DESPRE DISTINCȚIA DINTRE LEGE ȘI EVANGHELIE

Am găsit creștini care se declară "protestanți" dar care neagă valorile fundamentale ale Reformei din Secolul al XVI-lea. Aceștia învață faptul că Domnul Isus Cristos nu este Mântuitorul nostru din păcat ci El doar ne-a dat puterea de a asculta și de a împlini Legea lui Dumnezeu. Mântuirea noastră - spun aceștia - este dependentă de ascultarea noastră față de Lege și de modul în care noi împlinim Legea. Dacă împlinim Legea atunci suntem mântuiți iar dacă nu o împlinim nu suntem salvați. Astfel, învățătura Reformei Lutherane conform căreia mântuirea este numai prin credință, numai prin har și numai prin Cristos este înlocuită cu învățătura falsă a mântuirii prin faptele Legii, o învățătura împotriva căreia a predicat Sfântul Apostol Paul dar și reformatorii Bisericii.

Acești predicatori moderni ai mântuirii prin ascultarea de Lege vin echipați cu tot felul de versete Biblice rupte de contextul Evangheliei. De aceea, acești predicatori par la prima vedere să fie oi blânde, dar in realitate ei nu sunt altceva decât niște lupi care vor să ucidă turma lui Cristos, otrăvind-o cu minciunile lor. Nu uitați ceea ce ne spune Sfântul Apostol Paul: "prin har aţi fost mântuiţi, prin credință; și aceasta nu vine de la voi, ci este darul lui Dumnezeu; nu prin fapte, ca să nu se laude nimeni" (Ef.2,8-9).

Reforma Lutherană din Secolul al XVI-lea afirmă faptul că Legea nu a fost desființată de către Evanghelie ci ea continuă să fie o normă pentru toți creștinii, dar Legea nu mântuiește pe nimeni. Legea niciodată nu a salvat și nu va salva pe absolut nimeni care are păcat! Rolul Legii nu este acela să mântuiască ci rolul Legii este sa apese peste conștiința omului, scoțând la iveală păcatul și convingându-l cu privire la faptul că este păcătos și că se află sub mania veșnică a lui Dumnezeu. Sfântul Apostol Paul ne spune că până la venirea Legii omul nu știa că este păcătos. Nu știa că este un hot până când Legea nu a spus: "să nu furi"! Nu știa ca este un mincinos până când Legea nu i-a spus: ”să nu minți” și nici nu știa faptul că este un curvar până când Legea i-a spus ”sa nu curvești”. Doar pus față în față cu realitatea păcatului descoperită de către Lege, omul realizează că este păcătos, că este condamnat de Dumnezeu și că salvarea lui nu sta în el ci trebuie să vina din afara lui deoarece el este complet neputincios în acest sens.

Aici intervine Evanghelia Lui Cristos. Aceasta ne prezintă ”Vestea cea Bună”. Această ”Veste Bună” este promisiunea salvării noastre prin Cristos, Fiul lui Dumnezeu, Dumnezeu adevărat, una cu Tatăl din veșnicie care a devenit om asemenea nouă din pântecele Sfintei Fecioare Maria. Fiul lui Dumnezeu întrupat a împlinit complet Legea în viața sa și, prin asumare, el a luat asupra lui toate păcatele noastre. Astfel, el a devenit cel mai mare păcătos din lume și a primit personal pedeapsa lui Dumnezeu pentru păcatele fiecăruia dintre noi. Astfel, mânia lui Dumnezeu îndreptată împotriva păcatului a căzut peste Domnul Isus Cristos pentru că noi sa fim împăcați astfel cu Dumnezeu. Acesta a fost ”marele schimb” lucrat de către Dumnezeu în Cristos. Domnul Isus Cristos a primit ceea ce noi meritam să primim datorita păcatelor noastre iar noi am primit ceea ce nu meritam să primim, mai precis viața veșnică prin jertfa lui Cristos la cruce.

Legea nu mântuiește pe nimeni deoarece chiar și cel mai neînsemnat păcat ne pune sub blestemul Legii. Legea lui Dumnezeu spune clar acest lucru, după cum citim: ”Blestemat este cel care nu este statornic în cuvintele legii acesteia ca să le împlinească!” (Deut.27,26). Iar Sfântul Apostol Paul ne spune faptul că: "toţi au păcătuit şi sunt lipsiţi de gloria lui Dumnezeu" (Rom.3,23) și faptul că: "Nu este drept nici măcar unul" (Rom.3,10). Cu alte cuvinte, toți oamenii, absolut toți, sunt sub blestemul Legii și nu se pot salva din acest blestem prin faptele lor. Toți oamenii, absolut toți, au nevoie de Cristos. Acest lucru deoarece ei sunt păcătoși și nu mai pot găsi mântuirea în Lege și în efortul lor de a asculta de Lege.

Prin întruparea, viața, moartea și învierea sa Domnul Isus Cristos nu ne-a dat doar puterea de a face faptele Legii ci, spune Sfântul Apostol Paul: ”Cristos ne-a răscumpărat din blestemul Legii, făcându-se pentru noi blestem" (Gal.3,13). Prin jertfa Domnului Isus Cristos noi avem iertarea păcatelor și astfel Legea nu mai are de ce să ne acuze. Păcatele noastre pe care Legea le incrimina au fost iertate în Cristos o dată pentru totdeauna deoarece Domnul Isus Cristos a suferit pedeapsa pentru aceste păcate o dată pentru totdeauna. Legea nu mai are puterea de a ne condamna pentru că Domnul Isus Cristos a suferit această condamnare atunci când a luat toate păcatele noastre asupra Sa. El a plătit ceea ce Legea cerea de la noi să plătim! Adică a suferit moartea noastră!

Astfel, Biserica Lutherană Confesională predică faptul că Legea rămâne valabilă pentru noi, chiar și după ce suntem regenerați prin Botez și credem mesajul Evangheliei. Dar, în același timp, Biserica Lutherană Confesională predică faptul că blestemul Legii nu mai este valabil pentru creștini. El a fost înlăturat de către Domnul Isus Cristos prin jertfa sa care a fost făcută în locul nostru. În locul meu meu și în locul tău! De aceea, salvarea noastră nu vine prin ascultarea de Lege chiar și după ce credem Evanghelia ci ea vine doar prin Cristos care s-au jertfit pentru noi și a plătit pentru păcatele noastre, pentru toate păcatele noastre!

Sfântă Scriptură ne învață faptul că în Împărăția lui Dumnezeu vor intra doar cei care fac voia lui Dumnezeu! Mulți predicatori protestanți fac din această afirmație un suport pentru a predica faptul că mântuirea este dependentă de modul în care creștinul împlinește Legea lui Dumnezeu. Scriptura ne învață însă faptul că voia lui Dumnezeu este ca noi să credem în Fiul Său și să ne punem toată încrederea în mesajul Evanghelie care ne vorbește despre faptul că am fost mântuiți prin jertfa Domnul Isus Cristos. Aceasta este voia Tatălui, să credem promisiunea pe care ne-o face prin Evanghelia lui Isus Cristos, după cum citim: ”Iar viaţa veşnică aceasta este: să te cunoască pe tine, singurul Dumnezeu adevărat, şi pe cel pe care l-ai trimis, pe Isus Cristos” (In.17,3).

Distincția dintre Lege și Evanghelie este, astfel, cheia prin care putem să înțelegem corect Sfintele Scripturi. Fără această distincție, ajungem să promovăm erori asemenea celor predicate de unii dintre predicatorii protestanți despre care vorbeam în debutul acestui comentariu. Mai mult, fără distincția corectă dintre Lege și Evanghelie suntem în pericolul de a da crezare unor astfel de erori grave. Distincția corectă dintre Lege și Evanghelie este următoarea: Legea ne arată păcatul nostru, condamnându-l, în timp ce Evanghelia ne aduce vestea iertării păcatelor noastre în jertfa lui Cristos și, astfel, ne aduce mântuirea prin credința în Cristos. Orice interpretare sănătoasă a Scripturii trebuie să pornească de la acest fundament: Legea condamnă în timp ce Evanghelia salvează. În scrisoarea adresată creștinilor din Roma, Sfântul Apostol Paul spune: ”eu nu mă ruşinez de Evanghelie, căci ea este puterea lui Dumnezeu pentru mântuirea oricărui [om] care crede”. (Rom.1,16)

Pacea lui Dumnezeu să fie cu voi, toți!