Ce înseamnă să ai un Dumnezeu?

Există sondaje care spun faptul că în Romania peste 90% din populație crede în Dumnezeu. Deși în aparență vestea este una nemaipomenită, această statistică subliniază o problema spirituală foarte gravă cu care se confruntă lumea noastră de astăzi, inclusiv România. O primă observație pertinentă este aceea că limbajul religios și-a pierdut sensul pentru majoritatea românilor. Când te uiți la societatea noastră, este clar ca este greu să afirmăm faptul că toți cei peste 90% dintre români care spun despre ei că sunt credincioși, îl cunosc pe Dumnezeu cu adevărat, cu atât mai mult este foarte greu să afirmăm faptul că toți acești oameni trăiesc într-o relație specială cu Dumnezeu, relație pe care noi o numim "credință". Deci, pare evident faptul că înțelegerea expresiei "a crede" are o înțelegere semnificativ diferită pentru populație comparativ cu ceea ce înțelege Biserica lui Cristos sau de ceea ce Sfânta Scriptură afirmă când folosește expresia "a crede".

Interesant este faptul că nici înțelegerea termenului "Dumnezeu" nu este aceeași. De exemplu, pentru un islamist termenul „Dumnezeu” înseamnă Allah. Pentru un hindus „Dumnezeu” înseamnă un număr mare de zeități, proeminente fiind Vishnu și Shiva. Budiștii nu cred într-o zeitate anume ci pentru ei „Dumnezeu” înseamnă un ideal. Evreii nu se închină unui Dumnezeul Triunic, acesta deși fac uz de învățăturile Vechiului Testament. Martorii lui Iehova și mormonii au si ei un zeu care nu este Dumnezeul Triunic. Așadar, cuvântul "Dumnezeu", este folosit în general pentru a se referi la o serie de divinități sau la o serie de ființă superioare din punct de vedere metafizic, ceea ce înseamnă că oamenii, în general, nu știu la ce se referă la atunci când folosesc cuvântul "Dumnezeu", acesta fiind un simplu cuvânt care se referă la "ceva".

Într-un asemenea context, noi, creștinii luterani confesionali, trebuie să fim atenți cu privire la ceea ce vrem să exprimam când folosim acest limbaj. Trebuie să ne fie foarte clar la cine ne referim când folosim cuvântul: "Dumnezeu". Avem nevoie să putem să facem diferența clară între ceea ce este adevărat și ce este fals. Rolul teologia este exact acela de a face distincții și de a da definiții care să ajute la clarificarea acestui aspect, si la această problemă îmi doresc să formulez un răspuns prin acest articol. Întrebare este: "Ce înseamnă să ai un Dumnezeu?” si aceasta este tema articolului și a acestei înregistrări video.

Sfântul Profet Mica spune astfel:

„Care Dumnezeu este ca tine, care suporți nelegiuirea și treci peste răzvrătirea restului moștenirii tale? Nu-și ține pe veci mânia, pentru că iubește îndurarea. Se va întoarce și se va îndura de noi, va șterge nelegiuirile noastre. Vei arunca în adâncurile mării toate păcatele lor. Vei arăta fidelitate față de Iacób și bunătate față de Abrahám, așa cum le-ai jurat părinților noștri în zilele de demult” (Mica 7:18-20).

Ce anume ne spune Sfântul Profet Mica în acest text? Care este punctul central al descrierii lui Dumnezeu? Sfântul Profet Mica ne vorbește despre: ”iertarea lui Dumnezeu” și despre: "iubire lui neschimbătoare".

Ce îl distinge pe Dumnezeul nostru de toți ceilalți așa numiți „Dumnezeu”? Dumnezeul nostru este un Dumnezeu a cărui atitudine față de copiii Săi este plină de iubire și de compasiune. Toți ceilalți „dumnezei” sunt terifianți. Omenii le aduceau ca jertfe copii și fecioare pentru ai îmbuna. Oamenii erau și continuă să fie îngroziți de astfel de ”dumnezei”. Să ne uităm, de exemplu, la islam. Femeile musulmane sunt strict controlate, acoperite și pline de teamă. Religia lor conferă bărbaților autoritatea de a le ucide dacă acestea încalcă voia lui Allah. Oamenii sunt bătuți și forțați să memoreze Coranul sub amenințarea morții sau a brutalităților. Musulmanii trăiesc mereu cu teama de a fi dovediți a fi "prea puțin zeloși". Hinduși sunt îngroziți de Shiva. Shiva este zeul - sau zeița - distrugerii. Hindușii cred că sunt prinși într-un ciclu crud și aproape fără sfârșit de re-încarnări, fiind mereu in căutarea Nirvanei - starea de perfecțiune care le permite să fuzioneze în marea unitate cosmică și să-si piardă identitatea. Ei tânjesc să înceteze să existe și, din acest motiv, trăiesc în teroare și în certitudinea deprimanta că viața este goală, dureroasă și lipsită de orice sens. Evreii moderni se simt victime perpetue ale acestei lumi iar religia lor încă îl mai așteaptă un adevăratul Mesia. Din păcate, mulți dintre evrei cred că Dumnezeu nu mai este atent la omenire. În cartea: "Când se întâmplă lucruri rele la oameni buni" un rabin spune că Dumnezeu nu vrea ca lucruri rele să se întâmple dar El nu are puterea de a le opri. Fiecare altă religie are un dumnezeu care este fie supărat și gata să pedepsească, fie este distras și total indiferent. Dumnezeul nostru este unul bun! Un Dumnezeu complet diferit de toți acești dumnezei falși. Dumnezeu vrea să ne binecuvânteze și să ne întărească. Și acest Dumnezeu nu este doar Dumnezeul celor bogați și răsfățat. Tocmai cei bogați și răsfățați, de obicei, îl resping și umblăm pe baza intuiției proprii. Noi vorbim despre Dumnezeul Sfinților Profeți, al Sfinților Apostoli, Dumnezeul Părinților Post-Apostolici și Dumnezeul Reformatorilor Luterani din Secolul al XVI-lea, un Dumnezeu care vreau ca oamenii se bucure în binecuvântările Sale.

Ce înseamnă a avea un Dumnezeu? Martin Luther a spus că înseamnă să ne uitam la El pentru orice lucru care implică viată noastră. Când păcatele noastre sunt iertate, nimic nu mai stă în calea lui Dumnezeu pentru ca El să își reverse binecuvântările peste poporul său. Iertarea înseamnă lucruri bune, vremurile bune și mari binecuvântări. Aceasta înseamnă favoarea și dragostea lui Dumnezeu pentru noi. Când credem că suntem iertați, noi ne așteptăm ca Dumnezeu să fie bun cu noi, ne așteptăm ca Dumnezeu să fie de partea noastră în fiecare bătălie pe care o avem de dus. Dumnezeu nu mai este supărat pe noi. Asta înseamnă să ai cu adevărat un Dumnezeu.

Din păcate astăzi, mulți dintre cei care se numesc creștini nu au nici un fel de legătură cu adevăratul Dumnezeu. Acești mulți creștini au, mai degrabă, o cunoaștere academică a Sfintelor Scripturi. Ei cunosc foarte bine istoria biblică și chiar afirmă faptul că această istorie este cât se poate de adevărată. Ei se tem de mânia lui Dumnezeu și își fac griji pentru a obține favoarea lui Dumnezeu. Ei se așteaptă la faptul că Dumnezeu îi va pedepsi dar vor eșua în acest demers. Bogăția, sănătatea și fericirea sunt pentru ei condiții pur naturale și nu se pot bucurat prea mult timp de ele.

Dar ce înseamnă să ai un Dumnezeu, să te încrezi în El și să aștepți iubirea și bunătatea Lui? Aceasta înseamnă să te uiți la El pentru toate binecuvântările. Acesta înseamnă să ne așteptăm ca viața să fie o încântare mai mult decât să fie o problemă, deși, datorită păcatului, știm că viața va avea durerile și necazurile ei. Dar păcatele noastre au fost iertate datorită jertfei Domnului Isus Cristos la cruce. Datorită acestui lucru, prin credință, noi ne așteptăm ca Dumnezeu să fie bun cu noi. De aceea, atunci când avem nevoie de ceva - de ceva bun sau de o binecuvântare - primul și singurul loc unde ne uităm este Dumnezeu. Acesta este ceea ce înseamnă să ai un Dumnezeu!

Dragii mei, avem motive întemeiate să așteptăm aceste lucruri minunate de la Dumnezeu! Sfântul Profet Mica a spus faptul El va avea iarăși milă de noi, va călca în picioare nelegiuirile noastre și va arunca în fundul mării toate păcatele noastre. Ei bine, motivul nostru pentru un astfel de optimism este că Dumnezeu a avut milă de noi și că Dumnezeu a călca în picioare toate nelegiuirile noastre. Dumnezeu a făcut acest lucru pentru noi în Isus Cristos. Dumnezeu l-a trimis pe singurul Său Fiu, în trup, acesta luând asupra sa natura noastră umană cu excepția păcatului. Fiul lui Dumnezeu întrupat a trăit la fel ca oricare dintre noi și a făcut-o în una din cele mai puțin confortabile momente ale istoriei. El s-a luptat cu diavolul, atât față în față în pustie cât și în viața de zi cu zi prin diverse ispite. În ciuda acestor lucruri, Domnul Isus Cristos a rămas fidel voii și Legii lui Dumnezeu. Apoi, Domnul a luat asupra sa păcatele noastre și a murit pentru ele. A murit ca pedeapsă pentru păcatul nostru. Apoi, Domnul Isus Cristos a înviat din mormânt. Învierea Sa a fost proclamarea publică a lui Dumnezeu cu privire la faptul că păcatul a fost răscumpărat și cu privire la faptul că nelegiuirea noastră a fost trecuta cu vederea.

Rezultatul jertfei lui Isus Cristos este faptul că suntem iertați de păcatele noastre. Sfântul Profet Mica ne spune faptul că Dumnezeu a călca în picioare nelegiuirile noastre. Nu există nici un alt dumnezeu care să ierte. Mânia lui Dumnezeu nostru, proclamată în Legea sa, este învinsă de dragostea Lui neschimbătoare în Cristos, proclamată în Evanghelie. Dumnezeu își găsește plăcerea în iubirea pentru noi. El ne cheamă pe nume și în Sacramentul Sfântului Botez ne face copiii Săi. Astfel, Dumnezeu ne-a adoptat în familia Lui! Nici un al dumnezeu nu mai îi mai vede pe credincioși ca fiind copiii lui. Apoi, Dumnezeu ne hrănește în Cuvânt Evangheliei sale care vine la noi prin predicare și prin administrarea Sacramentului Euharistiei care este împărtășirea cu adevăratul său trupul și adevăratul său sânge. În Sacramentul Euharistiei, Dumnezeu ne umple cu adevărat cu Sine. Dumnezeu însuși este ascuns în pâinea și în vinul Sacramentului Euharistiei. Noi credem Cuvântul Său și cunoaștem ce lucruri bune primim în minunatul Sacrament al Euharistiei. Este nevoie de credință pentru a pune mâna pe binecuvântările acestei mase sfinte.

Aceasta este ceea ce înseamnă să ai un Dumnezeu! Aceasta înseamnă să ne uitam la El pentru fiecare binecuvântare și să așteptam doar de la El binecuvântarea! Cu Dumnezeu noi avem pace, încredere și speranță. Aceasta înseamnă să-L primim pe Dumnezeu în Cuvântul Său și a ne încredem în El pentru ca El să ne dea tot ceea ce a promis în Evanghelia sa. Al avea pe Dumnezeu înseamnă să ascultam Cuvântul sau și să nu încercam să punem cuvintele noastre în gura Lui. Aceasta înseamnă să ne încredem în El indiferent de ceea ce ni se pare, gândim sau simțim! Acesta înseamnă că nici măcar moartea nu este răspunsul final pentru noi deoarece vom fi înviați în Isus Cristos pentru viața veșnică în slavă!