, vom descoperi cât de multe binecuvântări ne oferă Dumnezeu prin aceste Mijloace ale Harului. Sfântul Apostol Paul spune foarte frumos: ”mie nu mi-e ruşine de Evanghelia lui Cristos; fiindcă ea este puterea lui Dumnezeu pentru mântuirea fiecăruia care crede” (Rom.1,16). Evanghelia lui Cristos este puterea divină prin intermediul căreia omul este salvat. Este puterea lui Dumnezeu care ne eliberează din păcat și din moarte, dându-ne în schimb iertarea păcatelor noastre, vindecare și viață. Evanghelia lui Cristos este cea care ne scoate din împărăția diavolului și ne aduce în Împărăția lui Dumnezeu. De aceea, în Evanghelia lui Cristos - care vine la noi prin Cuvântul lui Dumnezeu, prin Absoluțiune și prin Sfintele Sacramente - avem o mare comoară aducătoare viață. Nimic nu este mai important pentru viața noastră decât este Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos. De aceea noi ar trebui să ne apropiem continuu de acest dar minunat pe care Dumnezeu ni l-a oferit pentru a ne apăra împotriva diavolului.

Pericopa noastră din această Duminică este una foarte complexă. Ea continuă prin a ne prezenta modul în care oamenii se raportează la Domnul Isus Cristos și la lucrarea lui de mântuire. O primă categorie de oamenii pe care îi descoperim sunt oamenii simpli care cred ceea ce văd cu privire la Cristos. Acești oameni au inima atinsă de către Duhul Sfânt prin Cuvânt și primesc cu smerenie Evanghelia, făcând din aceasta bucuria vieții lor. Dar pericopa noastră ne vorbește și despre o altă categorie de oameni. Oameni care au inima împietrită cu privire la Evanghelie. Deși acești oameni au ochii deschiși, ei nu văd Evanghelia ca fiind o putere venită de la Dumnezeu. Acești oameni prezentați în pericopa noastră sunt atât de orbiți încât atribuie lucrarea Evangheliei diavolului ci nu lui Dumnezeu spunând: ”El scoate dracii cu Beelzebul, domnul dracilor” (Lc.11,15). Acești oameni nu au fost mișcați de minunea Domnului nostru Isus Cristos și, în necredința lor, au ajuns să afirme faptul că o astfel de minune îi aparține lui Satana. Oamenii aceștia, prin blasfemia lor, căutau să îl zugrăvească pe Fiul lui Dumnezeu într-o păpușă care acționează la cuvântul diavolului. Deși se credeau plin de înțelepciune divină, acești farisei nu au înțeles nici o clipă un lucru elementar, anume că: ”orice împărăţie dezbinată împotriva ei este pustiită; şi o casă dezbinată împotriva ei se prăbuşeşte peste alta. Deci, dacă Satana este dezbinat împotriva lui însuşi, cum va dăinui împărăţia lui […] ?” (Lc.11,17-18). Ceea ce oamenii aceștia nu reușeau să vadă, deși se considerau ca fiind niște teologi de primă clasă, era faptul că tocmai ei erau sub stăpânirea diavolului, unelte în mâna diavolului, fiind niște blasfematori, mincinoși și ucigași – deoarece intenția lor evidentă era aceea de al ucide pe Domnul Isus Cristos.

Biserica lui Cristos nu duce lipsă de astfel de oponenți. Astăzi, numeroși așa ziși creștini, din păcate mulți dintre ei afirmându-și o origine Protestantă, susțin faptul că Biserica noastră nu este Biserica lui Cristos ci a diavolului pentru că noi afirmăm regenerarea pe care Dumnezeu o lucrează prin botez; pentru că noi afirmăm necesitatea botezării copiilor; pentru că noi afirmăm și credem cu tărie faptul că în Euharistie mâncăm și bem adevăratul trup și adevăratul sânge al Domnului Isus Cristos; pentru că noi credem că Biserica a primit autoritate de la Domnul nostru Isus Cristos însuși să rostească iertarea păcatelor în dreptul celor care își mărturisesc păcatele și se pocăiesc de acestea; pentru că nu suntem iconoclaști și așa mai departe. Ei condamnă Biserica noastră ca fiind de fapt Biserica lui ”Beelzebul, domnul dracilor”.

O ultimă categorie de oameni despre care ne vorbește pericopa noastră sunt aceia care își condiționează credința în Evanghelia lui Cristos de primirea unor semne supranaturale. Acești oameni sunt la fel de orbi ca și categoria precedentă chiar dacă, sigur, nu putem să spunem că sunt la fel de violenți. Acești oameni nu reușesc să vadă promisiunile lui Dumnezeu din Evanghelie ci așteaptă semne special făcute pentru ei. Deoarece Dumnezeu nu răspunde acestor cerințe, acești oameni preferă să stea departe de Biserica lui Cristos fiind orbi la mesajul Evangheliei.

Dragii mei, Cuvântul lui Dumnezeu nu este o jucărie aflată la îndemâna noastră. Sfântul Apostol Paul spune foarte clar faptul că ”Evanghelia lui Cristos [...] este puterea lui Dumnezeu pentru mântuirea fiecăruia care crede: întâi a iudeului, apoi a grecului; deoarece în ea este descoperită o neprihănire pe care o dă Dumnezeu, prin credinţă şi care duce la credinţă, după cum este scris: "Cel neprihănit va trăi prin credinţă." (Rom.1,16-17). Oricine primește prin credință Evanghelia aceasta, oferită de către Dumnezeu prin Cuvânt și prin Sacramente, va experimenta puterea lui Dumnezeu de eliberare de sub robia păcatului, a morții și a diavolului. Dar oricine tratează cu dispreț Evanghelia lui Cristos trebuie să ia aminte, de asemenea, la cuvintele Sfântului Apostol Paul care spun: ”mânia lui Dumnezeu se descoperă din cer împotriva oricărei necinstiri a lui Dumnezeu şi împotriva oricărei nelegiuiri a oamenilor care înăbuşă adevărul în nelegiuirea lor” (Rom.1,18). Acești oameni rămân sub robia diavolului și vor experimenta judecata și condamnarea lui Dumnezeu.

Dragii mei, în această lume nu există neutralitate. Ori suntem alături de Cristos, primind și încrezându-ne în Evanghelia sa, fie suntem sub robia diavolului, opunându-ne lui Cristos. De aceea, voi încheia această predică amintindu-vă cuvinte cu care se încheie și pericopa din această a treia Duminică din Post: ”ferice mai degrabă de cei ce ascultă Cuvântul lui Dumnezeu şi-l păzesc!” (Lc.11,28).

AMIN!