GÂNDURI DESPRE Comuniunea Închisă a Sacramentului Euharistiei

Participarea la Sfânta Euharistie, sau mai bine zis administrarea Sacramentului Euharistiei în cadrul Bisericilor Luterane este de doua mari feluri. Vorbim despre o comuniune - sau distribuire – ”deschisă” și despre o comuniune ”închisă”. Aceste două tipuri de comuniune caracterizează cele doua linii teologice adoptate de către Bisericile Luterane din întreaga lume. Bisericile Luterane care au îmbrățișat teologia modernă liberală acceptă comuniunea deschisă la Sfânta Euharistie, adică absolut orice persoană dorește să participe o poate face chiar și dacă are convingeri dogmatice antagoniste teologiei luterane și, de asemenea, poate participa orice fel de persoană fie că este pregătită sau nu din punct de vedere spiritual pentru acest eveniment liturgic. Bisericile Luterane Liberale nu condiționează în nici un fel participarea la Sacramentul Euharistiei, ba chiar tolerează participare chiar și a creștinilor din alte denominațiuni sau chiar a necreștinilor.

Această atitudine a Bisericilor Luterane Liberale are ca origine evenimentul ecumenic petrecut în cea de-a șaptea decada a secolului trecut, atunci când Bisericile Luterane Liberale din Europa împreună cu Bisericile Reformate și mai apoi cu cele Metodiste au intrat într-o înțelegere ecumenică numită: ”Concordia de la Leuenberg”. În cadrul acestui acord ecumenic, Bisericile Luterane Liberale au declarat ca nu exista nici un fel de bariera teologică sau istorică pentru care Luteranii care cred - cel puțin declarativ - în prezența reală a Domnului Isus Cristos în Sacramentul Euharistiei, să fie în părtășie deplina la acest nivel cu Bisericile Reformate si cele Metodiste - Biserici care resping prezența reală a Domnului Isus Cristos în Sacramentul Euharistiei. Este cunoscut deja faptul că Bisericile Reformate vorbesc despre o prezenta spirituală a Domnului Isus Cristos în Sacramentul Euharistiei în timp ce Bisericile Metodiste urmează teologia zwingliană, afirmând faptul că nu exista nici un fel de prezență a Domnului Isus Cristos în Sacramentul Euharistiei ci vorbim exclusiv de un act comemorativ. Un acord ecumenic similar avea să fie semnat și de către Bisericile din in America de Nord acolo unde Biserica Evanghelica Luterană din America (E.L.C.A.) a intrat intr-o comuniune completă cu Biserici Reformate si cele Prezbiteriene.

Spre deosebire de Bisericile Luterane Liberale, Bisericile Lutherane Confesionale - Biserici ramase fidele teologiei Reformei Luterane din Secolul al XVI-lea - practică o comuniune închisă a Sacramentului Euharistiei. Cu alte cuvinte, Bisericile Lutherane Confesionale sunt foarte atente cu privire la persoanele pe care le împărtășesc cu ceea ce ele cred cu tărie că este cu adevărat trupul și sângele Mântuitorului. Astfel, Bisericile Lutherane Confesionale admit la Sacramentul Euharistiei doar pe acele persoane care s-au pregătit în consecință si mărturisesc credința în prezența reala a Mântuitorului în Sacramentul Euharistiei. Din acest motiv sunt acceptați doar membrii parohiei sau alți creștini despre care se știe în mod cert că fac parte din Biserici aflate în comuniune sau, în cazuri cu totul speciale, persoane despre care se știe în mod concret că au o poziție confesională. O Biserică Lutherană Confesională nu va împărtăși o persoana care face parte dintr-un alt cult creștin și cu atât mai puțin va împărtăși persoane care trăiesc o viață de necredință evidentă.

In rândurile care urmează, doresc să vă explic mai pe larg de ce Bisericile Lutherane Confesionale practică această comuniune închisă în cadrul Sfintei Cine.

Despre Sacramentul Euharistiei, Noul Testament ne învață următorul lucru:

” Căci eu am primit de la Domnul ceea ce v-am transmis: că Domnul Isus, în noaptea în care era vândut, a luat pâinea şi, mulţumind, a frânt-o şi a zis: „Acesta este trupul meu cel care este pentru voi. Faceţi aceasta în amintirea mea!”. De asemenea, după cină, a luat potirul spunând: „Acesta este potirul noului legământ în sângele meu. Faceţi aceasta, ori de câte ori beţi, în amintirea mea!”. Căci ori de câte ori mâncaţi din pâinea aceasta şi beţi din potirul acesta, vestiţi moartea Domnului până când va veni. Astfel, cine mănâncă pâinea şi bea potirul Domnului în mod nevrednic va fi vinovat faţă de trupul şi sângele Domnului. De aceea, omul să se cerceteze şi astfel să mănânce din pâine şi să bea din potir. Căci cine mănâncă şi bea nesocotind trupul, îşi mănâncă şi îşi bea propria condamnare.” (1Cor.11,23-29)

În altă ocazie ni se spune despre creștini faptul că:

”Ei erau stăruitori în învăţătura apostolilor şi în comuniunea [fraternă], la frângerea pâinii şi la rugăciune” (Fapte 2,42).

Cu privire la Sfânta Euharistie, Bisericile Lutherane Confesionale afirmă faptul că aceasta este cu adevărat trupul și sângele Domnului și Mântuitorului nostru Isus Cristos, prezent în pâinea și în vinul cu care noi ne împărtășim în cadrul Sfântului Sacrament. În consecință, luteranii confesionali afirmă că toate acele persoane care se împărtășesc cu pâinea și cu vinul sacramental – adică pâinea și vinul consacrate în cadrul Sacramentului Euharistiei - primesc în mod fizic trupul și sângele Domnului. Acest lucru este cu adevărat o incomensurabila binecuvântare pentru cei care cred că fac acest lucru ”spre iertarea păcatelor”, așa cum însuși Mântuitorul afirmă. Această promisiune a lui Cristos, împreună cu elementele pe care le mâncam, dă valoare acestui Sacrament Sfânt.

Bisericile Lutherane Confesionale resping o serie de erori strecurate de-a lungul secolelor în înțelegerea Sacramentului Euharistiei. Astfel este respinsă doctrina conform căreia Sfânta Euharistie reprezintă un sacrificiu liturgic, nesângeros, al Domnului Isus Cristos făcut de către mâna slujitorului Bisericii care consacră Sacramentul. De asemenea, este respinsă ideea conform căreia pâinea și vinul se transformă substanțial în trupul și sângele Domnului Isus Cristos iar elementele terestre sunt anihilate, prezența formei si a gustului de pâine si vin fiind doar un accident. O altă doctrină falsă care este respinsă de către Bisericile Lutherane Confesionale este învățătura care afirmă faptul că eficiența sacramentului consta exclusiv în puterea actul în sine ci nu are legătura cu credința celui care primește Sfânta Euharistie, acționând eficient total independent de aceasta. Pe de alta parte, Bisericile Lutherane Confesionale resping și înțelegerile conform cărora elementele terestre, pâinea și vinul, reprezintă doar simbolic trupul și sângele Domnului fără să existe o prezență reală sau că aceasta prezență este doar una spirituală.

Cei mai mulți creștini afirmă astăzi că Sfânta Euharistie reprezintă întotdeauna o chestiune personală, o chestiune care privește doar pe om și pe Dumnezeu. Totuși, în jurul Euharistiei, Bisericile Lutherane Confesionale consideră faptul că trebuie să se adune numai aceia care sunt uniți într-o înțelegere dogmatică similară cu cea a Sfinților Apostoli. Acest lucru înseamnă, in definitiv, expresia ”comuniune”. Deoarece există o singură pâine și un singur pahar, credincioșii sunt uniți între ei prin participarea la acest Sacrament. De asemenea, participarea la Sfânta Euharistie reprezintă o mărturisire publică din partea credinciosului a unei părtășii numai cu Cristos dar și cu toți frații săi în credință care alcătuiesc Biserica sau Trupul lui Cristos. Comuniunea în cadrul Euharistiei indică faptul că participanții la Masa Domnului sunt aceia care alcătuiesc familia lui Cristos. Legătura dintre credincioși in cadrul Euharistiei este mai puternica chiar decât legăturile de sânge, fiind vorba despre frați și surori în Cristos. În aceste condiții, Bisericile Lutherane Confesionale consideră că primirea la Sacramentul Euharistiei a unor oameni care nu mărturisesc un crez comun cu al nostru reprezintă o contradicție cu valorile Bisericii lui Cristos. Așa cum spuneam, toți aceia care vin la altar să se împărtășească mărturisesc faptul că sunt una in Cristos, una în doctrină, una în practica creștină, lucru cu care comuniunea deschisa întra într-un puternic conflict.

Pentru Bisericile Lutherane Confesionale, Sfânta Euharistie reprezintă unul dintre stâlpii de baza a vieții bisericești, unul dintre fundamentele dogmaticii și credinței Bisericii lui Cristos. Acest lucru este adevărat deoarece prin participarea la Sfânta Euharistie, credinciosul își mărturisește practic, fără glas, credința în valorile doctrinare si de închinare ale Bisericii, aflându-se în părtășie completa cu cei care alcătuiesc Biserica respectivă. În consecință, un creștin care nu crede în prezența reala a trupului și sângelui Domnului Isus Cristos nu poate și nici nu trebuie să primească Sfânta Euharistie într-o Biserică în care este afirmată prezența reală și nici invers. De asemenea, o Biserica Lutherană Confesională nu poate să admită la Sfânta Euharistie un creștin care este membru al unei denominații creștine care chiar dacă mărturisește credința în prezenta reală a Domnului Cristos in Sfânta Euharistie, face acest lucru într-un mod contrar Sfintelor Scripturi. Acest lucru deoarece Sfânta Euharistie reprezintă un sigiliu al credinței Bisericii lui Cristos.

Motivele pentru care creștinii aparținând unor denominații care au o înțelegere diferită, antagonistă chiar, asupra doctrinei despre Sfânta Euharistie, au ajuns să participe la comun la împărtășirea cu acest Sacrament provine dintr-o interpretare eronată a afirmației conform căreia creștinii trebuie sa fie uniți în Biserica lui Cristos. Faptul că Bisericile Lutherane Confesionale condamnă această practică nu le face să devină automat susținătoare a separatismului în cadrul creștinismului. Această practică a comuniunii închise s-a născut în Bisericile Lutherane Confesionale din credința în ceea ce se afirmă în Sfânta Scriptură și din convingerea că un creștin autentic trebuie să urmeze învățătura Sfinților Apostoli. Exact iubirea pentru Cristos ne face să îi oprim de la împărtășanie pe acei creștini despre care știm ca au o înțelegere diferită cu privire la învățăturile Bisericii.

Mai mult, Bisericile Lutherane Confesionale consideră faptul că fac acest lucru din iubire față de respectivul creștin, căutând să nu îl expună la ceva dăunător în cazul unei participări nevrednice la Sfânta Euharistie.

În conformitate cu principiul conform căruia celebrarea Euharistiei reprezintă o mărturisire publica a unității de credință a Trupului lui Cristos, Bisericile Lutherane Confesionale au stabilit practica unei împărtășanii închise. Acest lucru se bazează inclusiv pe obligația pastorilor luterani confesionali de a nu lăsa ca trupul și sângele Domnului să fie oferit unor persoane care nu îl cinstesc și prețuiesc în consecință. Ca atare, participarea la Sfânta Euharistie este deschisă acelor creștini care fac parte din aceeași denominație cu Biserica în care se celebrează Sfânta Euharistie sau acelor creștini care fac parte din denominații înfrățite la nivel de doctrină și practică creștină în sensul larg al acestei afirmații.

Atunci când Bisericile Luterane practică în mod deschis Sfânta Euharistie, permițând accesul la trupul și sângele Domnului pentru oricare persoana dorește - indiferent de denominația din care face parte sau indiferent daca se cunoaște sau nu ce fel de viață trăiește persoana respectivă - în mod practic este distrusă orice formă de exercitare a disciplinei bisericești. Acest lucru este deosebit de important deoarece o Biserica Lutherană Confesională consideră faptul că rolul Bisericii nu este doar acela de a celebra Liturghia, de a predica și de a efectua anumite ritualuri, ci rolul Bisericii este inclusiv acela de a se ocupa de îngrijirea spirituală a persoanelor pe care Dumnezeu le-a pus în turma ei. Veți observa cu foarte mare ușurință faptul că Bisericile care practică o comuniune deschisă a Sacramentului Euharistiei - cu foarte mici excepții - sunt Bisericii care nu se implică deloc în a construi viața spirituală a membrilor ei ci sunt Biserici repasatoare cu privire la credința și stilul de viață pe care îl au membrii ei.

Pe de alta parte, măcar în câteva rânduri, vom aborda o altă practică pe care Bisericile Lutherane Confesionale o condamnă. În prezent, există creștini care se declară ca fiind confesionali dar care participa la Sfânta Euharistie în cadrul unor Biserici care predică și învață valori care sunt în contradicție doctrinară cu poziția confesională a luteranismului și, mai grav, în contradicție gravă cu valorile credinței creștine așa cum acesta este exprimată în Sfânta Scriptură. Vorbim aici despre Bisericile Luterane Liberale care desconsideră Sfânta Scriptură și refuză să o mai numească: ”Cuvântul lui Dumnezeu” ci o declară ca fiind ”o legendă”. De asemenea, aceste Biserici au adoptat practica non-biblică a ordinării femeilor, tolerează sau chiar încurajează practicile homosexuale și nu ai au nici un fel de atitudine împotriva a ceea ce Scriptura declară păcătos. Chiar dacă un membru al unei astfel de Biserici se declară luteran confesional și vrea să se împărtășească din Sfânta Euharistie într-o Biserică Lutherană Confesională, acest demers trebuie respins deoarece există o profundă contrazicere între credința pe care omul acesta o declară și valorile pe care Biserica din care face parte le promovează. Un creștin convins cu privire la valorile confesionale ale luteranismului nu poate accepta membralitatea într-o Biserică în care învățăturile Scripturii sunt sfidate. Bisericile Lutherane Confesionale condamnă comuniunea cu creștinii declarați confesionali dar care continuă să fie parte a unei Bisericii care nu mai este credincioasă Domnului Isus Cristos. Din acest motiv, Bisericile Lutherane Confesionale se opun comuniunii cu Bisericile Luterane aflate în Lutheran World Federation, Biserici care au adoptat în credința și închinarea lor numeroase practici condamnate de către Scriptură, practici care sunt contrare creștinismului. Nu voi intra în mari detalii la acest capitol pentru că apostazia acestor Biserici este binecunoscută. Conform afirmaților anterioare, noi nu putem avea o mărturie de credință comună și o unitate eclesiastică cu oameni care tolerează apostazia acestor Biserici.

Pe baza Sfintelor Scripturi. Bisericile Lutherane Confesionale continuă să practice o comuniune care a caracterizat Biserica Sfinților Apostoli, o practică biblică care reprezintă o oportunitate de bucurie și de unitate pentru Biserica lui Cristos. Bisericile Lutherane Confesionale practică comuniunea închisă convinse fiind de faptul că acest lucru îl cere însuși Dumnezeu care a făcut ca Biserica să fie unită în credință, în închinare și în trăire.

Trebuie neapărat să menționăm faptul că Bisericile Lutherane Confesionale nu sunt singurele care au o astfel de viziune asupra împărtășirii cu Sacramentul Euharistiei. Acest timp de comuniune închisă nu reprezintă o practica exclusiv întâlnită în cadrul Bisericilor Lutherane Confesionale. Sunt și alte Biserici Creștine care practică la rândul lor comuniunea închisă la Sfânta Cină. În spațiu românesc, vorbim în mod special de Bisericile Ortodoxe Răsăritene. Cel puțin în teorie, Bisericile Romano-Catolice pre Vatican 2 practicau comuniunea închisă. De asemenea, Bisericile Reformate Confesionale practică comuniunea închisă. Sunt și Biserici Baptiste, respectiv Penticostale care au adoptat această practică a comuniunii închise. Aceste informații descoperă și mai mult eroarea în care se află Bisericile Creștine care practică o împărtășire deschisa a Sacramentului Euharistiei, fie că este vorba despre Biserici cunoscute sau declarate ca fiind liberale fie că este vorba despre Bisericii care susțin că ar fi confesionale cu toate ca aprobă astfel de practici.