Predica DUMINICA Rogate, 17 05 2020

Har și pace de la Dumnezeu, Tatăl nostru și de la Domnul nostru Isus Cristos. În mila lui Dumnezeu, astăzi am ajuns în cea de-a șasea Duminică după învierea Domnului Isus Cristos, zi care, în calendarul Bisericii noastre poartă numele de Duminica Rogate. Duminica Rogate este, de altfel, și ultima Duminică dinaintea sărbătorii care ne amintește de înălțarea la cer a Domnului Isus Cristos, sărbătoare care va avea loc joi, 21 Mai. Denumirea acesta de Rogate este o expresie în limba latină care se traduce prin ”a cere” sau, cum înțelegem noi expresia din punct de vedere spiritual: ”a te ruga”. Duminica Rogate este o Duminică a rugăciunii, iar în textul Evangheliei noastre, Domnul nostru Isus Cristos ne spune faptul că Dumnezeu va da răspuns rugăciunilor noastre. Textul pentru această predică este din Ioan 16:23-30.

”În ziua aceea nu mă veţi mai întreba nimic. Adevăr, adevăr vă spun: orice veţi cere de la Tatăl în numele meu, vă va da. Până acum nu aţi cerut nimic în numele meu. Cereţi şi veţi primi, pentru ca bucuria voastră să fie deplină! Acestea vi le-am spus în asemănări. Vine ceasul când nu vă voi mai vorbi în asemănări, ci vă voi vesti deschis despre Tatăl meu. În ziua aceea, veţi cere în numele meu şi nu vă spun că eu îl voi ruga pe Tatăl pentru voi; de fapt, Tatăl însuşi vă iubeşte, pentru că voi m-aţi iubit şi aţi crezut că eu am ieşit de la Dumnezeu. Am ieşit de la Tatăl şi am venit în lume; iarăşi las lumea şi mă duc la Tatăl”.Discipolii i-au zis: „Iată, acum ne vorbeşti deschis şi nu spui nicio asemănare! Acum ştim că ştii toate şi nu ai nevoie să te întrebe cineva. De aceea, credem că ai ieşit de la Dumnezeu”

Istoria consemnează ultimele cuvinte ale reformatorului german, Martin Luther: ”toți suntem cerșetori, acest lucru este adevărat”. Aceste cuvinte reprezintă un veritabil mesaj al Evangheliei Domnului Isus Cristos, Evanghelie pe care Luther a predicat-o până în ultima sa clipă. Dragii mei, creștinismul începe, continuă și se sfârșește cu omul în postura de cerșetor înaintea lui Dumnezeu. Acest mesaj este esența credinței noastre. Noi, toți, suntem niște cerșetori neputincioși cărora Dumnezeu le oferă harul să de dragul Domnului nostru Isus Cristos care s-a jertfit pentru noi. Noi nu avem absolut nimic să îi oferim lui Dumnezeu dar, în același timp, avem nevoie ca Dumnezeu să ne dea toate lucrurile. Dacă Dumnezeu nu ar fi milostiv cu noi, nu am avea parte de nimic alt ceva decât de condamnare și de moarte veșnică.

Dragii mei, atunci când noi ne rugăm lui Dumnezeu, atunci când îi cerem iertare și când îi cerem să ne ajute, noi acționăm ca niște creștini veritabili. Noi ne supunem astfel poruncii lui Dumnezeu și acționăm în conformitate cu promisiunile lui. Astfel, postura de cerșetorului este o postură esențială a credinței creștine. Credința autentică se uită la Dumnezeu în Cristos pentru toate necesitățile noastre. Credința autentică așteaptă bunătatea și mila de la Dumnezeu. Exact așa cum un cerșetor așteaptă mila și bunătatea binefăcătorului său.

Dragii mei, rugăciunea pe care noi o ridicăm lui Dumnezeu are mai multe valențe. Rugăciunea este o mărturisire pe care noi o facem cu privire la puterea lui Dumnezeu. Dumnezeu este, așa cum spunem și în crezul Bisericii noastre: ”Dumnezeu. Tatăl atotputernicul”. Apoi, rugăciunea este o mărturisire pe care noi o facem cu privire la faptul că Dumnezeu este doritor să ne audă rugăciunea după cum ne spune chiar Domnul Isus Cristos în pericopa noastră: ”Adevăr, adevăr vă spun: orice veţi cere de la Tatăl în numele meu, vă va da” (Io.16,23). Dragii mei, rugăciunea creștinului nu este un fel de ”agățare de orice pai” așa cum un bolnav de o boală incurabilă aflat în fază terminală se agață de orice formă posibilă de speranță deși nu crede cu adevărat în respectivele soluții. Atunci când creștinul se roagă, rugăciunea lui este și o mărturisire pe care noi o facem cu privire la faptul că noi credem că Dumnezeu este cel care ne ajută în nevoile noastre. Creștinul se roagă prin credință convins cu privire la faptul că Dumnezeu îl ascultă. Domnul nostru Isus Cristos vrea ca noi să îl credem pe cuvânt și din acest motiv ne îndeamnă astfel: ”Cereţi şi veţi primi, pentru ca bucuria voastră să fie deplină!” (Io.16,24). Când noi îi aducem rugăciuni lui Dumnezeu, noi trebuie să fim convinși, prin credință, faptul că El este mulțumit pentru că El vrea să ne ofere aceste lucruri.

Dragii mei, rugăciunea pe care creștinul o înalță lui Dumnezeu nu este o simplă petiție pe care omul o înaintează unei autorități. Cu toate acestea, rugăciunea are ca scop principal înălțarea de cereri către Dumnezeu, adică de ai solicita ajutor pentru nevoile noastre zilnice și pentru diverse dorințe. Un lucru care caracterizează rugăciunea este poziția în care creștinul își înalță aceste cereri lui Dumnezeu. Fiind un veritabil cerșetor, creștinul înalță rugăciunea către Dumnezeu dintr-o poziție specifică cerșetoriei, adică îngenuncheat. Facem lucru acesta încrezători că Domnul nostru este generos cu cei cerșetori. Dragii mei, nu uitați un lucru, în relația cu Dumnezeu noi suntem mereu cerșetori iar el este mereu binefăcătorul nostru. Noi suntem mereu beneficiarii harului lui Dumnezeu. Dragii mei, chiar dacă Dumnezeu este mulțumit atunci când noi facem fapte bune, el nu este niciodată beneficiarul lor. Beneficiarul faptelor noastre bune este aproapele nostru. Dumnezeu nu are niciodată nevoie de faptele noastre bune. Faptele bune sunt bine primite de către Dumnezeu și sunt chiar răsplătite dar mântuirea noastră nu este niciodată dependentă de aceste fapte bune. Faptele noastre bune nu îl fac pe Dumnezeu să ne iubească mai mult și nici măcar nu îi schimbă părerea despre noi. Scriptura ne spune astfel: ”Dumnezeu şi-a arătat iubirea faţă de noi [prin faptul] că, pe când eram încă păcătoşi, Cristos a murit pentru noi” (Rom.5,8). Dumnezeu a iubit omenire în mod desăvârșit pe când nici unul dintre noi nu a depus nici cel mai mic efort să îi fie pe plac. Din contră, Sfântul Apostol Paul spune astfel: ”Toţi au rătăcit, împreună s-au pervertit. Nu este nimeni care să facă binele, nu este nici măcar unul. Gâtlejul lor este un mormânt deschis, cu limbile lor înşală, venin de viperă [iese] de pe buzele lor. Gura lor e plină de blestem şi amărăciune. Sunt sprinteni de picioare la vărsare de sânge. Ruină şi nenorocire e pe drumurile lor şi calea păcii nu o cunosc. Înaintea ochilor lor nu există frică de Dumnezeu”. (Rom.3,12-18). În această situație se află omul atunci când Cuvântul lui Dumnezeu spune: ”[atât de mult] a iubit Dumnezeu lumea, încât l-a dat pe Fiul său, unul născut, ca oricine crede în el să nu piară, ci să aibă viaţa veşnică. Pentru că Dumnezeu nu l-a trimis pe Fiul său în lume ca să judece lumea, ci ca lumea să fie mântuită prin el.” (Io.3,16-17). Vedeți acum faptul că dragostea lui Dumnezeu nu este deloc dependentă de faptele noastre ci el este cel care, prin iubire, acoperă toate imperfecțiunile noastre prin faptul că pune în dreptul noastră sfințenia și inocența lui Cristos. Omul, în relație cu Dumnezeu este absolut întotdeauna beneficiarul iubirii și milei lui Dumnezeu și Dumnezeu este întotdeauna binefăcătorul nostru.

Dragii mei, rugăciunea mai este și o formă în care îl lăudăm pe Dumnezeu. Al lăuda pe binefăcătorul său este o caracteristică a cerșetorului. Lauda pe care i-o aducem lui Dumnezeu nu este însă o formă ipocrizie. Atunci când creștinul îl laudă pe Dumnezeu, el recunoaște faptul că mila pe care Dumnezeu o revarsă asupra lui este una complet nemeritată. Lauda aceasta vorbește despre dragostea lui Dumnezeu care ne îmbracă pe fiecare dintre noi cu daruri pe care nu le merităm, cu daruri pe care nici unul dintre noi nu le-a câștigat prin efort propriu.

Martin Luther avea foarte mare dreptate. Noi toți, fiecare dintre noi suntem niște cerșetori. Dar suntem niște cerșetori aparte. Vedeți, noi nu întindem mâna după o milă la care nu nădăjduim. Da! Este adevărat că suntem păcătoși! Știm că suntem păcătoși! Dar suntem credincioși. Iar a fi credincios înseamnă să ai încredere în promisiunile lui Dumnezeu. Noi suntem niște cerșetori care ne așteptăm ca Dumnezeu să fie milostiv cu noi pentru că el însuși ne-a promis în Cuvântul său că va fi milostiv cu noi.

Dragii mei, rugăciunea este, nu în ultimul rând, o conversație a creștinului cu Dumnezeu. Dar, vă rog să nu uitați faptul că această conversație este posibilă doar pentru că Dumnezeu ne-a făcut copii ai săi în Cristos. Astfel, noi, deși cerșetori, ne bucurăm de un privilegiu special. Suntem parte din familia lui Dumnezeu. Și pentru că suntem parte din familie, Dumnezeu ne oferă această posibilitate de a sta de vorbă cu el. Este o discuție liberă în sensul că Dumnezeu ne oferă ocazia de ai spune tot ceea ce avem pe suflet. Nu ne impune anumite reguli sau anumite limite. El vrea, spune pericopa noastră, ca: ”bucuria voastră să fie deplină!” (Io.16,24). De aceea, Dumnezeu vrea ca noi să ne rugăm pentru absolut orice. Să ne rugă, pentru ca să fim întăriți în credință, să ne rugăm pentru sănătate, pentru pâinea cea de toate zilele, pentru a nu fi duși în ispită, să ne rugăm pentru nevoile altora, să ne rugăm pentru Biserica lui Cristos și așa mai departe.

De asemenea, rugăciunea este o formă prin care noi îi aducem lui Dumnezeu mulțumiri pentru tot ceea ce el face pentru noi. De fapt, tot ceea ce avem este de la Dumnezeu de aceea, rugăciunile noastre ar trebui să fie mereu un răspuns plin de mulțumire pentru ceea ce Dumnezeu ne dă, oricât de mult sau de puțin ar fi acest lucru.

Creștinii din prezent, precum cei dinaintea lor, trebuie să fie deschiși să fie învățați să se roage. Rugăciunea nu este un lucru care să vină în mod natural nici măcar după ce ne convertim. Rugăciunea are un principal obstacol în vanitate. Omului nu îi vine deloc natural să fie cerșetor. De aceea, rugăciunea este o lecție pe care noi trebuie să o învățăm. În primul rând trebuie să învățăm să ascultăm. Să ascultăm ceea ce Dumnezeu ne vorbește în Cuvântul său. Trebuie să avem încredere totală în ceea ce Cuvântul ne spune. Doar așa vom putea face primul pas spre a ne ruga lui Dumnezeu. Altfel, rugăciunea noastră va fi doar o formă de superstiție. Acest exercițiu trebuie mereu și mereu repetat deoarece păcatul nostru dezminte întotdeauna această lecție de care avem nevoie. Noi trebuie să învățăm să avem încredere în Dumnezeu și astfel să fim sinceri cu el. Trebuie să avem încredere în Dumnezeu astfel încât să nu ne ascundem de el. Trebuie să avem puterea de ai spune absolut orice avem pe suflet. Apoi, noi trebuie să învățăm să așteptăm cu răbdare și cu încredere în promisiunile lui Dumnezeu.

Dragii mei, toate acestea lucruri sunt predate cel mai eficient de către Liturghia Bisericii. Liturghia nu este altceva decât Evanghelia lui Cristos. Ea ne învață să facem din cuvintele Scripturii plângerea noastră către cer. De asemenea, în Liturghie noi ascultăm Cuvântul lui Dumnezeu citit și interpretat astfel încât să înțelegem cum să îl aplicăm în viața noastră. În Liturghie noi ne mărturisim păcatul și ne exprimăm încrederea în promisiunile lui Dumnezeu. Ne înalță inimile către Dumnezeu chiar și în mijlocul plângerilor și grijilor noastre și Îl găsim pentru Cristos, Domnul și mântuitorul nostru, ascuns în pâinea și în vinul cu care ne împărtășim în Sacramentul Euharistiei. Liturghia ne pregătește pentru a duce toate această veste bună în lume, cu binecuvântarea Sa, ca ambasadori ai păcii Sale.

Dragii mei, nu există un soi de rugăciune eficientă în ceea ce privește cuvintele spuse. Dumnezeu ne cunoaște foarte bine slăbiciunile fiecăruia dintre noi. Le știe pentru că le-a purtat pe cruce. El știe ca rugăciunea este, la mulți dintre noi, o slăbiciune. De aceea, însuși Dumnezeu ne-a spus cum să ne rugăm. Avem rugăciunea ”Tatăl nostru” și avem ”Psalmii”. Dumnezeu ne invită să ne rugăm cu credință ori de câte ori putem și cum putem. Dumnezeu ne încurajează la rugăciune. El vrea să ne rugăm. Vrea să vă încurajez să faceți acest lucru ori cât de nepricepuți vă considerați. Iată ce ne spune Sfântul Apostol Paul despre rugăciune: Duhul ne ajuta în slăbiciunea noastră: căci nu știm cum trebuie să ne rugăm. Dar însuși Duhul mijlocește pentru noi cu suspine negrăite (Rom.8,26).

Amin