BISERICA LUTHERANĂ CONFESIONALĂ, O BisericĂ Liturgică

Potrivit mărturisirilor sale oficiale de credință, Biserica Luterană Confesională este o Biserică liturgică. Evlavia in închinare a unei parohii lutherane confesionale se caracterizează prin proclamarea regulată a Evangheliei și prin administrarea regulată a Sacramentului Euharistiei, în cadrul unui ceremonial sobru, scriptural, istoric si ordonat.

Dar să vorbim despre termenul "liturghie". Acest termen nu se refera la un sacrificiu ci la un serviciu de închinare public. Astfel, acest serviciu este complet atunci când un slujitor consacră si oferă mai departe trupul și sângele Domnului oamenilor, si, de asemenea, atunci când un slujitor predică Evanghelia la oameni, așa cum spune Sfântul Apostol Paul in 1 Corinteni 4:1: "Iată cum trebuie să fim priviţi noi: ca nişte slujitori ai lui Cristos şi ca nişte ispravnici ai tainelor lui Dumnezeu", adică, a Cuvântului și a Sfintelor Sacramente; și in 2 Corinteni 5:20: "Noi, dar, suntem trimişi împuterniciţi ai lui Cristos; şi, ca şi cum Dumnezeu ar îndemna prin noi, vă rugăm fierbinte, în Numele lui Cristos: împăcaţi-vă cu Dumnezeu!". Astfel, termenul de "Liturghie" trebuie mereu asociat cu slujirea publica. (Apologia Confesiunii Augustana XXIV: 79-81)

In cadrul liturghiei au fost păstrate, de asemenea, mai multe ceremonii și tradiții (cum ar fi ordinea liturgica, diverse cântări, sărbători, și altele asemenea) care servesc pentru a păstra ordinea închinării în Biserică. (Confesiunea Augustana XXVI: 40)

Suntem perfect de acord cu faptul ca Liturghia poate să fie înțeleasă ca un sacrificiu de zi cu zi, cu condiția ca acest lucru sa facă referire la întreg ceremonialul liturgic și, de asemenea, la proclamarea Evangheliei, la mărturisirea credinței, la rugăciunea, și la mulțumire. Luate împreună, toate acestea reprezintă jertfa de zi cu zi a Noului Testament. De aceea, Sfântul Apostol Paul spune in 1 Corinteni 11:26: "ori de câte ori mâncați din pâinea aceasta și beți din paharul acesta, vestiți moartea Domnului" (Apologia Confesiunii Augustana XXIV: 35)

Din această scurta descriere a stării Bisericile noastre, reiese foarte evident că vom menține cu sârguință disciplina închinării bisericii, ceremoniile pioase, și bunele moravuri ale Bisericii. (Apologia Confesiunii Augustana XV: 4)

Biserica Luterană Confesionala este o Biserică liturgică, pentru că ea este o biserică catolică. Reformatorii luterani din secolul al XVI-lea nu au fost niște inovatori sectari care s-au ambiționat pentru a crea o nouă Biserică, ci au recunoscut și s-au bucurat în continuitatea lor cu Biserica Apostolilor și a Părinților Antici. Ei au recunoscut că multe dintre obiceiurile liturgice vechi de secole pe care le-au moștenit sunt utile și benefice, și nu au găsit nici un motiv pentru a renunța la ele. Cu recunoștință umilă, luteranii confesionali îmbrățișeze multe dintre uzanțele liturgice existente in Biserica Romano-Catolică din perioada pre-reformă ca fiind niște componente importante ale propriului lor patrimoniu și a identitarii lor creștine. Luteranii confesionali nu cred că astfel de obiceiuri creștine istorice aparțin in mod unic Bisericii Romano-Catolice sau oricărui alt organism bisericesc, individual sau denominațional.

Cartea Faptele Apostolilor indică faptul că închinarea Bisericii creștine primare a avut întotdeauna un caracter liturgic. Creștinii din Ierusalim "stăruiau în învăţătura apostolilor, în legătura frăţească, în frângerea pâinii şi în rugăciuni" (Faptele Apostolilor 2:42). De asemenea, ne este relatata o ocazie in care Duhul Sfânt a vorbit creștinilor din Antiohia: "pe când slujeau Domnului" (Faptele Apostolilor 13:2. In ceea ce privește creștinii la Troia, Sfântul Evanghelist Luca relatează că: "in prima zi a săptămânii, când ne-am adunat pentru frângerea pâinii, Paul le-a predicat" (Faptele Apostolilor 20:7). Noul Testament ii încurajează pe toți creștinii astfel: "Aduceţi-vă aminte de mai marii voştri, care v-au vestit Cuvântul lui Dumnezeu; uitaţi-vă cu băgare de seamă la sfârşitul felului lor de vieţuire şi urmaţi-le credinţa! Isus Cristos este acelaşi ieri şi azi şi în veci! Să nu vă lăsaţi amăgiţi de orice fel de învăţături străine; căci este bine ca inima să fie întărită prin har, nu prin mâncări, care n-au slujit la nimic celor ce le-au păzit." (Evrei 13:7-9). În formele de închinare publică pe care le folosesc, luterani confesionali au servit cauza neschimbătoare a Evangheliei lui Cristos de-a lungul istoriei Bisericii. Principalele elemente ale liturghiei istorice luterane nu sunt în mod distinct "Lutherane" și nu reflectă in exclusivitate culturale ale secolului al XVI-lea din Germania sau Scandinavia. Aceste elemente liturgice reflectă, în schimb, credința și devotamentul poporului lui Dumnezeu din toate timpurile și din toate locurile.

Noi, luteranii confesionali, păstrăm cu plăcere vechile tradiții stabilite în Biserică, deoarece acestea ne sunt utile dar le interpretam într-un mod evanghelic. Putem pretinde cu adevărat că în Bisericile noastre, Liturghia publică este mai decentă decât a adversarilor noștri, iar dacă te uiți la ea în mod corect, suntem mai credincioși in privința canoanele decât sunt adversarii noștri. (Apologia Confesiunii Augustana XV: 38-39)

Biserica Luterană este o Biserică liturgică, pentru că este o biserică ortodoxă. Formele sale de cult istorice sunt bine ancorate in Sfânta Scriptura și sunt evanghelice în conținut. Prin urmare, acestea servesc drept ghizi credincioși în închinarea creștină dreptcredincioasă. Articolele fundamentale ale doctrinei creștine - Trinitatea, persoana și lucrarea lui Cristos, doctrina despre păcat și despre har, etc. - sunt adânc înrădăcinate în aspectele neschimbătoare ale slujirii creștine, în mintea și inimile închinători creștini prin repetarea disciplinata, săptămânala a acestora. Ciclul anual de sărbători din cadrul Bisericii tradițională amintește de momentele de închinare speciale care aveau loc la evenimentele importante din istoria mântuirii. Secvența săptămânala de lecturare a Sfintelor Scripturi ii ajută pe închinători sa experimenteze: "tot planul lui Dumnezeu" (Faptele Apostolilor 20:27). Liturghia istorica oferă un echilibru adecvat și varietate în serviciu de închinare din fiecare Duminică. Prin cuvintele spuse in cadrul liturghiei, închinători sunt capabili sa audă mesajul atemporal al lui Dumnezeu pentru poporul său, dar și de a răspunde cu rugăciuni de mulțumire, de laudă, și de cerere, care se regăsesc in cadrul Liturghiei. Liturghia captează atenția închinătorilor prin mijloace obiective, pline de har și de adevărurile neschimbătoare ale Sfintei Scripturi, mai degrabă decât prin propriile emoții subiective și nesigure ale omului. Liturghia, prin urmare, îi ajută pe credincios să rămână fidel afirmațiilor Sfântului Apostol Paul: "Cuvântul lui Cristos să locuiască din belşug în voi în toată înţelepciunea. Învăţaţi-vă şi sfătuiţi-vă unii pe alţii cu psalmi, cu cântări de laudă şi cu cântări duhovniceşti, cântând lui Dumnezeu cu mulţumire în inima voastră" (Coloseni 3:16).

Biserica Luterană este o Biserică liturgică, pentru că este o biserică estetica. Simbolurile tradiționale și ceremonii care de obicei sunt asociate liturghiei au rolul de a armoniza aspectul exterior al sanctuarului și a acțiunilor exterioare ale congregației prin cuvintele care sunt vorbite și/sau cântate. Ceremoniile de închinare luterane servesc pentru a sublinia, și pentru a atrage atenția asupra diverselor aspecte ale mesajului evanghelic al liturghiei. Noul Testament mărturisește despre existenta unei varietăți de astfel de ajutoare pentru ceremonie în cadrul cultului creștin. Înainte de a plecat de la bătrânii din Efes, Sfântul Apostol Paul: "a îngenuncheat și s-a rugat împreună cu ei toți" (Fapte 20:36). Creștinii afirma că: "noi avem un altar din care n-au drept să mănânce cei ce fac slujbă în Cort" (Evrei 13:10). Închinarea din curțile cerești, așa cum este ea descrisa în Apocalipsa Sfântului Apostol Ioan, se caracterizează prin numeroase imagini simbolice: "Împrejurul scaunului de domnie stăteau douăzeci şi patru de scaune de domnie; şi pe aceste scaune de domnie stăteau douăzeci şi patru de bătrâni, îmbrăcaţi în haine albe; şi pe capete aveau cununi de aur. Din scaunul de domnie ieşeau fulgere, glasuri şi tunete. Înaintea scaunului de domnie ardeau şapte lămpi de foc, care sunt cele şapte Duhuri ale lui Dumnezeu" (Apocalipsa 4:4-5); "Apoi a venit un alt înger, care s-a oprit în faţa altarului, cu o cădelniţă de aur. I s-a dat tămâie multă, ca s-o aducă, împreună cu rugăciunile tuturor sfinţilor, pe altarul de aur care este înaintea scaunului de domnie. Fumul de tămâie s-a ridicat din mâna îngerului înaintea lui Dumnezeu, împreună cu rugăciunile sfinţilor"(Apocalipsa 8: 3-4). Ceremoniile liturgice ale Bisericii Luterane, dintre care cele mai multe își au originea în Biserica Apostolică, sunt într-adevăr utile pentru menținerea demnității închinării și pentru cultivarea respectului și devotamentului printre închinători. "Fiindcă am primit, dar, o împărăţie care nu se poate clătina, să ne arătăm mulţumitori şi să aducem astfel lui Dumnezeu o închinare plăcută, cu evlavie şi cu frică fiindcă Dumnezeul nostru este un foc mistuitor"(Evrei 12: 28-29).

Biserica Lutherană este o Biserică liturgica, dar diferitele denominații sau parohii locale ale sale nu sunt obligați să adere toate aspectele care compun ritualul liturgic. Modelul liturgic din secolul al XVI-lea aplicat in diferitele ramuri ale Bisericii Lutherane din Vestul Europei, în general, a urmat conturul de bază a Liturghie Romano-Catolică, dar, nu de puțin ori diferă intre el în anumite detalii. Biserica Lutherană recunoaște faptul că Cuvântul lui Dumnezeu nu ii leagă de credincioșii creștini de anumite forme de cult sau ceremonii specifice de închinare și că toate Bisericile creștine, prin urmare, sunt, în principiu, libere sa își modifice sau schimba practicile liturgice. Cu toate acestea, în Mărturisirile de Credință ale Bisericii Luterane Confesionale afirma foarte clar în învățătura lor că astfel de modificări sau schimbări trebuie făcute numai atunci când există motive întemeiate și numai în moduri care sunt pe deplin în conformitate cu standardele biblice privitoare la solemnitatea liturgică a Bisericii și privitoare la puritatea doctrinară. Mărturisirile de Credință ale Bisericii Luterane Confesionale nu transformarea serviciul de închinare public intr-unul: „atragator” și nici nu scuza modificările capricioase și arbitrare ale: "modelului de expresii sănătoase" ale liturghiei deja stabilite (2 Timotei 1:13). Sfântul Apostol Paul ne amintește că: "Dumnezeu nu este un Dumnezeu al neorânduielii, ci al păcii, ca în toate Bisericile sfinților" (1 Corinteni 14:33), și tot el ne spune ca: "toate să se facă în chip cuviincios și în ordine" (1 Corinteni 14:40). Perspective Sfântului Apostol Paul cu privire la exercitarea libertății creștine se aplică la întrebările legate de abaterile care nu sunt necesare de la formatul liturgic lutheran istoric: „toate lucrurile sunt îngăduite, dar nu toate sunt de folos. Toate lucrurile sunt îngăduite, dar nu toate zidesc" (1 Corinteni 10: 23). Ca atare, politica liturgică de bază a Bisericii Evanghelice Luterane poate fi, pe bună dreptate, rezumată în cuvintele bine-cunoscute: "dacă nu e stricat, nu-l repara"

Utilizarea diverselor forme de închinare in cadrul Bisericii, cu excepția cazului în care este necesară mărturisirea unui adevăr divin, sunt considerate, într-adevăr, adiafora. Dar, cu toate acestea, el nu trebuie sa fie considerate ca fiind fără importanta. Parohiile care adoptă uzanțe bisericești provenite din diverse secte care le înconjoară, vor ajunge in scurt timp in pericolul să se conformeze si cu doctrinele lor mult mai ușor și mai repede decât acele Biserici care păstrează cu seriozitate ceremoniile liturgice luterane așa cum acestea au fost moștenite de la Biserica Lutherană din Secolul al XVI-lea.