Articolele de la Smalcald - Partea 6

Data postării: 14.04.2014 08:52:05

In harul lui Dumnezeu, continual traducerea apologiei facută Articolelor de la Smalcald de către pastorul lutheran John F. Vogt. Autorul este cunoscut ca fiind unul dintre cei mai activi misionari WELS în Europa, el aducându-si aportul la dezvoltarea și creșterea spirituală a tuturor Bisericilor Evanghelice Lutherane Confesionale de pe continent. Timp de șapte ani pastorul John F. Vogt a fost directorul Colegiului Teologic Lutheran “Sfânta Sofia” din Ternopile, Ukraina. În acest moment, pastorul John F. Vogt își continua activitatea misionară concentrată în mod special în Europa de Est, ajutând la creșterea spirituala a Bisericilor Evanghelice Lutherane din Ukraina, Bulgaria, Albania, Moldova și Rusia prin coordonarea activităților WELS. Unul dintre scopurile pastorului John F. Vogt este acela de a educa viitorii pastori ai Bisericilor Evanghelice Lutherane din câmpul său de misiune.

ARTICOLUL 3

DESPRE POCĂINȚĂ

Așa cum am afirmat la început, ne amintim cum de definiția dată de Marturisirea de Credință de la Augsburg pentru pocăință: “Pocăința este formată în mod corespunzător din aceste două părți: prima dintre ele este căință, aceasta constă în spaimele care lovesc conștiința datorită cunoașterii păcatului, iar cealaltă este credință, care este născută din Evanghelie, din iertare și care crede că îi sunt iertate păcatele pentru numele lui Dumnezeu, alinând astfel conștiința și eliberând-o din teroare.”

„1. Această funcție a Legii este susținută și predată de către Noul Testament. Deci, Sf. Apostol Pavel spune în Romani 1: 18 - "Mânia lui Dumnezeu se descoperă din cer împotriva oricărei necinstiri a lui Dumnezeu şi împotriva oricărei nelegiuiri a oamenilor [...]" și în Romani 3:19 și 20 - "Fiindcă ce se poate cunoaşte despre Dumnezeu le este descoperit în ei, căci le-a fost arătat de Dumnezeu. În adevăr, însuşirile nevăzute ale Lui, puterea Lui veşnică şi dumnezeirea Lui se văd lămurit, de la facerea lumii, când te uiţi cu băgare de seamă la ele în lucrurile făcute de El. Aşa că nu se pot dezvinovăţi". Isus Cristos spune, de asemenea, în Ioan 16:8, "Şi când va veni El [Duhul Sfânt], va dovedi lumea vinovată în ce priveşte păcatul, neprihănirea şi judecata"

“2. Acest lucru este fulgerul prin care Dumnezeu, cu o singură lovitură, distruge atât păcătoși pe față cât și sfinți cei falși. El nu permite nimănui să se justifice de unul singur. El conducetotul spre teroare și disperare. Aceasta este ciocanul de care vorbește profetul Ieremia când spune că "nu este cuvântul meu ca un ciocan care sparge stânca în bucăți?" (Ieremia 23:29)

Disperarea impusă de Legea lui Dumnezeu nu reprezință o bază pentru iertare. Mai degrabă teama de mânia lui Dumnezeu și părerea de rău privitoare la păcat reprezintă doar prima partedin actul pocăinței.

“4. Pentru acest rol al legii, Noului Testament adaugă imediat promisiunea consolatoare a harul din Evanghelie. Acest lucru trebuie sa fie crezut, după cum spune Isus Cristos în Marcu 1:15, "Pocăiți-vă și credeți în Evanghelie", care este totuna cu a spune, "Devin-o diferit, procedează altfel, și crede promisiunea mea."

DESPRE FALSA POCĂINȚĂ PRACTICATĂ DE PAPISTAȘI

”10. A fost imposibil pentru ei să învețe în mod corect despre pocăință, deoarece ei nu au știut ce este într-adevăr păcatul. Pentru că, așa cum s-a menționat mai sus, ei nu au o învățătură corectă cu privire la păcatul original, și au afirmat că puterile naturale ale omului au rămas întregi și nedeteriorate, din acest motiv, omul este capabil de o înțelegere corectă și voința lui este capabilă să acționeze în consecință, și că Dumnezeu va acorda cu siguranță harul său la omul care face la cât de mult mult poate el în funcție de voința sa liberă.”

Această eroare distruge sufletul prin faptul că acestea face din pocăință o lucrare meritorie..

“36 Acestă (adevărată) pocăință nu este parțială sau fragmentată ca o pocăință pentru păcatele actuale. Ea nu dezbate ceea ce este păcat și ceea ce nu este păcat, ci adună totul împreună șispune: "Suntem în întregime și cu totul păcătosi". Noi nu trebuie să ne petreacem timpul nostru pentru cântărire, pentru a distinge și pentru a face diferențierea păcatelor. Pe acest sens nu există oincertitudine într-o astfel de pocăință pentru că nimic nu este lăsat să ne conducă imaginația că ar putea sa fie ceva suficient de bun pentru a plăti pentru păcatele noastre. Un lucru este sigur: Nu ne putem fixa speranța pe tot ceea ce suntem, pe ceea ce gândim, zicem, sau pe ceea ce facem”

“37 Asa dar pocăința noastră nu poate fi falsă, incertă, sau parțială, pentru că o persoană care mărturisește că el este cu totul păcătos îsi îmbrățișări toate păcatele în mărturisirea sa, fără a omite sau uita nici măcar unul singur”

“38 De asemenea, satisfacția noastră nu poate fi incertă, pentru că ea nu constă în lucrările dubioase ori păcătoase pe care le facem, ci în suferințele și sângele Mielului nevinovat al lui Dumnezeu, care ridică păcatul lumii.”

“45. Dacă păcatul face ceea ce dorește, Duhul Sfânt și credința nu sunt prezente, de Sf. Apostol Ioan spune: „Nimeni care este născut din Dumnezeu nu comite păcat căci nu poate păcătui”. Cu toate acestea, este de asemenea adevărat și al lucru pe care îl spune tot Sf. Apostol Ioan: „Dacă zicem că nu avem păcat, ne înșelăm singuri și adevărul nu este în noi.”

Deci, creștinul trăiește în mod constant în pocăință. El întotdeauna se raportează la Legea lui Dumnezeu care condamnă natura lui cea rea și acțiunile sale, și, în același timp, el se raportează la Evanghelie care îl asigură harului lui Dumnezeu în Isus Cristos. El este atât un păcătos și un sfânt în același timp, el este atât de drept cât și păcătos. Credinciosul recunoaște că Legeaîl condamnă pe bună dreptate, dar, în același timp, el are încredere în cuvântul Sf.Apostol Pavel, "Acum dar nu este nici o condamnare pentru cei care sunt în Cristos Isus."

Nota: Din acest moment, din cauza unui aparent atac de cord, Luther a fost nevoit să dicteze restul documentului.

ARTICOLUL 4

DESPRE EVANGHELIE

Vom reveni acum la Evanghelia care ne oferă sfaturi și ajutor împotriva păcatului în mai multe feluri pentru că Dumnezeu este surprinzător de bogat în harul Său. În primul rând, princuvântul vorbit prin care iertarea păcatelor (funcția specifică a Evangheliei) este predicată în întreaga lume; în al doilea rând prin Botez; în al treilea rând prin Sfânta Taină a Altarului; în al treilea rând patrulea rând prin puterea cheilor; și, în final, prin conversația reciprocă și mângâierea fraților așa cum ni se spune în Matei 18:20, "Unde sunt doi sau trei adunați..".

ARTICOLUL 5

DESPRE BOTEZ

“1.Botezul nu este nimic altceva decât Cuvântul lui Dumnezeu în apă, poruncit de către Isus Cristos; sau cum spune Sf. Apostol Pavel, "spălarea în apă cu cuvântul"; sau, din nou, așa cum Sf. Augustin ne spune: "Cuvântul este adăugat la element și devine un sacrament.”

Luther afirma că botezul reprezintă lucrarea lui Dumnezeu: Dumnezeu acționează și omul primește.

“4. În ceea ce privește botezul copiilor, noi credem că și copiii ar trebui să fie botezați, pentru că și ei, de asemenea, sunt incluși în promisiunea de răscumpărare facută de Isus Cristos, iarbiserica ar trebui să le administreze Botezul și lor”

Acest scurt paragraf este destinat anabaptiștilor. Luther suține, pe scurt, două motive pentru Botezul copiiilor. 1) Copiii sunt incluși în lucrarea de răscumpărare a lui Isus Cristos, deoareceMântuitorul a venit pentru toți. 2) Lucrarea Bisericii este aceea de a vesti răscumpărarea lui Cristos întregii lumi, prin urmare și copiiilor.

În Catehismul Mare, Martin Luther spune: “Credința mea nu crează Botezul, ci ea doar îl primește”. El ilustrează acestă afirmașie cu o comparație: “Dacă ar fi fost adevărat că în cazul în care nu există credință adevărată nu poate fi nici Botez adevărat, atunci vom putea sa spunem și că dacă eu nu cred, atunci Cristos într-adevăr nu există”.

ARTICOLUL 6

DESPRE SACRAMENTUL ALTARULUI

Luther a vorbit în detaliu despre abuzurile Bisericii Romano-Catolice cu privire la sacramentul Cinei Domnului în articolul său despre liturghia (Mesa) practicată de romano-catolici. În cadrul acestui pasaj el se mulțumește doar să stabilească aspecte care vizează prezența reală.

Noi susținem că pâinea și vinul de la Sf. Cină sunt cu adevărat trupul și sângele lui Cristos și că acestea sunt oferite și primite nu numai de către creștinii evlavioși ci, de asemenea, și de către oamenii răi.

Avem în vedere și subliniem prezența reală. Noi nu trebuie să împărțim sacramentul într-un număr de acte separate ci trebuie să-l respectăm ca pe un întreg. Când consacram, distribuim, primim și mănâncăm pâinea și bem vinul, putem fi siguri că primim ceea ce Isus Cristos ne-a promis, anume trupul și sângele său.

În Catehismul Mare, Martin Luther afirmă: "Dacă o sută de mii de draci, împreună cu toți fanaticii ar trebui să alerge, plângând “cum se poate pâinea și vinul să fie trupul și sângele lui Cristos?” etc, eu știu că toate spiritele și învățații la un loc nu sunt la fel de înțelepti nici măcar cât degetul lui mic al Maiestatii Divine".

“5. În ceea ce privește transsubstanțierea, nu avem în vedere sofismele subtile ale celor care învață că pâinea și vinul se predau sau își pierd substanța lor naturală și îsi păstreză doaraspectul și forma de pâine, fără să mai fie pâine adevărată, pentru că pâinea este și rămâne asa, acest lucru fiind în acord cu Scripturile, așa cum afirmă Sf.Apostol Pavel însuși, "pâinea pe care o frângem" (1 Corinteni 10:16) și din nou: "și așa să mănânce din pâinea acesta" (1 Corinteni 11:28 )”

Al patrulea Conciliu de la Lateran (1215) a decretat astfel: trupul și sângele lui Cristos sunt incluse cu adevărat în sacramentul altarului sub substanțele pâinii și vinului, pâinea fiindtranssubstanțiată în trup și vinul în sânge, prin putere divină.

ARTICOLUL 7

DESPRE CONFESARE (SPOVEDANIE)

“1. Deoarece iertare sau puterea cheilor, care au fost instituite de către Cristos în Evanghelie, reprezintă o consolare și un ajutor împotriva păcatului și a unei conștiințe rea, nu ar trebui să fie permisă prin nici un mijloc înlăturarea mărturisirii și iertarii din Biserică, în special de dragul conștiințelor timide și de dragul oamenilor neinstruiti și de dragul tinerilor care au nevoie să fieexaminați și instruiți în doctrina creștină”

“2. Cu toate acestea, enumerarea păcatelor ar trebui să fie lăsată liberă pentru toată lumea dacă se dorește să se facă sa nu. Atât timp cât suntem în trup, nu va fi un neadevar dacă spunem, "Eu sunt un om sărac, plin de păcat, văd în mădularele mele o altă lege care se luptă împotriva legii primite de mintea mea şi mă ţine rob legii păcatului care este în mădularele mele"(Romani 7:23). Deși iertarea privată este derivată din puterea cheilor, aceasta nu ar trebui să fie neglijată, dimpotrivă, ar trebui să fie foarte stimată și apreciată, la fel ca toate celelalte funcții ale Bisericii Creștine”

“3. În aceste chestiuni, care se referă la aspecte externe, trebuie să rămânem fermi în convingerea că Dumnezeu nu dă nimănui Duhul Lui sau harul Sau, decât prin intermediul Cuvantului care vine primul. Astfel vom fi protejați de entuziaști - care se laudă că ei sunt posedati de Duhul fără și înainte de Cuvânt și, prin urmare, ei judecă, interpretează, și răsucesci Scripturile sauCuvântul în funcție de plăcerea lor ..”

“6. Chiar și așa, entuziaști din zilele noastre condamnă Cuvântul extern, iar ei nu rămân tăcuți ci umple lumea cu sporovăiala și zmângăleala lor, ca și când Duhul nu putea veni prinScripturi sau cuvântul rostit de apostoli ci trebuie să vină prin propriile lor scrieri și cuvinte. De ce eu nu se opresc din predicre și din scris până când Duhul însuși nu le vorbește oamenilor fără șiînainte de scrierile lor, atăt timp cât ei se laudă că Duhul a venit peste ei, fără mărturia Scripturii?” (literal, fără predicarea Scripturilor)

“10. În consecință, ar trebui și trebuie să susținem în mod constant că Dumnezeu nu va face nici o înțelegere cu noi altfel decât prin Cuvântul Lui extern și prin sacramente. Orice lucrare care este atribuită Duhului în afară de Cuvânt și sacramente vine de la diavolul”

Acest articol reprezinta o traducere autorizata a unui curs sustinut de pastorul lutheran american John F. Vogt. Acest articol este tradus si publicat cu avizul WELS de catre Sorin H. Trifa