Gânduri despre importanța Sfintei Scripturi în biserica lutherană

În toate timpurile - de la început și până la finalul istoriei - fiecare om care a venit la credința în Isus Cristos a făcut acest lucru prin Cuvântul inspirat al Sfinților Profeți  și al Sfinților Apostoli. Acest Cuvânt inspirat formează Sfântă Scriptură sau Biblia. Reforma Lutherană din Secolul al XVI-lea a afirmat cu tărie faptul că nu există nicio altă cale prin care omul să fie adus la credință în afară de predicarea Cuvântului lui Dumnezeu. Duhul Sfânt lucrează credință în inima omului doar și exclusiv prin predicarea Cuvântului așa cum acesta este în Sfânta Scriptură. Mântuitorul spune acest lucru în rugăciunea sa de Mare Preot unde citim astfel: „Mă rog nu numai pentru ei, ci şi pentru cei ce vor crede în Mine prin cuvântul lor” (In.17,20).

Putem să spunem faptul că nici un om nu l-a putut găsi vreodată pe Domnul Isus Cristos prin alte căi decât prin predicarea Sfintei Scripturi chiar dacă admitem faptul că și istoria confirmă existența Domnului Isus Cristos respectiv confirmă unele momente din viața și activitatea Mântuitorului. Domnul Isus Cristos este cu adevărat cunoscut în sens mântuitor numai în predicarea Sfinților Profeți din Vechiul Testament și în predicarea Sfinților Apostoli din Noul Testament.

Prin urmare, învățătura cu privire la Dumnezeu nu poate să fie niciodată cunoscută în afara predicării Cuvântului lui Dumnezeu după cum Sfântul Apostol Paul ne spune: „Dumnezeu, care a zis: „Să lumineze lumina din întuneric”, ne-a luminat inimile, pentru ca să facem să strălucească lumina cunoştinţei slavei lui Dumnezeu pe faţa lui Isus Cristos” (2Cor.4,6). De asemenea, Domnul Isus Cristos însuși ne spune următoarele cuvinte: „când va veni Mângâietorul, Duhul adevărului, are să vă călăuzească în tot adevărul; căci El nu va vorbi de la El, ci va vorbi tot ce va fi auzit şi vă va descoperi lucrurile viitoare. El Mă va proslăvi, pentru că va lua din ce este al Meu şi vă va descoperi. Tot ce are Tatăl este al Meu; de aceea am zis că va lua din ce este al Meu şi vă va descoperi.” (In.16:1315). Acest Mângâietor, Duhul Sfânt este autorul de drept al Sfintelor Scripturi și cel care vine la noi predicându-ne Sfintele Scripturi. 

Autorii umani ai Sfintelor Scripturi nu au scris de la sine putere și nici din propria lor inițiativă ci aceștia, spune Scriptura: au „vorbit de la Dumnezeu, mânaţi de Duhul Sfânt” (1Pt.1,21). Este fără îndoiala faptul că Duhul Sfânt este autorul Sfintelor Scripturi. Sfântul Apostol Paul îl învață pe ucenicul sau Timotei faptul că: „toată Scriptura este insuflată de Dumnezeu” (2Tim.3,16). De asemenea, scriindu-le creștinilor din Corint, Sfântul Apostol Paul spune faptul că noi îl predicam pe Cristos „nu cu vorbiri învăţate de la înţelepciunea omenească, ci cu vorbiri învăţate de la Duhul Sfânt” (1Cor.2,13).

Despre Sfântul Apostol Paul putem să spunem faptul că era un om inteligent și bine pregătit în ceea ce privește înțelepciunea umană, totuși, afirmăm faptul că tot ceea ce el a scris în paginile Sfintelor Scripturi a fost scris prin inspirația venită de la Duhul Sfânt. Sfântul Apostol Paul nu a predicat propria lui înțelepciune ci înțelepciunea si voia lui Dumnezeu.

Sfântul Apostol Paul afirmă în mod clar faptul că el nu a „venit să vă vestesc taina lui Dumnezeu cu o vorbire sau înţelepciune strălucită [...] când am venit în mijlocul vostru, am fost slab, fricos şi plin de cutremur [...] si învăţătura şi propovăduirea mea nu stăteau în vorbirile înduplecătoare ale înţelepciunii, ci într-o dovadă dată de Duhul şi de putere, pentru ca credinţa voastră să fie întemeiată nu pe înţelepciunea oamenilor, ci pe puterea lui Dumnezeu.” (1Cor.2,1-5). Toate aceste afirmații sunt demne și suficiente să ne facă să înțelegem și să acceptăm faptul că Sfânta Scriptură este Cuvantul lui Dumnezeu ci nu o expunere a unei înțelepciuni omenești.

Un creștin autentic nu poate să nege inspirația verbală a Sfintei Scripturi deși, din păcate, prea mulți dintre cei care se definesc ca fiind creștin fac acest lucru. În Micul Catehism al lui Martin Luther cu Explicații găsim scris faptul că Dumnezeu Duhul Sfânt i-a mișcat pe oamenii sfinți să scrie și a pus în mintea lor nu doar gândurile pe care aceștia le-au exprimat în scris ci  inclusiv cuvintele pe care aceștia le-au folosit. Ei au pus în scris ceea ce Dumnezeu le-a spus, nimic mai mult sau mai puțin. Din acest motiv, noi, Luteranii Confesionali, afirmăm faptul că Sfântă Scriptura este cu adevărat Cuvântul inspirat al lui Dumnezeu. 

Cuvântul lui Dumnezeu, care este Sfântă Scriptură, nu doar ca nu conține nici un fel de eroare dar nici nu poate să mintă, adică să greșească. Afirmăm faptul că Sfântă Scriptură este singura sursă infailibililă și unicul standard de credință și de doctrine așa cum însuși Sfântul Apostol Paul spune către creștinii din Tesalonic: „atunci când aţi primit Cuvântul lui Dumnezeu, auzit de la noi, l-aţi primit nu ca pe cuvântul oamenilor, ci, aşa cum şi este în adevăr, ca pe Cuvântul lui Dumnezeu” (1Tes.2,13)

Sfântă Scriptură este suficientă pentru al cunoaște pe Dumnezeu în chip mântuitor. Psalmistul îl glorifica pe Dumnezeu spunând: „Cuvântul Tău este o candelă pentru picioarele mele şi o lumină pe cărarea mea.” (Ps.119,105). Sfântă Scriptură este lumina care strălucește în întunericul acestei lumi, fiind cu adevărat „o lumină care străluceşte într-un loc întunecos” (2Pt.1,19). Scopul pentru care Sfântă Scriptură a fost dată omului de către Dumnezeu rămâne, in esență, mântuirea omului, după cum explică Sfântul Apostol Paul: „ea este puterea lui Dumnezeu pentru mântuirea fiecăruia care crede” (Rom.1,16) iar mai apoi, scriindu-i ucenicului Timotei, ii spune astfel: „cunoşti Sfintele Scripturi, care pot să-ţi dea înţelepciunea care duce la mântuire, prin credinţa în Cristos Isus” (2Tim.3,15).

Sfântă Scriptura este, de asemenea, perfectă în tot ceea ce privește nevoile spirituale ale omului, fiind completă in ceea ce ține de scopul ei, anume: „să înveţe, să mustre, să îndrepte, să dea înţelepciune în neprihănire, pentru ca omul lui Dumnezeu să fie desăvârşit şi cu totul destoinic pentru orice lucrare bună” (2Tim.3,15-16)

Fiecare creștin adevărat trebuie să iubească Sfântă Scriptura și predicarea acesteia de către Biserică și să trăiască tot ceea ce Dumnezeu ne spune în Cuvântul său. Mântuitorul nostru ne spune astfel: „ferice mai degrabă de cei ce ascultă Cuvântul lui Dumnezeu şi-l păzesc” (Lc.11,28). Domnul nostru ne promite spunând: „dacă rămâneți în Cuvântul Meu, sunteţi în adevăr ucenicii Mei” (In.8,31), pentru ca mai apoi să ne arate beneficiul acestei fundamentări pe Cuvântul lui Dumnezeu, spunânsu-ne: „veţi cunoaşte adevărul, şi adevărul vă va face liberi” (In.8,32)