PREDICA PENTRU DUMINICA Rogate, A ȘASEA DUMINICĂ DUPĂ ÎNVIERE, 9 05 2021

Har și pace de la Dumnezeu, Tatăl nostru și de la Domnul nostru Isus Cristos. În mila lui Dumnezeu, astăzi am ajuns în cea de-a șasea Duminică după învierea Domnului Isus Cristos, zi care, în calendarul Bisericii noastre poartă numele de ”Duminica Rogate”. Duminica Rogate este, de altfel, și ultima Duminică dinaintea sărbătorii care ne amintește de înălțarea la cer a Domnului Isus Cristos, sărbătoare care va avea loc joi, 13 Mai. Denumirea acesta de Rogate este o expresie în limba latină care se traduce prin ”a cere” sau, cum înțelegem noi expresia din punct de vedere spiritual: ”a te ruga”. Duminica Rogate este o Duminică a rugăciunii, iar în textul Evangheliei noastre, Domnul nostru Isus Cristos ne spune faptul că Dumnezeu va da răspuns rugăciunilor noastre. Textul pentru această predică este din Ioan 16:23-30.

”²³ În ziua aceea nu mă veţi mai întreba nimic. Adevăr, adevăr vă spun: orice veţi cere de la Tatăl în numele meu, vă va da. ²⁴ Până acum nu aţi cerut nimic în numele meu. Cereţi şi veţi primi, pentru ca bucuria voastră să fie deplină! ²⁵ Acestea vi le-am spus în asemănări. Vine ceasul când nu vă voi mai vorbi în asemănări, ci vă voi vesti deschis despre Tatăl meu. ²⁶ În ziua aceea, veţi cere în numele meu şi nu vă spun că eu îl voi ruga pe Tatăl pentru voi; ²⁷ de fapt, Tatăl însuşi vă iubeşte, pentru că voi m-aţi iubit şi aţi crezut că eu am ieşit de la Dumnezeu. ²⁸ Am ieşit de la Tatăl şi am venit în lume; iarăşi las lumea şi mă duc la Tatăl”.²⁹ Discipolii i-au zis: „Iată, acum ne vorbeşti deschis şi nu spui nicio asemănare! ³⁰ Acum ştim că ştii toate şi nu ai nevoie să te întrebe cineva. De aceea, credem că ai ieşit de la Dumnezeu”

Dragii mei, este cea de-a treia predică consecutivă care are ca fundament capitolul 16 din Evanghelia Sfântului Apostol Ioan. Așa cum deja am spus și în celelalte ocazii, din punct de vedere istoric, evenimentele relatate în acest capitol au loc în ziua de Joia Mare, ultima zi pe care Mântuitorul nostru a petrecut-o în compania Ucenicilor săi, înainte de a fi trădat, arestat, condamnat, executat și așezat în mormânt. În această zi de joi, despre care Sfântul Apostol și Evanghelist Ioan ne dă cele mai multe detalii, pe lângă faptul că a instituit Sacramentul Euharistiei - care este împărtășirea cu adevăratul său trup și adevăratul său sânge - Domnul Isus Cristos s-a concentrat spre a da ucenicilor său o serie de îndrumări prețioase pentru viitorul acestora. Textul parcurs de noi în această Duminică reprezintă chiar ultimele versete din acest capitol, imediat după această discuție, Mântuitorul mergând să se roage în Grădina Ghetsimani, unde în scurt timp avea să fie arestat.

Primul lucru pe care doresc să îl înțelegem este faptul că Domnul Isus Cristos nu are aceste discuții în public ci le are într-un cadru privat, el adresându-se exclusiv ucenicilor săi. Isus îi conștientizează pe ucenicii săi cu privire la faptul că misiunea sa a ajuns la punctul culminant, urmând ca El să fie luat de lângă ei, lucru care le va produce o imensă durere. Apoi bucuria învierii le va readuce fericirea dar, la scurt timp, Domnul nostru Isus Cristos urma să se înalte la cer. Vedeți, în tot acest timp care s-a scurs de când Isus Cristos și-a început activitatea de predicare a Evangheliei, ucenicii s-au obișnuit să îl aibă alături și să primească mereu de la Domnul răspunsuri la nevoile lor. Acum, Mântuitorul le spune că vine vremea ca El să plece din mijlocul lor dar că acest eveniment nu va lăsa nici un fel de gol. Relația pe care Ucenicii o aveau cu El aici pe pământ va fi aceeași pe care Ucenicii urmau să o aibă cu Cristosul înălțat. Dumnezeu va răspunde rugăciunilor lor exact așa cum Isus răspundea nevoilor și cererilor lor atunci când era cu ei. Domnul Isus Cristos spune faptul că Dumnezeu Tatăl le va oferi tot ceea ce îi vor cere deoarece ei sunt iubiți de el ca Tată în și prin Cristos. Toate aceste cuvinte ale Domnului nostru Isus Cristos sunt unice și sunt cu adevărat speciale pentru fiecare dinte noi, în prezent.

Este interesant să găsim în pericopa noastră următoarea afirmație a Domnului Isus Cristos: ”până acum n-ați cerut nimic în Numele Meu” (In.16,24). Acest verset ne arată faptul că ucenicii Domnului nostru Isus Cristos, deși fuseseră învățați despre rugăciune, nu se rugau. Acest lucru are însă o justificare. Cristos era cu ei și ei se bucurau de prezența lui directă. Ei nu aveau motive reale să se roage în condițiile în care erau fizic cu Fiul lui Dumnezeu întrupat chiar și în cele mai dificile momente. Domnul a calmat furtuni, a hrănit mii de oameni, a vindecat boli și infirmități și a înviat morți. Cât timp Isus era acolo cu ei, ucenicii nu aveau nevoie să se roage lui Dumnezeu pentru că aveau cu ei pe Dumnezeu.

Dar, așa cum Domnul însuși spune, situația avea să se schimbe. Isus avea să plece de la ei și acest lucru avea să se producă foarte curând. Din acel moment, Ucenicii urmau să aibă nevoie de rugăciune iar Mântuitorul le promite că Dumnezeu îi va asculta exact așa cum El îi asculta.

Dragii mei, această promisiune nu a fost făcută de către Domnul Isus Cristos doar pentru Ucenicii săi din momentul respectiv ci este o promisiune valabilă pentru toții ucenicii Domnului, din toate timpurile și din toate locurile. Deci, este o promisiune valabilă și pentru noi, astăzi. Cristos însuși ne-a promis că Dumnezeu ne va asculta rugăciunile și ne va răspunde la ele.

Există momente în viața noastră în care efortul nostru de rugăciune este unul puternic, alteori este slab. Rugăciunea nu trebuie însă să fie o rutină în viața omului. Rugăciunea este o formă de a comunica cu Dumnezeu ci nu doar o tradiție a creștinismului. Vedeți, chiar și atunci când totul este bine trebuie să ne rugăm pentru că starea acesta nu depinde de noi ci de Dumnezeu. Să nu uităm că toți suntem păcătoși și datorită păcatelor noastre merităm mânia lui Dumnezeu ci nu harul său. De aceea, trebuie să ne rugăm în permanență lui Dumnezeu. Trebuie să ne rugăm pentru iertarea păcatelor noastre și pentru neputința noastră de a urma voia lui Dumnezeu.

Dragii mei, rugăciunea este un dar minunat pe care Dumnezeu ni-l face fiecăruia dintre noi. Vedeți, în trecut, dar și în prezent, înaintea anumitor oameni, regi sau alți demnitari, nu poți să vorbești decât daca acest lucru îți este permis. Nu poți să mergi la un președinte, la un director și nici măcar la un profesor fără ca înainte să ți se permită acest lucru. Nu poți să te duci să vorbești cu ei când vrei tu. Așa funcționează lumea aceasta. Dar lumea lui Dumnezeu este altfel. El nu ne cere să ne programăm pentru a vorbi cu El. Nu ne stabilește un program și un protocol anume. Putem să vorbim cu El în rugăciune absolut când vrem, la orice oră, în orice loc și așa cum putem noi. Acest lucru este un mare privilegiu. Dumnezeu însuși este gata să ne asculte la orice oră doar de dragul lui Isus Cristos. El a promis să ne asculte de dragul lui Cristos. Să nu uitați, vă rog, acest amănunt foarte important! Dumnezeu nu este acolo, la dispoziția noastră, pentru că noi merităm asta. Dumnezeu nu este un ”duh din lampă” care are obligația să ne împlinească dorințele ci Dumnezeu ne ascultă pentru Isus Cristos și în Isus Cristos, de aceea Domnul însuși ne învață să ne rugăm întotdeauna în numele lui.

Dragii mei, ușa rugăciunii a fost deschisă de către jertfa lui Cristos pe cruce. Prin jertfa lui Cristos ne-a justificat înaintea lui Dumnezeu. Cruce lui Cristos este semnul că Dumnezeu ne iubește iar mormântul gol este semnul că Dumnezeu ne-a iertat de păcatele noastre și a redevenit Tatăl nostru. Dumnezeu este gata să ne răspundă la toate rugăciunile și este gata să reverse asupra noastră toată iubirea lui. De aceea suntem învățați să ne rugăm în numele lui Isus Cristos, pentru că prin Isus Cristos noi am fost făcuți copii ai lui Dumnezeu. Domnul Isus Cristos le spune ucenicilor săi astfel: ”veți cere în Numele Meu, și nu vă zic că voi ruga pe Tatăl pentru voi. Căci Tatăl însuși vă iubește, pentru că M-ați iubit și ați crezut că am ieșit de la Dumnezeu” (In.16,26-27).

Când ne rugăm în numele lui Isus noi înțelegem faptul că nu meritele noastre ne califică să îi cerem lui Dumnezeu să răspundă ci meritele lui Cristos. De dragul Fiului Său, Dumnezeu ne aude și ne răspunde. Cristos este cel care dă la o parte păcatele noastre și ne face să fim ascultați de Dumnezeu. În orice alte condiții, păcatele noastre ar sta ca un zid între noi și Dumnezeu. Dar când ne rugăm în numele lui Isus, Dumnezeu privește la Isus, cel în numele căruia noi ne rugăm. Dragii mei, atunci când spunem că ne rugăm în numele lui Isus noi nu avem de-a face cu o formulă magică, un fel de hocus-pocus care face ca rugăciunea să devină ascultată. Ci atunci când ne rugăm în numele lui Isus Cristos noi folosim o formulă de pocăință. Ne recunoaștem lipsiți de capacitatea de a fi după voia lui Dumnezeu. Când ne rugăm în numele lui Cristos noi o face cu credință pentru că știm că Domnul Cristos este Fiul lui Dumnezeu care a murit pentru păcatele noastre și prin care avem intrare la Tatăl. De aceea avem curajul de a veni înaintea lui Dumnezeu Tatăl în numele lui Cristos, pentru că în numele lui Isus noi am fost iertați și mântuiți de păcatele noastre.

Ași vrea însă să mai înțelegem ceva important. Nu vreau să rămâneți cu ideea că Dumnezeu răspunde rugăciunilor noastre forțat fiind cumva de către Cristos. Dumnezeu răspunde rugăciunilor noastre pentru că el ne iubește. Fiul lui Dumnezeu s-a întrupat tocmai pentru că Dumnezeu ne iubește. Cristos nu a murit pentru noi ca să îl facă pe Dumnezeu să ne iubească ci El a murit pentru noi pentru că Dumnezeu ne-a iubit!

Știu că aceste ultime afirmații par confuze. Dumnezeu ne iubește și de aceea ni l-a dat pe Cristos și Dumnezeu ne iubește pentru că noi credem în Cristos. Da, desigur că cele două afirmații pot părea confuze, dar nu sunt deloc așa. Vedeți, dreptul nostru ne a ne ruga lui Dumnezeu este numai prin Cristos. E a purtat păcatele noastre și a făcut ispășire pentru ele. Noi nu avem în noi nici merite și nici vrednicia de a ne ruga lui Dumnezeu. Răspunsul la rugăciunile noastre este un har, iar harul lui Dumnezeu se manifestă numai în Cristos. În afara lui Cristos este numai condamnare.

Dragii mei, eu știu din propria mea experiență că exercițiul rugăciunii este unul dificil. Este greu să ne rugăm, poate de aceea nu facem din rugăciune o prioritate. Nu de puține ori ni se pare plictisitor să ne rugăm. De aceea, cele mai multe dintre rugăciunile noastre sunt sterile. Sunt doar niște cuvinte înșiruite. Vreau însă să vă încurajez spunându-vă că Dumnezeu însuși știe acest lucru. Chiar și în astfel de condiții, Dumnezeu este gata să își reverse dragostea lui peste noi. Noi nu îl simțim deoarece suntem fie obosiși, fie plictisiți, fie necăjiți atunci când ne rugăm. Dar exact acestea sunt momentele în care noi avem nevoie de rugăciune. Dumnezeu este Tatăl nostru, el este cel care ne iubește și gata să ne ofere harul său.

Dragii mei, rugăciunea a ajuns un subiect destul de controversat în acest moment. Nu puține sunt cultele creștine care organizează adevărate: ”Festivaluri de rugăciune”. Vorbim despre rugăciuni de vindecare, de prosperitate materială, de împlinire a dorințelor și așa mai departe. În comerț găsim cărți care ne prescriu diferite rugăciuni care ar da roade spectaculoase în diverse situații. Internetul abundă și el în astfel de subiecte. Rugăciunea este astfel transformată într-un exercițiu de magie. Spui incantația corectă și totul ia formă. În prezent, în multe medii protestante auzim vorbindu-se despre ”puterea rugăciunii”. Aceste lucruri sunt însă în mare disonanță cu ceea ce Sfânta Scriptură ne învață despre rugăciune. Rugăciunea nu are nici o putere în sinea ei ci Dumnezeu - cel căruia îi înălțăm rugăciunea - are toată puterea. Rugăciunea nu este o formă de al manipula pe Dumnezeu să facă ceea ce noi ne dorim ci ea este o manifestare a credinței noastre în Dumnezeu. Rugăciunea în sine nu are nici o putere! Cuvintele noastre sunt fără putere! Întreaga puterea este la Dumnezeu. Ideile moderne despre rugăciune sunt, din păcate, o mare înșelătorie. Puterea este luată de la Dumnezeu și pusă în dreptul unor propoziții pe care noi le rostim. Oamenii care practică astfel de rugăciuni sunt oameni care habar nu au cui i se roagă. Dar, atunci când știm cui îi adresăm rugăciunea noastră, noi ne punem credința în Acesta ci nu în puterea noastră de a ne ruga sau în puterea cuvintelor pe care le spunem. Știm că unicul lucru care face ca o rugăciune să fie eficiență este credința.

Dragii mei, nu există un soi de rugăciune eficientă. Dumnezeu ne cunoaște foarte bine slăbiciunile fiecăruia dintre noi. Le știe pentru că le-a purtat pe cruce. El știe ca rugăciunea, la mulți dintre noi, este o slăbiciune. De aceea, însuși Dumnezeu ne-a spus cum să ne rugăm. Avem rugăciunea ”Tatăl nostru” și avem ”Psalmii”. Dumnezeu ne invită să ne rugăm cu credință ori de câte ori putem și cum putem. Dumnezeu ne încurajează la rugăciune. El vrea să ne rugăm. Vrea să vă încurajez să faceți acest lucru ori cât de neputincioși suntem. Iată ce ne spune Sfântul Apostol Paul despre rugăciune: ”Duhul ne ajuta în slăbiciunea noastră: căci nu știm cum trebuie să ne rugăm. Dar însuși Duhul mijlocește pentru noi cu suspine negrăite” (Rom.8,26).

Amin!