Predica pentru duminica Palmarum (floriile), a șasea duminică din post, 02 04 2023

” 1 Când s-au apropiat de Ierusalím şi au ajuns la Betfaghé, pe Muntele Măslinilor, Isus a trimis doi discipoli, 2 spunându-le: „Mergeţi în satul dinaintea voastră şi veţi găsi îndată o măgăriţă legată şi cu ea un mânz! Dezlegaţi-i şi aduceţi-i la mine! 3 Iar dacă vă va întreba cineva, să spuneţi: «Domnul are nevoie de ei, dar îi va trimite înapoi curând»”. 4 Acest lucru s-a făcut ca să se împlinească ceea ce a fost spus prin profetul care zice: 5 „Spuneţi fiicei Siónului: «Iată regele tău vine la tine blând, aşezat pe o măgăriţă şi pe un mânz, puiul unui animal de povară»”. 6 Discipolii s-au dus şi au făcut după cum le-a poruncit Isus. 7 Au adus măgăriţa şi mânzul, au pus hainele pe ei, iar el s-a aşezat deasupra. 8 Atunci, mulţimea numeroasă şi-a întins hainele pe drum; alţii tăiau ramuri din copaci şi le aşterneau pe drum. 9 Mulţimile care mergeau înaintea lui şi cele care îl urmau strigau: „Osana! Fiul lui Davíd! Binecuvântat cel ce vine în numele Domnului! Osana în înaltul cerurilor!”.

În fiecare Duminică, Liturghia Bisericii noastre reactualizează Duminica Palmarum – sau Duminica Floriilor – amintindu-ne cuvintele cu care Domnul nostru Isus Cristos a fost întâmpinat de către popor la intrarea sa în Ierusalim: ”Osana! Fiul lui Davíd! Binecuvântat cel ce vine în numele Domnului! Osana în înaltul cerurilor!” (Mt.21,9).

Cuvântul ebraic ”Osana” înseamnă ”mântuiește-ne acum” și vine să spună faptul că în Isus din Nazaret s-a împlinit promisiunea de salvare a acestei lumi din robia păcatului, a morții și a diavolului așa cum Dumnezeu însuși a vestit prin Sfinții săi Profeți în Cuvântul Vechiului Testament.

În Duminica Palmarum, oamenii din Ierusalim au recunoscut împlinirea profeției pe care Duhul Sfânt a dat-o prin Sfântul Profet Zaharia și despre care citim astfel: ”Iată regele tău vine la tine blând, aşezat pe o măgăriţă şi pe un mânz, puiul unui animal de povară»” (Mt.21,5).

Primindu-l pe ”regele” său, ”fiica Sionului” se bucură și îl întâmpină cu cuvintele Psalmului 118: ”Doamne, mântuieşte-mă! Binecuvântat este cel care vine în numele Domnului!” (Ps.118,25-26). Apoi, sunt adăugate cuvintele pe care corul Sfinților Îngeri le-au cântat atunci când s-a născut Fiul lui Dumnezeu la Betleem: ”Mărire în înaltul cerurilor lui Dumnezeu” (Lc.2,14).

În relatarea Sfântului Apostol și Evanghelist Matei descoperim expresia: ”Osana în înaltul cerurilor!” (Mt.21,9). Aceste cuvinte vin să arate faptul că există o conexiune între închinarea pe care sfinții Îngeri și păstorii din Betleem i-au adus-o Domnului Isus Cristos la momentul nașterii sale și închinarea pe care locuitorii Ierusalimului i-o aduc Domnului Isus Cristos cu ocazia intrării sale în Ierusalim. Astfel, Evanghelia face legătura inconfundabilă și incontestabilă între venirea Fiului lui Dumnezeu în trup și jertfa sa pentru mântuirea oamenilor. 

Psalmul 118 prezintă această minunată conexiune între Betleem și Ierusalim. Exodul reprezintă evenimentul mântuitor al Vechiului Testament care indică spre salvarea pe care Dumnezeu o va aduce din păcat, din moarte și de diavol. În Exod, Dumnezeu își salvează poporul ales din robia Egiptului, ascultând rugăciunile și strigătele lor pentru milă. Astfel, Dumnezeu l-a trimis pe Moise să elibereze poporul din robie.

Dumnezeu trimite plăgile asupra Egiptului pentru ași dovedi autoritatea asupra creației, instituie Paștele pentru a prefigura eliberarea pe care o va lucra prin Mesia care vin în lumea noastră ca: ”Mielul lui Dumnezeu, care ridică păcatul lumii!” (In.1,29) iar prin trecerea Mării Roșii își sigilează poporul pentru salvare.

Toate aceste lucruri au indicat spre marea eliberare pe care Dumnezeu avea să o lucreze în și prin Domnul Isus Cristos și prin jertfa acestuia la cruce.

În psalmul 118, Sfântul Împărat David preia limbajul Sfântului Profet Moise și spune astfel: ”Domnul este tăria şi lauda mea: el este mântuirea mea. Strigăte de bucurie şi de biruinţă [se aud] în corturile celor drepţi: Dreapta Domnului a făcut lucruri minunate, dreapta Domnului m-a înălţat, dreapta Domnului a făcut lucruri minunate” (Ps.118,14-16).

Cuvintele care spun: ” Dreapta Domnului a făcut lucruri minunate” (Ps.118,16) sunt cuvintele folosite de către Sfântul Profet Moise atunci când se referă la Fiul lui Dumnezeu care i-a salvat pe israeliți din robia Egiptului, care va veni în trup să ne salveze din robia păcatului și care, apoi, se va înalță la dreapta Tatălui, după cum citim: ”Dreapta ta, Doamne, s-a glorificat prin putere; dreapta ta, Doamne, l-a doborât pe duşman” (Ex.15,6)

Toate aceste evenimente care au marcat salvarea poporului evreu din Egipt sunt reactualizate în mintea acelor oameni din Ierusalim care, în Duminica Palmarum, îl glorifică pe Isus din Nazaret ca fiind Mesia, cel despre care Sfântul Profet Moise spunea: ”Domnul Dumnezeul tău va ridica din mijlocul tău, dintre fraţii tăi, un profet ca mine – să ascultaţi de el!” (Deut.18,15).

Săptămâna Sfântă este în totalitatea ei despre exodul nostru din robia păcatului, a morții și a diavolului care se împlinește în noi prin și în jertfa Domnului nostru Isus Cristos. Noi știm faptul că locul nostru nu este în acesta lume, după cum citim: ”noi nu avem aici o cetate stabilă, ci o căutăm pe aceea care trebuie să vină” (Ev.13,14).

În Liturghia Bisericii lui Cristos, noi ne alăturăm cerului pentru a ne închina și pentru al lăuda pe acela care este: ”Mielul lui Dumnezeu, care ridică păcatul lumii!” (In.1,29). Liturghia Bisericii lui Cristos devine astfel o oază a cerului pe pământ, un loc unde noi suntem invitați să stăm la banchetul ceresc pregătit de către Domnul Isus Cristos pentru noi în jertfa lui.

În Liturghia Bisericii lui Cristos, Mântuitorul nostru vine la noi prin Cuvântul său și prin Sacramentul Euharistiei pentru a ne elibera din robia păcatului noastru. Un păcat care ne supune morții și diavolului. Astfel, ”vechiul Adam” este lăsat deoparte după cum citim: ”lăsaţi deoparte purtarea de mai înainte, omul cel vechi supus putrezirii din cauza poftelor amăgitoare!” (Ef.4,22) exact așa cum, la intrarea Domnului Isus Cristos în Ierusalim, oamenii își așterneau hainele înaintea lui.

În felul acesta, prin pocăință, ”vechiul Adam” este îngropat împreună cu toate dorințele sale păcătoase în apa Sfântului Botez, o apă înroșită de sângele Domnului Isus Cristos care se revarsă asupra noastră pentru a ne spăla de păcatele noastre. Din apa Sfântului Botez învie ”omul nou”, ”omul duhovnicesc” care trăiește înaintea lui Dumnezeu îmbrăcat cu neprihănirea lui Cristos, lăudând victoria Fiului lui Dumnezeu asupra păcatului și primind dreptatea pe care acesta a câștigat-o pentru noi.

Toate aceste lucruri se află în spatele cuvintelor care vin și spun: ”Osana! Fiul lui Davíd! Binecuvântat cel ce vine în numele Domnului! Osana în înaltul cerurilor!” (Mt.21,9). În mijlocul tristeții și în mijlocul durerilor, în drumul nostru spre Noul Ierusalim, Domnul nostru vin la noi și ne mângâie cu promisiunea sa care spune: ”iată, eu sunt cu voi în toate zilele, până la sfârşitul lumii!” (Mt,28,20). Mai mult, Domnul Isus Cristos ne spune astfel: ”după ce mă voi duce şi vă voi pregăti un loc, voi veni din nou şi vă voi lua la mine, pentru ca să fiţi şi voi acolo unde sunt eu” (In.14.3).

În această Duminică, iată-ne așezați împreună în comuniunea sfinților cântând împreună laudă Domnului nostru. Comunitățile noastre sunt astăzi mici dar Scriptura ne spune că în lauda noastră noi suntem uniți cu Biserica lui Cristos din toate timpurile și din toate locurile, mergând împreună spre Ierusalimul ceresc.

Suntem alături de ceata Sfinților Îngeri cântând laude Regelui și Mântuitorului nostru în timp ce ne apropiem de Altarul Bisericii lui Cristos pentru a primi trupul și sângele Domnului nostru Isus Cristos, care s-a dat pentru noi, pentru iertarea păcatelor și pentru eliberarea noastră din robia păcatului, a morții și a diavolului, spunând împreună: ”Osana! Fiul lui Davíd! Binecuvântat cel ce vine în numele Domnului! Osana în înaltul cerurilor!” (Mt.21,9).

Amin!