PREDICA PENTRU DUJMINICA Rogate, A ȘASEA DUMINICĂ DUPĂ ÎNVIEREA DOMNULUI, 22 05 2022

Har și pace de la Dumnezeu, Tatăl nostru și de la Domnul nostru Isus Cristos. În mila lui Dumnezeu, astăzi am ajuns în cea de-a șasea Duminică după învierea Domnului Isus Cristos, zi care, în calendarul Bisericii noastre poartă numele de Duminica Rogate. Duminica Rogate este, de altfel, și ultima Duminică dinaintea sărbătorii în care vom celebra înălțarea la cer a Domnului Isus Cristos, sărbătoare care va avea loc joi, 26 Mai. Denumirea acesta de ”Rogate” este o expresie în limba latină care se traduce prin ”a cere” sau, cum înțelegem noi expresia din punct de vedere spiritual: ”a te ruga”. Textul pentru această predică este din Ioan 16:23-33.

” ²³ În ziua aceea nu mă veţi mai întreba nimic. Adevăr, adevăr vă spun: orice veţi cere de la Tatăl în numele meu, vă va da. ²⁴ Până acum nu aţi cerut nimic în numele meu. Cereţi şi veţi primi, pentru ca bucuria voastră să fie deplină! ²⁵ Acestea vi le-am spus în asemănări. Vine ceasul când nu vă voi mai vorbi în asemănări, ci vă voi vesti deschis despre Tatăl meu. ²⁶ În ziua aceea, veţi cere în numele meu şi nu vă spun că eu îl voi ruga pe Tatăl pentru voi; ²⁷ de fapt, Tatăl însuşi vă iubeşte, pentru că voi m-aţi iubit şi aţi crezut că eu am ieşit de la Dumnezeu. ²⁸ Am ieşit de la Tatăl şi am venit în lume; iarăşi las lumea şi mă duc la Tatăl”.²⁹ Discipolii i-au zis: „Iată, acum ne vorbeşti deschis şi nu spui nicio asemănare! ³⁰ Acum ştim că ştii toate şi nu ai nevoie să te întrebe cineva. De aceea, credem că ai ieşit de la Dumnezeu”. ³¹ Isus le-a răspuns: „Acum credeţi? ³² Iată, vine ceasul – ba a şi venit – când veţi fi împrăştiaţi fiecare la ale sale şi mă veţi lăsa singur; dar nu sunt singur, pentru că Tatăl este cu mine. ³³ V-am spus acestea ca să aveţi pace în mine. În lume veţi avea necazuri; însă curaj, eu am învins lumea!”

Dragii mei, este foarte bine cunoscut faptul că Duminica Rogate este Duminica în care Biserica predică despre rugăciune. Rugăciunea este un minunat dar al harului pe care Dumnezeu ni-l face în jertfa lui Cristos. De aceea putem să spunem faptul că rugăciunea este o unealtă a Evangheliei lui Cristos ci nu a Legii, deși majoritatea Bisericilor Creștine și majoritatea creștinilor din prezent interpretează rugăciunea din perspectiva Legii, transformând rugăciunea într-o contribuție personală la mântuire. Scriptura ne învață însă faptul că rugăciunea nu este o obligație pentru creștin în câștigarea mântuirii ci este un dar pe care Dumnezeu ni-l face pentru ca viața noastră pe acest pământ să fie una de continuă comuniune cu Dumnezeu.

Concluzia pe care Evanghelia din Duminica Rogate o trace cu privire la rolul și importanța rugăciunii în viața creștinului este prezentată chiar de cuvintele Domnului nostru Isus Cristos care spun astfel: ”Cereţi şi veţi primi, pentru ca bucuria voastră să fie deplină” (In.16,24). Această concluzie este întărită tot de cuvintele Domnului nostru Isus Cristos care spun: ”tot ce veţi cere cu credinţă în rugăciune, veţi primi” (Mt.21,22)

Am vorbit mult despre rugăciune și am analizat rugăciunea creștinului în predicile dedicate Duminicii Rogate din ultimii ani, de aceea, în acestă Duminică îmi doresc să privim spre un alt aspect special pe care textul Evangheliei ni-l prezintă în cuvintele Domnului nostru Isus Cristos. Cuvintele Domnului Isus Cristos spun astfel: ”vine ceasul când nu vă voi mai vorbi în asemănări, ci vă voi vesti deschis despre Tatăl meu” (In.16,25).

Dragii mei, cu toți suntem de acord că unele cuvinte pe care Domnul Isus Cristos ni le spune sunt ”figuri de stil” și nu pot fi luate în sensul lor pur literar. De exemplu, în pericopa din acestă Duminică, Domnul Isus Cristos spune astfel: ”orice veți cere de la Tatăl în numele meu, vă va da” (In.16,23). Luând aceste cuvinte într-un mod pur literar, ar trebui să înțelegem faptul că absolut orice lucru îl vom cere lui Dumnezeu, el îl va împlini pentru noi.

În sens pur literar am putea înțelege că Dumnezeu va împlini pentru noi absolut orice cerere, oricât de egoistă sau de răutăcioasă ar fi aceasta. Înseamnă că m-ași putea ruga lui Dumnezeu pentru ca el să aducă nenorocirile sale asupra unei persoane care mă supără în mod continuu în ultimii ani, a unei persoane care face rău Bisericii într-un mod sistematic și care luptă împotriva Evangheliei lui Cristos. Oare Dumnezeu va răspunde unei astfel de rugăciuni?

Nu, sigur nu o va face deoarece Dumnezeu vrea ca toți să fie recipiente ale iubirii lui și el nu va întoarce spatele unui om care ne-a supărat pe noi. Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos ne prezintă mai multe ocazii în care Domnul Isus Cristos îi primește pe păcătoși și chiar mănâncă împreună cu cei păcătoși afirmând faptul că: ”Nu au nevoie de medic cei sănătoşi, ci bolnavii. Nu am venit să-i chem pe cei drepţi, ci pe cei păcătoşi” (Mc.2,17).

De aceea, atunci când ne vorbește despre rugăciune, Domnul Isus Cristos folosește expresia: ”în numele meu”. Dumnezeu va împlini doar ceea ce noi cerem în acord cu sfânta misiune a Domnului nostru Isus Cristos. Astfel, spunem faptul că expresia ”orice veţi cere” trebuie interpretată într-un sens figurativ și legată de expresia ”în numele meu” deoarece, spune Cristos: ”Fiul Omului a venit să caute şi să mântuiască ceea ce era pierdut” (Lc.19,10).

Pericopa din acestă Duminică ne spune însă faptul că ”vine ceasul” în care Domnul nu ne va mai vorbi în astfel de ”figuri de stil” ci va vorbi în modul cel mai pur literar mod cu putință. Dragii mei, ”ceasul” acesta avea să vină în doar câteva ore de la momentul în care Domnul Isus Cristos le adresa aceste cuvinte ucenicilor săi adunați în camera de sus. Este vorba despre: ”ceasul pătimirii și morții Domnului nostru Isus Cristos”.

Expresia în limba greacă: ”ὥρα” tradusă în limba română prin expresia: ”ceasul” este întâlnită în mai multe ocazii în Evanghelia Sfântului Apostol Ioan, în special în acest discurs pe care Domnul Isus Cristos îl ține ucenicilor săi în acestă ultimă ocazie în care era alături de ei. De altfel, Sfântul Apostol și Evanghelist Ioan începe relatarea acestei ultime zile pe care Domnul Isus Cristos a petrecut-o cu ucenicii săi, zi pe care noi o cunoaștem sub numele de ”Joia Mare”, folosind cuvintele: ”Înainte de Sărbătoarea Paştelui, ştiind Isus că îi venise ceasul să treacă din lumea aceasta la Tatăl, iubindu-i pe ai săi care erau în lume, i-a iubit până la sfârşit” (In.13,1).

Patimile Domnului nostru Isus Cristos au reprezentat o realitate absolut literară iar tot ceea ce s-a întâmplat în acele ”ceasuri” nu a fost acoperit de nici o figură de stil. Evanghelia nu ne prezintă răstignirea Domnului Isus Cristos cu expresia: ”împărăția lui Dumnezeu se aseamănă cu Fiul lui Dumnezeu întrupat care a luat asupra sa păcatele lumii și care a murit pe cruce pentru păcatele lumii” ci Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos este despre Fiul lui Dumnezeu care a venit în mod literar în acestă lume; și-a asumat într-un mod literar natura umană devenind astfel în mod literar ca unul dintre noi; a luat într-un mod literar toate păcatele noastre asupra lui și, într-un mod literar a făcut ispășire înaintea lui Dumnezeu pentru toate păcatele noastre, murind într-un mod literar pe cruce lângă zidurile Ierusalimului.

În toate aceste afirmații ale Evangheliei Domnului nostru Isus Cristos nu există nici cea mai mică urmă de figură de stil sau de metaforă. Tot acest discurs al Evangheliei este unul pur literar. Este modul real în care Domnul Isus Cristos a plătit prețul cerut de către Lege pentru păcatele fiecăruia dintre noi astfel încât noi să fim declarați sfinți de către Dumnezeu prin imputarea nouă a dreptății Domnului Isus Cristos.

Acest eveniment pe care teologia luterană îl numește: ”marele schimb” este un eveniment literar. Domnul Isus Cristos a luat asupra sa toate păcatele și eșecurile noastre după cum ne spune Sfântul Profet Isaia: ”el a purtat suferinţele noastre şi durerile noastre le-a luat asupra lui [...] Dar el era străpuns pentru nelegiuirile noastre, lovit pentru păcatele noastre. Pedeapsa care ne aducea pacea era asupra lui. Prin rănile lui noi suntem vindecaţi” (Is.53,4-5).

De aceea, dragii mei, noi, cei păcătoși, putem să ne rugăm astăzi lui Dumnezeu și avem cuvintele Domnului Isus Cristos care spun: ”Cereţi şi veţi primi, pentru ca bucuria voastră să fie deplină” (In.16,24). Noi ne rugăm lui Dumnezeu în numele acestui Isus Cristos care a murit literalmente pe cruce purtând literalmente asupra sa păcatele noastre. Domnul Isus Cristos s-a jertfit pe sine tocmai pentru ca cei păcătoși să aibă acces la Tatăl și să devină astfel ”copii ai lui Dumnezeu” după cum ne spune Sfântul Apostol și Evanghelist Ioan: ”Vedeţi câtă iubire ne-a dăruit Tatăl: să ne numim copii ai lui Dumnezeu! Şi suntem” (1In,3,1).

Toate aceste afirmații ale Evanghelie nu sunt metafore ci sunt realități literare ale noii noastre identități în Cristos. Evanghelia ne vorbește despre realitatea literară a modului în care, prin moartea și învierea Domnului Isus Cristos, noi am fost dezbrăcați de păcatele noastre și îmbrăcați cu neprihănirea Domnului nostru Isus Cristos, împlinindu-se astfel cuvintele Sfântului Apostol Paul care spun: ”aţi primit Duhul înfierii prin care strigăm: „Abbá, Tată!”” (Rom.8,15).

Dragii mei, mântuirea acesta literară pe care Domnul Isus Cristos a câștigat-o într-un mod literar pentru noi printr-o moarte și înviere literare, vine astă la noi într-un mod la fel de literar prin Mijloacele Harului lui Dumnezeu care sunt la fel de literare ca și harul care îl poartă pentru noi.

Nu există nici un fel de ”figură de stil” sau ”metaforă” în aceste mijloace ale harul deoarece numai ceea ce este literar poate să poarte cu sine ceva literar. Evanghelia lui Cristos predicată de către Sfânta sa Biserică ne regenerează într-un mod literar ci nu într-unul metaforic. Cristos însuși spune: ”Adevăr, adevăr vă spun că cine ascultă cuvântul meu şi crede în cel care m-a trimis are viaţa veşnică” (In.5,24).

Cuvintele Sfântului Apostol Paul sunt cuvinte literare atunci când vin și spun: ”Căci toţi sunteţi fii ai lui Dumnezeu prin credinţa în Cristos Isus. Toţi câţi aţi fost botezaţi în Cristos v-aţi îmbrăcat în Cristos” (Gal.3,26-27). Aceasta este noua realitate literară în care trăiește creștinul botezat. El este ”fiul al lui Dumnezeu” fiind îmbrăcat în neprihănirea lui Cristos.

O altă realitate pur literară este Sfânta Absoluțiune pe care Domnul Isus Cristos a dăruit-o Bisericii sale ca un dar de mare preț. Cuvintele Domnului Isus Cristos spun literar ci nu metaforic astfel: ”Cărora le veţi ierta păcatele, vor fi iertate; cărora le veţi ţine, vor fi ţinute” (In.20,23). Cuvintele acestea sunt legate și nu pot fi deloc despărțite de cuvintele Domnului Isus Cristos care spun: ”Aşa cum m-a trimis Tatăl, aşa vă trimit şi eu pe voi” (In.20,21).

Biserica este într-un mod literar trimisă de însuși Domnul Isus Cristos să fie unicul canal prin care iertarea păcatelor să ajungă la noi prin mijloacele harului.

Apoi, dragii mei, avem minunatele cuvinte ale Domnului nostru Isus Cristos care spun: ”Acesta este trupul meu cel care este pentru voi” respectiv: ”Acesta este potirul noului legământ în sângele meu” (1Cor.11,24-25). Cuvintele acestea nu sunt figuri de stil ci exprimă o realitate literară deoarece numai o realitate literară poate avea consecințe literare asupra noastă după cum citim: ”cine mănâncă trupul meu şi bea sângele meu are viaţa veşnică şi eu îl voi învia în ziua de pe urmă” (In.6,54).

Doar dacă trupul și sângele Domnului Isus Cristos sunt în mod literar prezente în pâinea și în vinul consacrate în Sfânta Euharistiei se poate lucra în noi o mântuire literară ci nu una metaforică. Doar dacă aceste cuvinte care spun: ”Aceasta este pâinea care se coboară din cer ca, dacă mănâncă cineva din ea, să nu moară. Eu sunt pâinea cea vie care s-a coborât din cer. Dacă mănâncă cineva din această pâine, va trăi în veci, iar pâinea pe care o voi da eu este trupul meu pentru viaţa lumii” (In.6,50-51) sunt cu adevărat literare putem noi să sperăm la o mântuire cu adevărat literară.

La cruce, printr-o moare literară, Domnul Isus Cristos ne-a smuls într-un mod literar dintr-o robie literară a diavolului. Prin crucea sa, Domnul Isus Cristos l-a înfrânt în mod literar pe diavol și ne-a deschis în mod literar Împărăția lui Dumnezeu făcându-ne într-un mod literar fii și fiice ale lui Dumnezeu pentru veșnicie.

Amin!