predica pentru Vinerea Bună, săptămâna sfântă, 07 04 2023

Predica este fundamentătă pe Evanghelia Sfîntului Apostol și Evanghelist Ioan, Capitolele 18 și 19

“Regele iudeilor”, spune inscripția, o glumă romană pentru a-l batjocori pe el și pe și pe adepții săi. Cu toate acestea, există un adevăr rostit în glumă - un adevăr care depășește cu mult înțelegerea soldaților.

Există adevăr într-o coroană de spini pentru un rege care suferă pentru poporul său.

Există adevăr într-un sceptru de trestie în mâinile unui rege blând care se lipsește de putere și bogăție pentru a merge pe un drum mai greu.

Există adevăr în sângele vărsat al unui rege care suportă vina altora și poartă asupra sa întreaga greutate a vinovăției lor.

Numai un astfel de rege poate privi în ochii arzători ai urii, în ochii intențiilor rele, crude și fără sens, și să spună cu cea mai mare forță: “Tată, iartă-i, căci nu știu ce fac”.

Cum este posibil să fii atât de nenorocit și totuși atât de milostiv? Atât de neînțeles, și totuși atât de înțelegător?

Dar dacă nebunia lui Dumnezeu este mai înțeleaptă decât înțelepciunea umană? Dacă slăbiciunea lui Dumnezeu este mai puternică decât puterea noastră?

De unde vine această putere de a ierta în loc să condamnăm? Pentru a binecuvânta în loc să blestema?

În primul rând, socotiți acest fapt: Isus este Dumnezeu însuși. El este singurul care este ofensat de păcat. El este singurul împotriva căruia a păcătuit această lume păcătoasă. Isus este Dumnezeu, iar Dumnezeu este iubire. Numai Dumnezeu poate iubi îndeajuns pentru a ierta păcatele dușmanilor Săi.

Isus a împlinit Scripturile cu fiecare nerv, nerv, nerv, organ și celulă din trupul său.

Cu fiecare fibră a ființei Sale, El a dorit mântuirea noastră. Cu fiecare senzație a trupului și a sufletului său, el a fost investit personal în realizarea mântuirii voastre.

Ceea ce a suferit în trupul său a fost și o suferință spirituală, deoarece toată mânia lui Dumnezeu împotriva păcatului s-a revărsat asupra trupului său muritor în acele ore ale răstignirii sale.

Astfel, Domnul nostru răstignit dovedește că știe să trăiască și să moară ca un om sărac și neajutorat. Într-adevăr, El știe mai bine decât noi!

Dar, în timp ce Îl privești suferind, nu te gândi la tine ca și cum ai fi cel plin de compasiune în această poveste.

Noi suntem acei oameni răi care l-au ucis. Nu am fost acolo, desigur, dar au fost păcatele noastre, dorința noastră de a ști, de a vrea și de a face tot ceea ce ne plăcea.

Când vezi crucea, aceasta îți spune că trebuie să-ți recunoști păcatul. Ați făcut acest lucru. Acesta este adevărul.

Dar nu acesta este adevărul pe care Iisus are ocazia să-l spună. În schimb, el profită de ocazie pentru a spune că toate acestea sunt pentru voi. Isus s-a dat pe sine însuși până la moarte pentru a ne binecuvânta.

El nu binecuvântează oameni buni și nevinovați. “Dar Dumnezeu își arată dragostea față de noi, prin faptul că, pe când eram încă păcătoși, Cristos a murit pentru noi” (Rom. 5:8).

El nu a murit pentru sfinți, ci pentru păcătoși: “Căci și Cristos a suferit o dată pentru păcate, cel neprihănit pentru cei nedrepți, ca să ne aducă pe noi la Dumnezeu”. (1 Pet. 3:18)

Care este, așadar, răspunsul potrivit? Cum ar trebui să reacționezi la privirile crude și la cuvintele chinuitoare ale celor care îl batjocoresc? Ce simțiți? Răzbunare? Indignare? Îl compătimești?

Acesta este sentimentul opus pe care l-a avut Isus. I-a fost milă de EI! El știa că ceea ce aveau nevoie ei era tot ceea ce El a sângerat pentru a le oferi - iertarea păcatelor: “Tată, iartă-le lor!”

Nici o binecuvântare mai mare nu ar fi putut fi pronunțată asupra unui grup de oameni. El spune: Fie ca moartea mea să fie o binecuvântare pentru ei. Luați ceea ce este al meu și dați-le lor.

Ce schimb binecuvântat! Acest mare mister al harului trebuie crezut, nu înțeles. Pur și simplu ascultați faptele: de dragul lui Isus, păcatele voastre sunt iertate!

În numele lui Isus. Amin.