A crezut în cuvântul pe care i l-a spus Isus; Ioan 4, 46-54

Data postării: 15.11.2019 20:07:20

A XXI-a Duminică după Sfânta Treime, Predică Rev. Sorin H. Trifa

⁴⁶A venit deci din nou în Cána Galileii, unde prefăcuse apa în vin. Acolo era un funcţionar regal al cărui fiu era bolnav în Cafárnaum. ⁴⁷Când a auzit acesta că Isus a venit din Iudéea în Galiléea, a venit la el şi i-a cerut să coboare şi să-i vindece fiul, căci era pe moarte. ⁴⁸Atunci, Isus i-a zis: „Dacă nu vedeţi semne şi minuni, nu credeţi!”. ⁴⁹Funcţionarul regal i-a zis: „Doamne, coboară înainte de a muri copilul meu!”. ⁵⁰Isus i-a zis: „Mergi, fiul tău trăieşte!”. Omul a crezut în cuvântul pe care i l-a spus Isus şi s-a dus. ⁵¹Şi, iată, coborând, servitorii lui i-au ieşit înainte, spunându-i că fiul lui trăieşte! ⁵²I-a întrebat, deci, la ce oră a început să-i fie mai bine, iar ei i-au spus: „Ieri, la ceasul al şaptelea l-a lăsat febra”. ⁵³Tatăl şi-a dat seama că în ceasul acela îi spusese Isus: „Fiul tău trăieşte”. Şi a crezut el şi toată casa lui. ⁵⁴Acesta a fost al doilea semn pe care l-a făcut Isus când a venit din Iudéea în Galiléea.

Pericopa din această Duminică, a XXI-a Duminică după Sfânta Treime, este compusă din două parți, ambele fiind pline de conform pentru fiecare dintre noi. Prima parte ne vorbește despre un miracol prin intermediul căruia Domnul Isus Cristos a vindecat un tânăr fără ca măcar să fie lângă acesta ci doar spunându-i tatălui acestuia: „Mergi, fiul tău trăieşte!” (Io.4,50). Deși era, probabil, la kilometrii distantă, tânărul acesta a fost vindecat de cuvântul lui Isus fără să îl fi auzit personal și, putem să spunem cu siguranță, fără să știe că Isus a rostit aceste cuvinte. Este un miracol cu totul special din care învățăm cât de puternic este Cuvântul lui Dumnezeu. Această parte din pericopă ne învață că tot ceea ce Dumnezeu spune se va împlini cu siguranță și nici diavolul sau vreun om nu pot sta împotriva Cuvântului. Dragii mei, în multe situații diavolul este cel care aduce suferință asupra omului pentru al ține pe acesta în robia păcatului și a deznădejdi. Pentru a putea avea eliberarea din această suferință, tot ceea ce este necesar este Cuvântul lui Dumnezeu. Diavolul nu poate rezista Cuvântului lui Dumnezeu și, atunci când Dumnezeu vorbește, Diavolul este mereu înfrânt.

Miracolul acesta ne vorbește despre cine este acest Isus din Nazaret despre care Sfântul Apostol Ioane ne spune că ”a venit deci din nou în Cána Galileii, unde prefăcuse apa în vin” (Io.4,46). Isus nu este un om interesant, un filozof sau un vindecător ci el este cu adevărat Mesia, Fiul lui Dumnezeu întrupat, ”Dumnezeu din Dumnezeu, lumină din lumină” după cum ne învață Crezul de la Niceea. De aceea, spunem faptul că această minune este o epifanie a lui Isus din Nazaret ca Fiul lui Dumnezeu, Domn peste moarte și peste diavol, cel care poate să înfrângă pe diavol, să înfrângă boala și moarte cu un simplu cuvânt. Prin această epifanie specială, Domnul nostru Isus Cristos vrea să avem completă încredere în el și să apelăm la el ori de câte ori suferința se abate asupra noastră, exact așa cum acest funcţionar regal din Capernaum a procedat. De asemenea, Domnul Isus Cristos ne invită să experimentăm și să apreciem puterea cuvântului său. Cine este în cuvântul lui Dumnezeu va experimenta eliberarea despre care însuși Domnul Isus Cristos ne spune: ”dacă rămâneţi în Cuvântul Meu, sunteţi în adevăr ucenicii Mei; veţi cunoaşte adevărul, şi adevărul vă va face liberi” (Io. 8,31-32). Credem cu tărie că ceea ce Dumnezeu a făcut prin cuvântul său pentru al vindeca pe fiul acestui funcționar regal, salvându-l astfel de la moarte, va face și pentru noi dacă vom crede în cuvântul său. Și nu vorbesc aici doar de intervenții miraculoase de vindecare ci în mod special vreau să mă refer la eliberarea noastră din păcat și din moartea eternă. De aceea, orice creștin adevărat va urma exemplu acestui funcționar regal și va apela la Cristos ori de câte ori norii negrii se vor aduna pentru a declanșa o furtună în viața lui. Domnul Isus Cristos însuși ne îndeamnă să avem încredere în el spunându-ne: ”veniţi la mine toţi cei osteniţi şi împovăraţi şi eu vă voi da odihnă” (Mt.11,28). În pericopa noastră vedem că este suficient ca Domnul Isus Cristos să spună un singur cuvânt iar noi vom fi eliberați de povara noastră. Mai mult decât atât, îl vedem pe Domnul Isus Cristos pe deplin disponibil să îl ajute pe acest om fără să îi ceară nici un fel de favoruri, fără să îl pună să facă absolut nimic.

Domnul Isus Cristos spune: ”Eu am venit ca să aibă viaţă şi să [o] aibă din belşug” (Io.10,10). Fiul lui Dumnezeu s-a întrupat pentru a ne elibera din păcat și de sub tirania diavolului. Prin jertfa sa pe cruce, Domnul Isus Cristos ne-a salvat din păcat ducându-ne în Împărăția lui Dumnezeu care, din judecătorul nostru, în și prin Cristos, a devenit Tatăl nostru. De aceea, dragii mei, noi trebuie să avem deplină încredere în Mântuitorul nostru care este Fiul lui Dumnezeu. El este mereu gata să spună un cuvânt pentru ca noi să fim eliberați de povara noastră.

A doua parte a acestei pericope ne vorbește despre credință și despre ceea ce această credință este cu adevărat. Dragii mei, deși lumea creștină vorbește mult despre ”credință”, foarte puțini înțeleg cu adevărat ceea ce este credința. Mulți confundă credința cu cunoașterea lui Dumnezeu și a ceea ce el a făcut. Scriptura ne spune însă alt ceva despre credință. Cuvântul lui Dumnezeu descrie credința ca fiind mijlocul prin care noi primim de la Dumnezeu iertarea păcatelor noastre, prin care dreptate lui Cristos ne este imputată nouă și prin care primim viața veșnică. Domnul Isus Cristos însuși spune: ”Eu sunt învierea şi viaţa. Cel care crede în mine, chiar dacă moare, va trăi; şi oricine trăieşte şi crede în mine nu va muri în veci” (Io.11,25-26). De asemenea, cu privire la credință, Sfântul Apostol Paul spune astfel: ”noi credem că omul este justificat prin credinţă, fără faptele Legii” (Rom.3,28) pentru ca în debutul Epistolei sale către Romani să spună tranșant: ”cel drept va trăi din credinţă” (Rom.1,17).

Dragii mei, o astfel de credință nu se poate rezuma doar la o cunoaștere intelectuală a lui Dumnezeu sau la împlinirea superstițioasă a unor ritualuri bisericești. Este foarte adevărat că nu putem să vorbim despre credința în Dumnezeu fără cunoașterea lui Dumnezeu dar această cunoaștere este doar un pas iar credința nu se rezumă doar la acest pas. Pericopa noastră este un exemplu concret cu privire la ce este cu adevărat credința mântuitoare. Ea este o încredere totală în ceea ce Cristos spune, o încredere totală în cuvântul lui Dumnezeu, fără ezitări sau semne de întrebare. Credința adevărată, credința mântuitoare constă în cunoașterea lui Dumnezeu și într-o încredere totală în promisiunile lui Dumnezeu, chiar dacă nu vedem aceste promisiuni ca fiind împlinite încă. În Epistola către Evrei citim astfel: ”credinţa este garanţia realităţilor sperate, dovada realităţilor care nu se văd” (Evrei 11,1)

În pericopa noastră, un om important din Capernaum vine până în Caana Galileei ca să îl roage pe Domnul Isus Cristos să îi vindece fiul muribund. Omul acesta străbate drumul având încredere în faptul că Isus Cristos poate să îl ajute și va face acest lucru. Omul acesta nu a plecat la drum orbește. Credința lui se baza pe ceea ce auzise vorbindu-se despre Cristos și cunoștea puterea pe care acesta o avea și modul binevoitor în care îi ajuta pe cei aflați în suferință. Această cunoaște a născut în el credința ca Domnul Isus Cristos va răspunde favorabil la cerea lui. Aceasta este cu adevărat credința dar este o credință slabă, după cum vom vedea. De ce? Pentru că fundamentul credinței lui nu era unul sigur. Era vorba despre o opinie personală pe care acest om și-o făcuse despre Isus Cristos. Omul acesta nu era complet convins că Isus este cu adevărat persoana despre care el credea că este. El aștepta să vadă dacă ceea ce el credea este cu adevărat așa. De aceea îl întâmpină Domnul cu cuvintele: ”dacă nu vedeţi semne şi minuni, nu credeţi!” (Io.4,48). Cu alte cuvinte, Domnul Isus Cristos spune că adevărata credință nu trebuie să se fundamenteze pe miracole ci pe Cuvântul lui Dumnezeu. Numai credința fundamentată pe Cuvântul lui Dumnezeu este autentică deoarece Cuvântul lui Dumnezeu nu minte niciodată pe când minunile pot să fie cu ușurință înșelătoare. Chiar dacă Domnul Isus Cristos a făcut multe minuni cu scopul de a atrage atenția oamenilor și să îi ajute să creadă în El, scopul Fiului lui Dumnezeu nu au fost minunile în sinea lor ci predicarea Evangheliei despre care Sfântul Apostol Paul spune: ”ea este puterea lui Dumnezeu pentru mântuirea oricărui [om] care crede” (Rom.1,16). Minunile lui Cristos erau doar semne că Evanghelia lui este cu adevărat de la Dumnezeu. Scopul minunii era acela de al vindeca pe om de suferința lui fizică pentru ca, astfel, inima și mintea lui să fie orientate către Cuvânt și astfel, omul acela să primească adevărata credință mântuitoare.

Omul din pericopa noastră vine la Cristos fără să aibă parte cu adevărat de Cuvântul lui Dumnezeu. El nu primise nici un fel de promisiune de la Domnul încă. Din ceea ce el auzise despre Isus, el a prins curajul necesar să vină înaintea acestui om special care ar fi putut să îl ajute în problema lui. Dar credința acestui om nu trecuse încă dincolo de ceea ce el aștepta de la Domnul Isus Cristos. Deși vorbim despre o formă de credință, la acest om se manifesta o credință slabă, departe de ceea ce este cu adevărat credința mântuitoare. Asta deoarece el nu avea nici o promisiune de la Cristos în care să își pună încrederea ci doar speranțe pe care și le crease el însuși.

Totul se schimbă însă atunci când Domnul Isus Cristos îi spune acestui om: „Mergi, fiul tău trăieşte!” (Io.4,50). Aceasta este promisiunea lui Cristos care naște credința adevărată în acest om. Omul acesta crede cu adevărat promisiunea lui Cristos, crede că ea este adevărată și nu se îndoiește nici o clipă că lucrurile stau exact așa cum spune Domnul Isus Cristos. Scriptura ne spune astfel: ”omul a crezut în cuvântul pe care i l-a spus Isus şi s-a dus” (Io.4,50). Asta înseamnă să crezi cu adevărat. Să crezi cu tărie că ceea ce Dumnezeu spune este adevărat chiar dacă nu vedem sau nu înțelegem în mod complet. Doar o astfel de credință care se fundamentează pe promisiunea lui Dumnezeu este una care nu ne va dezamăgi niciodată. Iar o astfel de siguranță nu este niciodată dată de faptele noastre ci exclusiv de încrederea în promisiunea lui Cristos.

Dragii mei, lumea aceasta în care trăim este o lume a păcatului. Orice ființă umană vine la viață face acest lucru doar pentru ca, mai devreme sau mai târziu, să ajungă la moarte. Mai mult, viața omului este plină de diverse calamități care produc suferință și deznădejde. Creștinii trec și ei prin această viață furtunoasă însă, spre diferență de ceilalți oameni, acești au promisiunea lui Dumnezeu, o promisiune care nu se referă doar la viața aceasta ci și la viața viitoare. Chiar și în cele mai întunecate momente ale vieții sale, creștinul are încrederea pusă în promisiunea lui Dumnezeu după cum spune Regele David: ”chiar dacă ar fi să umblu prin valea întunecată a morţii, nu mă tem de niciun rău, căci tu eşti cu mine” (Ps.23,24). O astfel de siguranță a credinței nu poate să fie fundamentată decât pe Cuvântul lui Dumnezeu.

Credința adevărată de încrede în promisiunile lui Cristos pe baza Cuvântului lui Dumnezeu. Aceasta este cheia pentru a avea o credință prin care să putem sta împotriva atacurilor diavolului care depune eforturi continue pentru a ne readuce sub robia sa. Acolo unde credința nu este bazată pe Cuvântul lui Dumnezeu pericolul este uriași pentru acea persoană deoarece însăși Scriptura ne spune că ”se vor ridica „cristoşi” falşi şi profeţi falşi şi vor face semne mari şi lucruri minunate pentru a-i înşela, dacă se poate, şi pe cei aleşi” (Mt.24,24). Minunile pot fi performate chiar și de către diavol iar dacă vom avea fundamentată credința pe minuni, atunci vom fi într-un pericol uriași atunci când diavolul va face astfel de minuni. Dar oricine are credința fundamentată pe Cuvântul lui Dumnezeu are o credință solidă care nu se va lăsa înșelată de niște miracole performate de către profeții mincinoși.

Dragii mei, vreau să închei prin a trage câteva concluzii importante cu privire la credință. În primul rând, o credință fără Cuvântul lui Dumnezeu este doar o superstiție sau o iluzie. Superstiția este o formă de a crede ceva la care nu ai explicații concrete dar îți acaparează emoțiile. Acesta este cazul credinței fundamentate pe minuni. Iluzie este să crezi fantezii. Astfel de credințe sunt unele false și nu pot produce nici un fel de confort pentru că nu au absolut nimic concret pe care să se fundamenteze. Credința adevărată este fundamentată pe Cuvântul lui Dumnezeu care conține promisiunea lui Dumnezeu pentru salvarea noastră după cum citim în Evanghelia Sfântului Apostol Ioan: ”atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, încât l-a dat pe Fiul său, unul născut, ca oricine crede în el să nu piară, ci să aibă viaţa veşnică” (Io.3,16).

Astăzi, Cuvântul lui Dumnezeu ne vorbește și nouă exact așa cum i-a vorbit acestui funcționar regal din Capernaum. Cuvântul lui Dumnezeu este un cuvânt viu și performativ, exact așa cum a fost și în timpul în care Domnul Isus Cristos îl rostea în auzul oamenilor. Cuvântul Scripturii nu este doar o poveste despre ceea ce Dumnezeu a făcut cândva în trecut sau va face cândva în viitor ci este același cuvânt viu prin care Dumnezeu a creat lume și prin care l-a vindecat pe fiul acestui om din pericopa noastră. Cuvântul lui Dumnezeu are și astăzi aceeași putere și el naște credința în inima noastră exact așa cum a născut in inima celor care l-au auzit rostit de gura Domnului Isus Cristos. De aceea, dacă ne vom fundamenta credința pe acest Cuvânt al lui Dumnezeu care este Sfânta Scriptură, atunci și doar atunci, vom avea cu adevărat o credință mântuitoare, o credință care primește promisiunile lui Cristos, care ne eliberează din robia păcatului, din moarte și din asuprirea lui Satan și ne duce la viața veșnică!

AMIN