Ce este un sacrament?

Data postării: 28.02.2014 09:51:42

Pentru inceput sa discutam despre cuvantul “sacrament”. Acesta nu se regaseste in paginile Sf.Scripturi, dar acest lucru nu trebuie sa ne alarmeze deoarece noi avem o intelegere biblica a acestui cuvant. Acest cuvant a inceput sa fie folosit de catre Biserica in urma cu foarte multi ani. In Sf. Scriptura nu exisata nici cuvantul Dumnezeu asa cum il folosim noi astazi si totusi nici unul dintre noi nu se simte deranjat de acest aspect. Cuvantul Trinitate nu se regaseste nici macar intr-un singur verset din Sf.Scriptura si totusi Biserica il foloseste fara nici un fel de problema. Orice om care apartine crestinismului trebuie sa creada in Trinitate desi acest cuvant, in sinea lui, nu se regaseste in Sf. Scriptura. Cu toate acestea, cuvantul Trinitate este plin de intelegere biblica prin faptul ca ne spune ca Tatal este Dumnezeu, ca Fiul este Dumnezeu si ca Duhul Sfant este Dumnezeu. Acestia sunt un singur Dumnezeu. Deci, faptul ca nu regasim in Sf. Scriptura cuvantul “sacrament” nu trebuie sa ne alarmeze deoarece nici cuvantul “Trinitate” nu exista ca tare desi defineste unul dintre mai solide adevaruri ale crestinismului.

De unde vine totusi cuvantul “sacrament”? A existat in Biserica primara un teolog pe nume Ieronim care a trait in secolul al IV-lea, mai precis intre anii 347 si 420. Ieronim este unul dintre cei mai faimosi parinti ai Bisericii in mod special datorita faptului ca acesta a efectuat prima traducere in limba latina a Sf. Scripturi. In Biserica Romano-Catolica si cea Ortodoxa este cunoscut ca Fericitul Ieronim iar traducerea a primit numele de Vulgata, aceasta fiind versiunea oficiala a Sf.Scripturi in lumea Romano-Catolica si singura disponibila pentru aproape un mileniu. Aceasta lucrare a lui Ieronim a avut o importanta deosebita pentru Biserica deoarece aceasta a adus Sf.Scriptura aproape de poporul de rand care nu avea cunostinte de limba greaca sau ebraica. In respectiva perioada istorica, limba latina era limba comuna a marii majoritati a populatiei. De fiecare data cand a intalnit cuvantul “mister”, care in Sf. Scriptura se refera la Evanghelie, l-a tradus folosind expresia “sacrament”. Putem sa afirmam ca, cel putin la inceput, cuvantul “sacrament” a fost folosit cu referire la Evanghelie. Apoi, sub influenta timpului, folosirea cuvantului s-a restrans de la insemnatatea lui generala si a inceput sa faca referire exclusiv la anumite acte sacre, cum ar fi Botezul si Sf. Cina. Acest aspect nu reprezinta o deteriorare a insemnatatii cuvantului deoarece Botezul si Sf.Cina fac referire la mesajul Evangheliei, mai precis la iertarea pacatelor.

Despre un sacrament in intelegerea teologica lutherana, putem sa spunem urmatoarele lucruri: (1) este poruncit, instituit, de catre Domnul Isus Cristos (2) este compus din elemente vizibile (3) contine promisiunea lui Dumnezeu cu privire la iertarea pacatelor. Analizand aceste caracteristici putem vedea ca atat Botezul cat si Sf.Cina le reunesc, ambele fiind instituite de catre Domnul Isus Cristos, contin elemente vizibile precum apa in cazul Botezului si painea cu vinul in cazul Sf.Cine si ambele contin in ele insele promisiunea lui Dumnezeu cu privire la iertarea pacatelor. Aceasta este definitia biblica a unui sacrament: instituit de Domnul Isus Cristos, cu continut de elemente vizibile si avand asupra lui promisiunea lui Dumnezeu de iertare a pacatelor. Biserica Romano-Catolica are sapte astfel de sacramente: Botezul, Sf.Cina, Confirmarea, Casatoria, Spovedania (confesarea), Ungerea bolnavilor si Ordinarea.

Bisericile Evanghelice Lutherane accepta doar primele doua sacramente ca indeplinind cele trei criterii mai sus specificate. Desi Bisericile Evanghelice Lutherane practica confirmarea, acest lucru nu este considerat ca fiind un sacrament deoarece nu se regaseste in Sf.Scriptura vre-un argument care sa arate ca acesta a fost instituit de Domnul Isus Cristos. Nu se regaseste nici o descriere a vreunei ceremonii de confirmare in paginile Sf. Scripturi. O alta deosebire remarcabila intre Bisericiile Evanghelice Lutherane si cele Romano-Catolice consta in faptul ca in cele din urma doar episcopul poate sa dea aceasta confirmare candidatilor. Deci, in Bisericile Evanghelice Lutherane se practica aceasta confirmare fiind considerata o buna metoda de a ne educa spiritual copiii si tinerii, dar nu exista nici o ceremonie in Biblie care sa fi fost poruncita de catre Domnul nostru Isus Cristos. Casatoria reprezinta un aspect foarte interesant si diferit fata de confirmare. Casatoria este instituita de Dumnezeu inca din primele versete ale Sf. Scriptura, ea are semne vizibile constant in barbatul si femeia care participa la acest act insa, nu exista nici un dubiu in afirmatia ca acest act nu contine sub nici o forma o prezenta a promisiunii lui Dumnezeu cu privire la iertarea pacatelor. In consecinta, Bisericile Evanghelice Lutherane accepta casatoria ca fiind o institutie de natura divina dar, pentru a putea sa fie considerata un sacrament, aceasta trebuie sa contina promisiunea iertarii pacatelor si a vietii vesnice. Despre restul actelor considerate drept sacramente de catre Biserica Romano-Catolica, in Sf. Scriptura gasim diverse referinte insa nu regasim nici un fel de porunca din partea Domnului Isus Cristos cu privire la practicarea lor. Bisericile Evanghelice Lutherane nu se impotrivesc practicarii unor astfel de acte, nu este respinsa spovedania, ba chiar este incurajara in Biserica, nu este respinsa nici ideea de a unge bolnavii cu ulei, cu toate ca practica nu se regaseste decat ocazional, nu respinge ceremonia de ordinare a preotilor, dar acestea nu sunt considerate sacramente deoarece, fie nu au fost instituite de Domnul Isus Cristos, fie nu contin promisiunea iertarii pacatelor si a vietii vesnice. Este interesant de retinut ca nu este suficient ca un apostol sa mentioneze un astfel de act ci el trebuie mentionat in mod direct de catre Dumnezeu, de catre Domnul Isus Cristos. Pastorii Lutherani, deseori ii viziteaza pe cei bolnavi, studiaza si se roaga cu acestia, le reamintesc despre Botez si despre speranta mantuirii in Domnul Isus Cristos, dar trebuie sa stim ca Biserica nu are un ritual specific cu privire la un eventual sacrament de ungere a bolnavilor. Ordinarea in Biserica Romano-Catolica confera persoanei participante un har suplimentar fata de o persoana laica. Este cunoscut faptul ca Sf. Scriptura nu afirma sub nici o forma un astfel de lucru. Harul lui Dumnezeu cu privire la iertarea pacatelor si viata vesnica este acelasi pentru laici cat si pentru slujitorii ordinati. Bisericile Evanghelice Lutherane considera ca preotii nu au nici un fel de har suplimentar fata de mireni. Preoti nu sunt iertati mai mult pentru pacatele lor fata de un credincios neordinat, preotii nu au o relatie mai privilegiata cu Dumnezeu in comparatie cu un credincios neordinat.

Un aspect important de discutat la acest capitol este intelegerea pe care Bisericile Evanghelice Lutherane o au cu privire la confesare (spovedanie). Aceasta practica a fost instituita de Domnul Isus Cristos, contine in sine promisiunea iertarii pacatelor celor care si le marturisesc si se poate considera ca intruneste si un semn vizibil in marturisirea in sine.. Nu de putine ori, Martin Luther si alti teologi lutherani au vazut in acest act cel de-al treilea sacrament al Bisericilor Evanghelice Lutherane. Bisericile Evanghelice Lutherane, in cea mai mare, nu practica insa spovedania personala, individuala, si amanuntita in fata preotului asa cum aceasta are loc in cadrul sacramentului practicat in Bisericile Romano-Catolice ci, in general, se practica o confesare generala a credinciosilor. Cu toate acestea, Bisericile Evanghelice Lutherane, in general, nu se opun credinciosilor care considera confesarea (spovedania) ca fiind un sacrament.

Acest articol reprezinta o parafrazare a unei prelegeri publice sustinuta de pastorul lutheran Ernie V. Lassma, preot in cadrul Messiah Lutheran Church din Seatle, USA.

Prelegerea pastorului america, purtand tilul “What is a sacrament”, o puteti urmarii pe youtube accesand linkul:

O compilatie de Sorin H, Trifa