Gânduri despre Slujirea pastorului ”In Persona Christi”

"Eu, ca un slujitor nevrednic dar chemat și împuternicit prin autoritatea Domnului Isus Cristos, îți (vă) iert toate păcatele în numele Tatălui, al Fiului și al Duhului Sfânt!". Așa sună formula de Absoluțiune uzată în Biserica Luterană Confesională și așa sună formula baptismală folosită în aceeași Biserică: "Eu, ca un slujitor nevrednic dar chemat și împuternicit prin autoritatea Domnului Isus Cristos, te botez în numele Tatălui, al Fiului și al Duhului Sfânt!". Pe scurt: "Eu îți iert" și "Eu te botez". Cum se fac aceste lucruri? "În numele Tatălui, al Fiului și al Duhului Sfânt". De aceea, iertarea oferită de către pastorul Bisericii este întotdeauna eficientă și efectivă și de aceea botezul oferit de pastor este întotdeauna eficient și efectiv.

De altfel, de aceea orice lucrare făcută de pastor în exercițiul Oficiului Pastoral este eficientă și efectivă. Deoarece toate aceste lucrări nu sunt făcute în nume propriu ci "În numele Tatălui, al Fiului și al Duhului Sfânt". Cum își permite pastorul să facă așa ceva și să aibă pretenția de a acționa "În numele Tatălui, al Fiului și al Duhului Sfânt"? Răspunsul se găsește în introducere la formula de celebrare. Pastorul face aceste lucruri: "ca un slujitor nevrednic dar chemat și împuternicit prin autoritatea Domnului Isus Cristos".

În virtutea faptului că a fost chemat, ordinat și trimis în Oficiul Pastoral al Bisericii, pastorul acționează "in persona Christi" în predicarea Cuvântului, in celebrarea Sacramentelor, în administrarea Absoluțiunii dar și în diversele alte acte de cult ale Bisericii. "In persona Christi" nu vine să spună faptul că atunci când celebrează sau acționează in cadrul Oficiului Pastoral, pastorul ar fi "posedat" de Cristos și utilizat de către acesta în chipul în care un păpușar își manipulează marionetele. În creștinism nu vorbim niciodată despre așa ceva. O astfel de posedare sau de manipulare nu a fost valabilă nici în cazul scrierii Scripturilor inspirate de Dumnezeu. De aceea vorbim despre Epistola Sfântului Apostol Paul către Romani ci nu spunem Epistola Duhului Sfânt către Romani sau Epistola Domnului Isus Cristos către Romani deși credem și mărturisim faptul că fiecare cuvânt scris de către Paul in această Epistolă este cu adevărat Cuvântul inspirat al lui Dumnezeu, adică sunt cuvintele lui Cristos fără nici un fel de excepție. Totuși, nu trebuie să confundăm slujirea păstorului "in persona Christi" cu procesul de inspirație și scriere al Scripturilor.

Revenind la Oficiul Pastoral și la slujirea pastorului "in persona Christi", Biserica Lutherană Confesională învață faptul că această slujire nu vine în urma infuzării de către Dumnezeu a unei puteri speciale în pastor, așa cum afirmă Biserica Romano-Catolică și Bisericile Ortodoxe Răsăritene. Slujirea ca pastor în Oficiul Pastoral nu reprezintă o "putere infuzată" sau un "har special infuzat" ci reprezintă o "autoritate". Atunci când Pastorul Luteran slujește în cadrul Oficiului Pastoral el slujește "in persona Christi" în sensul în care slujește în și prin autoritatea lui Isus Cristos și slujește ”în numele Tatălui, al Fiului și al Duhului Sfânt”. Astfel, nu vorbim despre puterile pastorului ci despre autoritatea sub care acesta slujește și în care acesta slujește. De aceea, deși știm cu toții că Domnul Isus Cristos este cel care iartă păcatele, cel care ne predică Evanghelia și cel care botează, putem spune fără ezitarea faptul că pastorul iartă păcatele, pastorul predică Evanghelia și pastorul celebrează Sacramentul Botezului mereu ”în numele Tatălui, al Fiului și al Duhului Sfânt”.

Aceste afirmații nu se contrazic reciproc ci sunt paradoxuri. Ambele afirmații sunt perfect adevărate. Iertarea păcatelor pronunță de către pastor este iertarea păcatelor pronunțată de către Cristos însuși deoarece pastorul pronunță iertarea având ”chemare, autorizare și trimitere” de la Cristos însuși prin Biserică. În același fel, Botezul celebrat de către pastor este Botezul celebrat de către Cristos însuși deoarece pastorul celebrează Sacramentul având ”chemare, autorizare și trimitere” de la Cristos însuși prin Biserică. De aceea, spunem că atunci când primim iertarea păcatelor, când primim predicarea Evangheliei sau când primim Sacramentul Euharistiei, le primim de la pastor deși acestea nu sunt lucrarea omului, adică a pastorului, ci sunt lucrarea lui Dumnezeu deoarece această lucrare se desfășoară mereu ”în numele Tatălui, al Fiului și al Duhului Sfânt”.

În lumea protestantă, la general vorbind, există o foarte mare reticență în a afirmă faptul că "pastorul iartă păcatele". Această reticență este parte a unui sentiment anti-clerical destul de sever care afectează protestantismul post-modern. Majoritatea covârșitoare a protestanților uită însă cuvintele lui Cristos care spun astfel: "Isus le-a zis din nou: „Pace vouă! Așa cum M-a trimis pe Mine Tatăl, așa vă trimit și Eu pe voi!“ (In.20:21). Abia apoi urmează afirmația: "Celor ce le veți ierta păcatele, vor fi iertate, iar celor ce le veți ține, vor fi ținute“ (In.20:23) În bază cărui fapt "celor ce le veți ierta păcatele, vor fi iertate"? Găsim răspuns în cuvintele lui Cristos: pentru că "Așa cum M-a trimis pe Mine Tatăl, așa vă trimit și Eu pe voi!“. Aici descoperim foarte clar trimiterea de către Cristos însuși a pastorilor Bisericii în a ierta păcatele celor care se pocăiesc și de a pronunța acestă iertare ”în numele Tatălui, al Fiului și al Duhului Sfânt”.

Pastorul Bisericii iartă păcatele tuturor acelora care se pocăiesc deoarece el este trimis de către Cristos însuși să facă acest lucru. Aceasta înseamnă slujire "în persona Christi". Înseamnă a face o slujire trimis fiind de Cristos. Asta înseamnă în fapt: "chemat, ordinat (autorizat) și trimis". Când pastorul Bisericii predică Evanghelia el face această slujire "în persona Christi" adică: "chemat, ordinat (autorizat) și trimis de către Cristos insusi" pentru a face această slujire. Niciun pastor în Biserica Luterană Confesională nu predică Evanghelia din inițiativă proprie ci mereu o face "chemat, ordinat (autorizat) și trimis". Adică, o face mereu "in persona Christi". La fel, niciun pastor în Biserica Luterană Confesională nu iartă păcatele celor care se pocăiesc din inițiativă proprie ci mereu o face mereu "chemat, ordinat (autorizat) și trimis". Adică "in persona Christi". Niciun pastor în Biserica Luterană Confesională nu administrează Sacramentul Botezului din inițiativă proprie ci mereu o face "chemat, ordinat (autorizat) și trimis". Adică, mereu "in persona Christi”.

Este la fel de corect a spune "Pastorul iartă păcatele celor care se pocăiesc iar această iertare este efectivă" după cum este corect să spunem "Judecătorul a pronunțat sentința iar aceasta este efectivă". Nu spunem: "Statul a pronunțat sentința" deoarece judecătorul este persoana care a fost ”chemată, autorizată și trimisă” de către stat să pronunțe sentințe în numele Statului iar sentințele pronunțate de judecător sunt efective în respectivul stat. Ne amintim aici de cuvintele lui Cristos: "Adevărat vă spun că orice veți lega pe pământ, va fi legat în Cer și orice veți dezlega pe pământ, va fi dezlegat în Cer" (Mt.18:18). Slujind "in persona Christi", slujirea Pastorului este slujirea lui Cristos pentru noi ”în numele Tatălui, al Fiului și al Duhului Sfânt”!

Astfel, ca luterani confesionali, noi nu avem de ce să ne temem de afirmațiile "pastorul iartă păcatele tuturor acelora care se pocăiesc" sau "pastorul predică Evanghelia" sau "pastorul botează" iar această iertare, această predicarea și acest botez sunt efective. Aceasta deoarece aceste slujiri ale păstorului nu vin la inițiativa omului ci pastorul este "chemat, ordinat și trimis" de Cristos însuși în a face toate aceste slujiri. Pastorul slujește mereu sub autoritatea Oficiului Pastoral al Bisericii iar Oficiul Pastoral al Bisericii slujește sub autoritatea Domnului Isus Cristos. Deci, cât timp se află în Oficiul Pastoral, pastorul slujește în, prin și sub autoritatea Domnului Isus Cristos exercitată prin Biserica sa iar slujirea pastorului este mereu ”în numele Tatălui, al Fiului și al Duhului Sfânt”.

Astfel, iertarea pronunță de pastor este iertarea lui Cristos și este efectivă. Spunem: "Cristos este cel care iartă" și este adevărat. La fel, spunem: "pastorul iartă" și este la fel de adevărat. La fel, când pastorul predică Evanghelia, spunem: "Cristos este cel care predică de aceea predicarea este Cuvântul lui Dumnezeu" iar predicarea este efectivă deoarece, spune Sfântul Apostol Paul: "credința vine din predicare" (Rom.10:17). Este la fel de corect și să spunem faptul că "pastorul este cel care predică iar această predicarea este Cuvântul lui Dumnezeu". La fel și în cazul Sacramentului Botezului. Cu alte cuvinte, expresiile: "Cristos face" sau "pastorul face" sunt interschimbabile atunci când Pastorul slujește în Oficiul Pastoral al Bisericii, fiind "chemat, ordinat și trimis" în slujea respectivă deoarece atunci când păstorul este ”chemat, ordinat și trimis” el slujește mereu: ”în numele Tatălui, al Fiului și al Duhului Sfânt”.

Știu bine faptul că pentru majoritatea protestanților post-moderni, toate aceste afirmații sunt de neconceput. Dar pentru Luteranii Confesionali aceste cuvinte sunt clare și simple. Ele nu sunt o noutate ci o realitate de secole a Bisericii. Ele au fost afirmate de către Sfinții Apostoli, de către Părinții Bisericii, de către Reforma Luterană din Secolul al XVI-lea și reafirmat de Bisericile Lutherane Confesionale începând cu jumătatea Secolului al XIX-lea.