predica pemntru duminica Quasimido Geniti, prima duminică după înviere, 7 04 2024

” 19 În seara aceleiaşi zile, prima a săptămânii, deşi uşile locului în care erau discipolii, de frica iudeilor, erau încuiate, a venit Isus, a stat în mijlocul lor şi le-a zis: „Pace vouă!”. 20 Zicând aceasta, le-a arătat mâinile şi coasta. Discipolii s-au bucurat văzându-l pe Domnul. 21 Atunci, Isus le-a zis din nou: „Pace vouă! Aşa cum m-a trimis Tatăl, aşa vă trimit şi eu pe voi”. 22 Şi, spunând aceasta, a suflat asupra lor şi le-a zis: „Primiţi pe Duhul Sfânt! 23 Cărora le veţi ierta păcatele, vor fi iertate; cărora le veţi ţine, vor fi ţinute”.24 Însă Tóma, unul dintre cei doisprezece, cel numit „Geamănul”, nu era cu ei când a venit Isus. 25 Aşadar, ceilalţi discipoli i-au spus: „L-am văzut pe Domnul!”. Dar el le-a zis: „Dacă nu voi vedea în mâinile lui semnul cuielor şi nu-mi voi pune degetul în semnul cuielor şi nu-mi voi pune mâna în coasta lui, nu voi crede”. 26 După opt zile, discipolii lui erau iarăşi înăuntru, iar Tóma era împreună cu ei. Isus a venit, deşi uşile erau încuiate, a stat în mijlocul lor şi a zis: „Pace vouă!”. 27 Apoi i-a spus lui Tóma: „Adu-ţi degetul tău aici: iată mâinile mele! Adu-ţi mâna şi pune-o în coasta mea şi nu fi necredincios, ci credincios!”. 28 Tóma a răspuns şi i-a zis: „Domnul meu şi Dumnezeul meu!”. 29 Isus i-a spus: „Pentru că m-ai văzut, ai crezut. Fericiţi cei care nu au văzut şi au crezut!”.30 Isus a mai făcut înaintea discipolilor şi multe alte semne, care nu sunt scrise în cartea aceasta. 31 Acestea însă au fost scrise ca să credeţi că Isus este Cristos, Fiul lui Dumnezeu şi, crezând, să aveţi viaţă în numele lui.”

Mântuirea noastră din robia păcatului, a morții și a diavolului își găsește finalitatea în moartea și în învierea Domnului nostru Isus Cristos. El s-a oferit pe Sine ca jertfă, o dată pentru totdeauna pe cruce, și prin această jertfă s-a făcut ispășire pentru păcatele noastre. Mânia Tatălui este de acum satisfăcută. Legea a fost și ea satisfăcută. Acum că Domnul Isus Cristos a înviat din morți, mântuirea este a noastră, iar porțile cerului sunt deschise pentru noi, toți aceia care credem mesajul Evangheliei. 

În seara de Paști, adică în Duminica Învierii, Scriptura ne spune faptul că Domnul Isus Cristos a stat în mijlocul ucenicilor, intrând prin ușile închise, venind la Apostolii speriați, și proclamându-le pacea. Apoi, Cristos le-a dat Duhul Sfânt și le-a poruncit să ierte păcatele celor care se pocăiesc și să rețină păcatele celor care nu se pocăiesc. Acum, după ce a deschis poarta cerului prin moartea și prin învierea Sa, Domnul Isus Cristos le-a dat "cheile" apostolilor. Poarta se deschide și se închide prin iertarea păcatelor, o iertare care vine la noi prin pocăință. 

Cuvintele Domnului Isus Cristos care spun: ”Cărora le veţi ierta păcatele, vor fi iertate; cărora le veţi ţine, vor fi ţinute” (In.20,22) vorbesc despre faptul că ușa iertării păcatelor este deschisă pentru totdeauna dar ea poate să fie oricând închisă pentru aceia care nu se pocăiesc de păcatele lor. Dacă un păcătos nu caută și nu dorește iertarea lui Dumnezeu pentru păcatele lor, atunci aceste ”chei” date de către Domnul Isus Cristos Sfinților săi Ucenici au rolul de a închide ușa cerului. 

În acea seară de după Învierea sa, Domnul Isus Cristos a pus în mâna Sfintei sale Bisericii acest mijloc al harului pe care îl numim: ”Sfânta Absoluțiune”, adică iertarea păcatelor primită din partea pastorului ca venind de la Dumnezeu însuși, fără să ne îndoim, ci crezând cu tărie că prin proclamarea Absoluțiunii de către pastor, păcatele noastre sunt iertate în fața lui Dumnezeu în ceruri și se împlinesc în dreptul nostru cuvintele care spun: ”Şi nu-mi voi mai aminti de păcatele şi de nelegiuirile lor” (Ev.10,17).

Cuvântul lui Dumnezeu ne spune faptul că Dumnezeu l-a format pe om din țărâna pământului și ”i-a suflat în nări suflare de viaţă şi omul a devenit fiinţă vie” (Gen.2,7). Această suflare de viață l-a făcut pe om să fie o ființă vie ”după chipul şi asemănarea” (Gen.1,26) lui Dumnezeu. Adam a fost, astfel, creat sfânt, curat și fără urmă de slăbiciune. Scriptura ne spune, astfel, faptul că Adam și Eva au împărtășit prin creație ”imago Dei” sau ”chipul lui Dumnezeu”.

Dar Scriptura ne mai spune ceva. Faptul că acest chip a lui Dumnezeu în om a fost pierdut prin căderea în păcat, atunci  când Adam și Eva au căutat să fie ca Dumnezeu și au încălcat porunca lui Dumnezeu. Păcatul i-a corupt din toate punctele de vedere. Astfel, ei au încetat să mai fie sfinți, fără pată și puri. De acum, ei erau acum păcătoși, iar moartea avea să stăpânească peste ei. Și așa cum sfințenia lui Adam a fost transferată Evei, tot așa păcatul și moartea lor a fost transferată tuturor urmașilor lor. 

Pentru ca omul să fie eliberat din această blestemată robie a păcatului, a morții și a diavolului, Fiul lui Dumnezeu a coborât în lumea aceasta a păcatului, a luat chip de om și s-a făcut pentru noi: ”Mielul lui Dumnezeu, care ridică păcatul lumii!” (In.1,29). A fost necesar ca binecuvântările pierdute să fie câștigate din nou pentru întreaga umanitate prin suferința, moartea și învierea lui Dumnezeu ca om. Prin moartea și învierea lui Cristos, Dumnezeu recreează în noi ceea ce i-a dat mai întâi lui Adam în creație, adică ”Imago Dei” sau ”Chipul lui Dumnezeu”. Este ceea ce s-a întâmplat în acea noapte în camera de sus încuiată unde citim astfel: ”Isus le-a zis din nou: „Pace vouă! Aşa cum m-a trimis Tatăl, aşa vă trimit şi eu pe voi”. Şi, spunând aceasta, a suflat asupra lor şi le-a zis: „Primiţi pe Duhul Sfânt!” (In.20,21-22)

La fel cum Mijloacele Harului sunt legate de moartea și învierea lui Isus, la fel este și Oficiul Pastoral al Bisericii. Cristos însuși îi consacră pe ucenicii săi să predice, să învețe și să administreze iertarea în acea seară de Paști după cum citim: ”aşa cum m-a trimis Tatăl, aşa vă trimit şi eu pe voi” (In.20,21). Prin predicarea Evangheliei, Dumnezeu restaurează și reînnoiește imaginea pierdută a lui Dumnezeu în poporul Său. Iar acest lucru se realizează prin puterea Duhului Sfânt care a fost suflat de către Cristos în ucenicii săi. El nu le-a dat Duhul Sfânt doar de dragul lor, în acea seară. Le-a dat Duhul Sfânt pentru ca ei să poată meargă și, prefăcând Evanghelia, să convertească oamenii, să facă copii ai lui Dumnezeu și moștenitori ai vieții veșnice prin credință. 

Iar Evanghelia Oficiul Pastoral al Bisericii o predică este Evanghelia  Campionul nostru, Domnul nostru Isus Cristos, care a luptat împotriva lui Satan pentru eliberarea noastră din robia păcatului, a morții și a diavolului. Acolo unde Adam și Eva au eșuat fiind cuceriți de către diavol, Domnul Isus Cristos  a învins, zdrobindu-l pe diavol. Acesta a fost un mare și foarte violent război. Cel mai mare și cel mai violent dintre toate. Și victoria este a lui Cristos. Acum urmează pacea. Cristos stă în mijlocul nostru pentru a ne face să știm că nu trebuie să ne mai fie frică: Domnul Isus Cristos ne spune tuturor:  "Pace vouă!" (In.20,21) ne spune Mântuitorul nostru.

Ceea ce vedem petrecându-se în acea Duminică, vedem petrecându-se și astăzi în Biserica lui Cristos. Domnul Isus Cristos vine la noi și ne arată și nouă, de fiecare dată, semnele bătăliei pentru eliberarea noastră din robia păcatului, a morții și a diavolului, semne pe care le poartă pentru vecie pe trupul lui. La fel ca și în cazul Sfântului Apostol Toma, Domnul Isus Cristos vine să întărească credința noastră oferindu-ne să atingem cu buzele noastre trupul și sângele său în Sacramentul Euharistiei. Și noi auzim mereu și mereu cuvintele pline de iubire ale lui Cristos care ne spun: ”Adu-ţi degetul tău aici: iată mâinile mele! Adu-ţi mâna şi pune-o în coasta mea şi nu fi necredincios, ci credincios!” (In.20,27). Cuvintele acestea nu sunt cuvinte de condamnare ci sunt niște cuvinte suave de iertare.

Domnul Isus Cristos folosește astăzi Sacramentele sale pentru a aduce pace și de mângâiere pentru ucenicii săi speriați și neliniștiți – adică fiecare dintre noi. El folosește apa pentru a ne spăla și pentru a ne face curați. El folosește pâinea și vinul pentru a deveni adevăratul său trup și sânge pentru a ne aduce iertarea păcatelor noastre. El trimite oameni în toată lumea să predice Evanghelia pentru a proclama iertarea peste toți cei care se pocăiesc și cred promisiunile Evangheliei. Biserica creștină, chiar și această mică parohie din Brașov, trăiește cu și după pacea lui Domnului Isus Cristos prin care noi, niște bieții păcătoși, care ne adunăm aici, suntem reîmprospătați și reînnoiți de Domnul nostru. 

Domnul Isus Cristos, cel care a devenit salvarea noastră pe când noi eram încă păcătoși, vine la noi din nou și din nou pentru a vă oferi pacea lui, pentru a sufla în trupurile noastre ruinate de păcat suflarea Duhului Sfânt plină de viață. Noi suntem adevăratul Israel al lui Dumnezeu. Pentru că am fost născuți de Dumnezeu și suntem fiii și fiicele sau nou-născuți. Apa, sângele și Duhul Sfânt mărturisesc toate acestea în numele nostru. Și așa este. Suntem copiii săi prețioși. Și, în curând, Domnul va veni din nou, va deschide mormintele, îi va aduce la viață pe toți morții și îi va așeza pe ai săi în Împărăția veșnică a lui Dumnezeu.

Amin!