Predica pentru DUMINICA Septuagesima, A PATRA DUMINICĂ DUPĂ EPIFANIE, 31 01 2021

Har și pace vouă de la Dumnezeu, Tatăl nostru, și de la Domnul nostru Isus Cristos. Dragii mei, în mila lui Dumnezeu, aceasta este cea de-a patra Duminică după Epifania Domnului Isus Cristos, Duminică denumită Septuagesima. Suntem în cea de-a noua Duminică înainte de marea Sărbătoare a Învierii Domnului nostru Isus Cristos și în prima dintre cele trei Duminici speciale dedicate pentru pregătirea în vederea sezonului de post care începe anul acesta la data de 17 Februarie. Predica pentru această Duminică este fundamentată pe: Matei 20:1-16.

”¹ Împărăţia cerurilor este asemenea stăpânului casei care a ieşit dis‑de‑dimineaţă ca să tocmească lucrători în via sa. ² După ce s-a înţeles cu lucrătorii cu un dinár pe zi, i-a trimis în via lui. ³ Ieşind pe la ceasul al treilea, a văzut pe alţii stând în piaţă ⁴ şi le-a spus: «Mergeţi şi voi în vie şi ceea ce este drept vă voi da!». ⁵ Iar ei au plecat. Din nou a ieşit pe la ceasul al şaselea şi la al nouălea şi a făcut la fel. ⁶ Apoi a ieşit pe la ceasul al unsprezecelea şi a găsit pe alţii stând şi le-a spus: «De ce staţi aici toată ziua degeaba?». ⁷ I-au spus: «Pentru că nimeni nu ne-a tocmit». El le-a zis: «Mergeţi şi voi în vie!» ⁸ Când s-a lăsat seara, stăpânul viei i-a spus administratorului său: «Cheamă lucrătorii şi dă-le plata, începând de la cei din urmă şi până la cei dintâi!». ⁹ Venind cei de la ceasul al unsprezecelea, au primit câte un dinár. ¹⁰ Venind apoi primii, se gândeau că vor primi mai mult, dar au primit şi ei câte un dinár. ¹¹ Primindu-l, murmurau împotriva stăpânului casei, ¹² zicând: «Aceştia din urmă au lucrat o oră, iar tu i‑ai tratat ca pe noi, care am suportat greutatea zilei şi arşiţa». ¹³ Dar el, răspunzând unuia dintre ei, a zis: «Prietene, nu te nedreptăţesc. Oare nu ne‑am înţeles cu un dinár? ¹⁴ Ia ceea ce este al tău şi du-te! Eu vreau să dau acestuia din urmă ca şi ţie. ¹⁵ Nu-mi este permis oare să fac ce vreau cu ceea ce este al meu? Sau ochiul tău este rău pentru că eu sunt bun?». ¹⁶ Astfel, ultimii vor fi primii, iar primii [vor fi] ultimii”

Dragii mei, sunt convins cu privire la faptul că această pericopă este una intrigantă pentru mulți dintre aceia care o parcurg, cu atât mai mult pentru aceia care parcurg Sfânta Scriptură în mod superficial. Pericopa din această Duminică ne vorbește despre un om de afaceri care, de-a lungul unei zile, a angajat mai multe grupe de muncitori. Pe unii i-a angajat dimineața foarte devreme, pe alții spre finalul dimineții, pe alții la miezul zilei, apoi a fost o grupă pe la orele după-amiezii și, în final, o grupă de oameni angajați cu doar o oră înainte de terminarea programului de lucru, adică spre seară. Nu ne trebuie deloc experiență pentru că a constata faptul că efortul depus de către aceste grupe de oameni a fost unul inegal. Mai apoi, pericopa noastră surprinde spunându-ne faptul că la finalul zilei, fiecare muncitor a primit același salariu, indiferent de grupa de angajați din care a făcut parte. Dragii mei, pentru societatea post-modernă, acest lucru reprezintă un șoc pentru că societatea post-modernă nu este niciodată dispusă să facă vreun favor gratuit cuiva. Omul este plătit doar în funcție de efortul pe care îl depune și nimeni primește ceva fără să depună un efort special să îl câștige. Nu există excepții de la acesta regulă fie că suntem în România, în Bulgaria, Grecia, Italia sau Statele Unite. Din perspectivă umană, într-o societate dreaptă, sănătoasă din punct de vedere moral, aceia care muncesc mai mult trebuie să fie plătiți mai bine decât cei care muncesc mai puțin. De aceea, este aproape natural ca, apropiindu-se de această pericopă, mulți oameni să fie indignați de cele citite pentru că textul Evangheliei Sfântului Apostol Matei ne vorbește clar despre o nedreptate și, mai mult decât atât, lasă impresia că Domnul Isus Cristos tolerează astfel de nedreptăți. Ba mai mult, concluzia pe care această pericopă o trage, anume: ”ultimii vor fi primii, iar primii [vor fi] ultimii” (Mt.20,16) este una care contravine cu tot ceea ce noi am învățat și cu spiritul în care am fost crescuți și educați. Nu este normal ca cei leneși să fie răsplătiți în mod egal cu aceia care au depus un efort destul de mare pentru a ajunge cât mai sus.

Dragii mei, primul aspect pe care trebuie să îl înțelegem este acela că în această parabolă, Domnul Isus Cristos nu ne preda o lecție cu privire la lumea acesta ci ne predă o lecție despre Împărăția lui Dumnezeu și despre harul lui Dumnezeu.

Lumea în care noi trăim și Împărăția lui Dumnezeu sunt lumi antagoniste care nu împărtășesc aceleași valori. Lumea acesta este caracterizată de inegalitate între oameni la aproape toate capitolele, fiind o lume în care unii oameni au mai mult decât le este necesar în timp ce alții au puțin sau chiar nimic. În lumea acesta există mereu o distincție între oameni, lumea în care noi trăim fiind profund marcată de inegalitate socială, economică și financiară. De asemenea, lumea în care trăim este o lume în care fiecare trebuie să tragă din greu pentru a avea și în care reușesc doar cei care se merită cu adevărat acest lucru. Lumea în care noi trăim este o lume fundamentată pe meritul uman.

Din această parabolă aflăm însă faptul că în Împărăția lui Dumnezeu lucrurile nu stau deloc la fel ca în lumea acesta. În Împărăția lui Dumnezeu nu va fi cineva care să aibă mai mult decât altul ci toți se vor bucura de același belșug. În Împărăția lui Dumnezeu toți credincioșii sunt părtași la același har indiferent dacă în lumea acesta au fost bogați sau săraci, învățați sau analfabeți, conducători sau robi. Toți acești oameni care în viața aceasta au parte de inegalitate, în Împărăția lui Dumnezeu participă la închinarea Bisericii lui Cristos într-o egalitate perfectă. Bogatului și săracului, intelectualului și analfabetul le este predicat același Cuvânt al Evangheliei. Botezul cu care suntem botezați este exact același chiar dacă suntem bogați sau săraci. De asemenea, indiferent de statutul social, intelectual, financiar, noi ne împărtășim cu aceeași pâine și bem din același potir, primind astfel cu adevărat trupul și sângele Domnului nostru Isus Cristos fără ca unul să primească mai mult și altul mai puțin. Duhul Sfânt, prin Evanghelia Domnului Isus Cristos, ne dă tuturor aceeași credință. Noi toți, indiferent de distincțiile sociale, economice, intelectuale sau financiare dintre noi, suntem cu toții creștini, parte a aceleași Biserici a lui Cristos. Toți păcătoșii care se pocăiesc și se convertesc au același Dumnezeu ca și sfinții din trecut și sunt parte a aceleași Împărății.

Distincția dintre cele două Împărății este dată de fundamentul pe care ele stau. Lumea aceasta se sprijină pe efortul uman în timp ce Împărăția lui Dumnezeu se sprijină pe harul lui Dumnezeu. Lumea aceasta este în totalitate despre ceea ce noi facem și trebuie să facem pentru a avea în timp ce Împărăția lui Dumnezeu este în totalitate despre ceea ce Dumnezeu a făcut pentru noi în și prin Cristos.

În pericopa noastră, muncitorii aduși să muncească la vie au fost convinși că lucrurile vor sta în conformitate cu legile care guvernează această lume. De aceea, la finalul zilei, după ce proprietarul vie a făcut plățile, cei care au lucrat cel mai mult, au vociferat cu privire la plata primită. Ei se așteptau să primească mult mai mult, în conformitate cu efortul depus. Din păcate, astăzi, foarte mulți creștini văd împărăția lui Dumnezeu din perspectiva lumii acesteia. Ei consideră faptul că Dumnezeu ar trebui să îi iubească pe oameni în conformitate cu faptele lor. Acest lucru, de fapt, îl învață cele mai multe Biserici. Aceste Biserici învață în mod eronat faptul că cerul este câștigat prin eforturile noastre și că numai cei care împlinesc cu minuțiozitate Legea vor fi mântuiți. Aceste Biserici învață faptul că meritele omului cuceresc Împărăția lui Dumnezeu și murmură și se revoltă atunci când noi predicăm faptul că Împărăția lui Dumnezeu vine exclusiv prin har și nu are nici un fel de legătură cu meritele noastre.

Cele mai multe Biserici Creștine din prezent predică Împărăția lui Dumnezeu ca fiind asemănătoare cu lumea această în care noi trăim și unde absolut orice se obține prin efort personal și unde răsplata vine în funcție de efortul depus. Aceste Biserici uită ceea că Scriptura ne vorbește despre starea omului prin gura Sfântului Apostol Paul astfel: ”toţi au păcătuit şi sunt lipsiţi de slava lui Dumnezeu” (Rom.3,23). Uită ceea ce Scriptura învață, anume că: ”nu este niciun om neprihănit, niciunul măcar. Nu este niciunul care să aibă pricepere. Nu este niciunul care să caute cu tot dinadinsul pe Dumnezeu. Toţi s-au abătut şi au ajuns nişte netrebnici. Nu este niciunul care să facă binele, niciunul măcar” (Rom.3,10-12)

Dragii mei, mesajul acestei pericope este mesajul Evangheliei lui Cristos, mesajul care spune faptul că nu pe baza faptelor noastre bune intrăm în Împărăția lui Dumnezeu ci pe baza harului lui Dumnezeu pe care acesta îl revarsă peste noi de dragul Domnului nostru Isus Cristos. Aceasta deoarece toți oamenii sunt păcătoși, inclusiv noi, iar faptele nostre bune nu pot să acopere păcatele comise. De aceea, intrarea în Împărăția lui Dumnezeu se face numai pe baza credinței noastre în promisiunea de iertarea a păcatelor pe care Dumnezeu ne-o face în Cristos.

Scriptura ne învață faptul că în Cristos noi toți suntem una. Expresia aceasta nu este deloc însă primită bine de alți creștini. Când alți creștini aud aceste cuvinte se revoltă deoarece nu vor să accepte faptul că noi suntem mântuiți fără să facem eforturile pe care ei le fac. Noi nu suntem nevoiți să postim, să împlinim cine știe ce canoane, să mergem în pelerinaje sau să dam bani Bisericii. De asemenea, sunt creștini care murmură împotriva noastră spunând că noi nu putem să fim mântuiți cât timp nu ținem Sabatul, cât timp mâncăm carne de porc sau bem alcool și cafea, cât timp, dacă este vorba de femei, acestea poartă cercei sau se machiază, și multe altele. Exact acest lucru îl scoate în evidență și pilda din această duminică atunci când ne spune: ”când au venit cei dintâi, socoteau că vor primi mai mult; dar au primit şi ei tot câte un leu de fiecare. După ce au primit banii, cârteau împotriva gospodarului şi ziceau: "Aceştia de pe urmă n-au lucrat decât un ceas, şi la plată i-ai făcut deopotrivă cu noi, care am suferit greul şi zăduful zilei” (Mt.20,10-12).

Parabola ne spune faptul că stăpânul viei nu a făcut nici o distincție între lucrători. Ba mai mult, ne spune că el a început să își plătească muncitorii în ordinea inversă a angajării. Ultimii trimiși în vie au fost primii care au primit răsplata muncii lor. Răspunsul dat de către stăpânul viei celor care murmurau împotriva lui a fost unul ferm: ”prietene, ţie nu-ţi fac nici o nedreptate; nu te-ai tocmit cu mine cu un leu? Ia-ţi ce ţi se cuvine şi pleacă. Eu vreau să plătesc şi acestuia din urmă ca şi ţie. Nu pot să fac ce vreau cu ce-i al meu?” (Mt.20,13-15). Acest răspuns arată faptul că o nouă și altfel de împărăție a fost stabilită. Împărăția este a lui Dumnezeu și Dumnezeu poate să facă în această împărăție exact ceea ce vrea deoarece el este stăpânul ei și nu este treaba omului cum acționează Dumnezeu în această Împărăție.

Dragii mei, Împărăția lui Dumnezeu nu face distincție între oameni așa cum o face această lume. Dumnezeu a dat oamenilor, indiferent de situația lor, aceeași mântuire în Cristos, aceeași Evanghelie, același Botez, același Sacrament al Euharistiei. Toți primim aceeași iertare pentru păcatele noastre. În ochii lui Dumnezeu, un om nu este mai sfânt decât este altul. Reține-ți vă rog acest aspect. Dumnezeu ne sfințește pe toți în același fel, prin Fiul Său, Domnul Isus Cristos care vine la noi prin mijloacele harului: Cuvântul, Absoluțiunea și Sacramentele. De aceea, noi vom fi mereu mulțumiți cu ceea ce Dumnezeu a găsit de cuviință să ne ofere în această viață deoarece noi toți, indiferent cine suntem, avem aceeași minunată comoară care este Cristos și în care avem toți viața veșnică.

În încheiere, dragii mei, convinși de dragostea pe care ne-o poartă Dumnezeu și încrezători în faptul că, în Cristos, Dumnezeu este Tatăl nostru, care ne iubește și ne iartă, să facem totul pentru gloria Lui, indiferent de poziția în care ne aflăm după cum ne spune Sfântul Apostol Paul: ”orice faceţi, cu cuvântul sau cu fapta, să faceţi totul în Numele Domnului Isus şi mulţumiţi, prin El, lui Dumnezeu Tatăl [...] Orice faceţi să faceţi din toată inima, ca pentru Domnul, nu ca pentru oameni, ca unii care ştiţi că veţi primi de la Domnul răsplata moştenirii. Voi slujiţi Domnului Cristos” (Col.3,17 și 23-24)

Amin!