Cei mai buni dintre cei buni, Matei 5:20-26

Data postării: 24.07.2017 12:06:51

Har și pace de a Dumnezeu Tatăl nostru și de la Domnul nostru Isus Cristos.

Dragi credincioși, suntem astăzi în cea de-a șasea Duminică din Sezonul Sfintei Treimi. Acesta este cel mai lung sezon al Calendarului Bisericesc și se întinde din Iunie și până la finalul lunii Noiembrie. Spre deosebire de sezoanele care se derulează în prima parte a Anului Bisericesc, Sezonul Trinității este unul lipsit de sărbători majore. Este însă un sezon deosebit prin faptul că predicarea se concentrează pe aspecte care țin de creșterea și întărirea Bisericii. Predica din această Duminică este fundamentată pe Evanghelia Sfântului Apostol Matei capitolul cinci versetele de la două zeci la două zeci și șase.

Dragii mei, predicarea Evangheliei lui Cristos nu este întotdeauna un lucru atât de simplu precum poate să pară la prima vedere. Din contră, nu de puține ori este un lucru destul de încurcat. Sunt situații în care, după ce am parcurs textul, am pus în ordine ideile, ba chiar am pus predica pe hârtie, îmi dau seama că sunt lucruri importante și interesante pe care am uitat să le amintesc. Atunci, reiau predica , șterg, modific, încercând să transmit mesajul pe care îl doresc. Mărturisesc faptul că textul acesta din Evanghelia Sfântului Apostol Matei mi-a creat acest gen de dificultăți. Vedeți, Biserica noastră învață faptul că fiecare cuvânt existent în Sfânta Scriptură, indiferent de pagină, este un cuvânt inspirat de Dumnezeu. Fiecare parte a Bibliei este Cuvântul lui Dumnezeu, acel cuvânt viu prin care lumea noastră a luat ființă. Dumnezeu lucrează prin Cuvântul său ca să nască și să întărească credința copiilor Săi și prin Cuvântul său își conduce Sfânta Sa Biserică. chiar și atunci când ne lovim de pasaje dificile, trebuie să știm ca ele sunt Cuvântul lui Dumnezeu chiar dacă mintea noastră le percepe cu dificultate.

Pericopa acesta debutează cu un verset deosebit de interesant ”dacă neprihănirea voastră nu va întrece neprihănirea cărturarilor şi a fariseilor, cu niciun chip nu veţi intra în Împărăţia cerurilor”. Primul lucru interesant care mi-a venit în minte cu privire la acest text a fost să că Domnul Isus Cristos îi dă pe farisei drept exemplu de neprihănire. Știm că între farisei și Mântuitorul nostru a existat un conflict continuu care a culminat cu uciderea lui Isus pe cruce. Cu toate că se opuneau constant misiunii lui Cristos, fariseii erau însă niște oameni cu adevărat buni. Ei erau ultra morali. Erau atât de atenți în a împlini Legea lui Dumnezeu încât erau declarați ca fiind cei mai exigenți evrei la acest capitol. fariseii reușeau să îi facă să se simtă necurați pe cei din jurul lor. Ei erau cei mai buni cu putință la acest capitol, erau cu adevărat religioși și drepți în ochii tuturor evreilor.

Dacă așa stau lucrurile cu acești farisei, atunci de ce au fost ei condamnați de către Isus Cristos? Vedeți, farisei făceau la vremea lor cam același lucru pe care îl fac mulți creștini astăzi. Ei păstrau cu mare atenție fiecare detaliu din Lege dar l-au lăsat deoparte pe Dumnezeu. Vedeți, Isus nu i-a condamnat pe farisei pentru că țineau Legea ci pentru modul ipocrit în care trăiau. Eu aveau o puternică formă de religiozitate dar nu îl iubeau pe Dumnezeu. Cei mai mulți dintre ei,în realitate, trăiau această formă de neprihănirea doar în văzul lumii, doar pentru propria lor imagine, deoarece, în taina inimii lor, erau plini de vicii și de nelegiuire. Scopul lor nu era să îi placă lui Dumnezeu ci era acela de a ieși în evidență și de a câștiga admirația poporului. Vedeți, Fiul lui Dumnezeu întrupat știa adevărul despre ei. El cunoștea toate acele lucruri pe care fariseii căutau să le țină ascunse. Ei cunoștea mândria care exista în inima lor și știa că datorită acesteia, Dumnezeu nu își mai găsea locul acolo. Domnul știa că totul era doar formalism mort.

Fariseii se credeau cei mai religioși dintre evrei și, conform standardelor lor, ei chiar erau cei mai buni. Erau separați de restul plebei, având propriul lor grup special.

Așa dar, atunci când Domnul Isus Cristos ne spune ”dacă neprihănirea voastră nu va întrece neprihănirea cărturarilor şi a fariseilor, cu niciun chip nu veţi intra în Împărăţia cerurilor”, el afirmă faptul că noi trebuie să ajungem să fim mai buni decât cei mai buni din lume la acest capitol. Ba mai mult, Isus mai pune o povară peste noi la acest capitol. El ne spune astfel: ”aţi auzit că s-a zis celor din vechime: "Să nu ucizi; oricine va ucide va cădea sub pedeapsa judecăţii. Dar Eu vă spun că oricine se mânie pe fratele său va cădea sub pedeapsa judecăţii; şi oricine va zice fratelui său: "Prostule!" va cădea sub pedeapsa Soborului; iar oricine-i va zice: "Nebunule!" va cădea sub pedeapsa focului gheenei” (Matei 5:21-22), iar mai apoi, El spune ”oricine se uită la o femeie ca s-o poftească, a şi preacurvit cu ea în inima lui” (Matei 5:28). Vedeți voi, lucrurile stau diferit față de standardele pe care le aveau fariseii din vremea Domnului Isus. Legea devine mult mai dificilă. Pentru farisei a nu ucide însemna a se abține de la comiterea unei crime. Pentru un creștin, a nu ucide, conform cuvintelor Domnului, înseamnă mult mai mult. Înseamnă să nu ne vorbim de rău aproapele. Orice atitudine nepoliticoasă față de cei din jurul nostru este echivalată de Cristos cu actul uciderii. Furia și răutatea sunt echivalente crimei. La fel și în cazul curviei. Legea expusă de Domnul Isus Cristos,nu incriminează doar actul efectiv al curviei ci și gândurile ascunse de curvie. Domnul Isus nu face diferențe între fapte și gânduri. În tot acest fel, Mântuitorul nostru face ca Legea să fie mult mai exigentă pentru creștini față de cum era pentru farisei.

Este evident pentru fiecare dintre noi că a ajunge să întrecem neprihănirea fariseilor, cei mai neprihăniți dintre oameni, cu noile reglementări cu privire la Lege, devine ceva cu adevarat interesant. Mai este ceva de remarcat a cuvintele lui Isus. Ceva care va face ca povara să devină una imposibilă. Dragii mei, Domnul Isus nu spune că dacă nu reușim să atingem acest standard de neprihănire există riscul de a pierde Împărăția lui Dumnezeu ci ele este categoric, spunând: ”cu niciun chip nu veţi intra în Împărăţia cerurilor”. Adică, dacă eșuam, șansele de salvare sunt ZERO! Deci...haide-ți să tragem o primă concluzie...cam cât de confortabil vă mai simțiți acum? Se încadrează faptele vreunuia dintre noi în aceste standarde? Dacă da, atunci puteți să vă bucurați...dacă însă răspunsul este negativ, ar trebui să nefacem probleme serioase cu privire la destinația noastră veșnică.

Dragii mei, Isus nu se oprește aici. El mai fac o afirmație interesantă. El spune astfel: ”Caută de te împacă degrabă cu pârâşul tău, câtă vreme eşti cu el pe drum; ca nu cumva pârâşul să te dea pe mâna judecătorului, judecătorul să te dea pe mâna temnicerului, şi să fii aruncat în temniţă. Adevărat îţi spun că nu vei ieşi de acolo până nu vei plăti cel din urmă bănuţ” (Matei 5:25-26). Pare o afirmație ruptă de context dar, privită cu atenție, ea se încadrează perfect în tabloul nostru. Conceput acesta de împăcare cu fratele sau aproapele tău este unul des întâlnit în predicarea creștină. Dar în acest context pare că nu se prea potrivește cu restul pericopei. Vedeți, prin acestă afirmație, Domnul mai pune o piatră grea pe umerii celor care trebuie să asculte de Lege. În Prima Epistolă a Sfântului Apostol și Evanghelist Ioan citim următoarele: ”Dacă zice cineva: "Eu iubesc pe Dumnezeu", şi urăşte pe fratele său, este un mincinos; căci, cine nu iubeşte pe fratele său, pe care-l vede, cum poate să iubească pe Dumnezeu, pe care nu-L vede?” (1 Ioan 4:20). Așa dar, mai avem un lucru la care trebuie să fim atenți. La relația cu aproapele nostru. Vedeți, nu este suficient să nu îl urâm, să nu îi facem rău sau să nu îl jignim. Domnul ne poruncește să îl iubim. Dacă vrem să întrecem neprihănirea fariseilor trebuie ca între noi și frații noștrii șă existe o relați cu adevarat de frățietate.

Dragii mei, timpul nu ne permite, dar vă invit să citiți acasa tot restul capitolului cinci din Evanghelia Sfântului Apostol Matei.Veți vedea că pe tot parcursul lui, Domnul Isus nu face alt ceva decât să adauge povară peste povară și să facă perceptele Legii absolut de neatins de căte cineva. Și, un ultim lucru. Poate cel mai grav. Dumnezeu este clar...noi nu avem cum să scăpăm de acuzația de călcare a Legii ”până nu vei plăti cel din urmă bănuţ”. Cu alte cuvinte, noi trebuie să împlinim acestă Lege în cel mai amânunțit mod cu putință. Absolut nimic din prevederile ei nu trebuiesc omise. Altminteri, destinația noastră veșnică este Iadul!

Dragii mei, asta cere Dumnezeu de la om pentru al mântui. Să fie cel mai bun dintre cei buni...să fie perfect! Doar așa ne vom salva de la mânia veșnică a lui Dumnezeu. Vreau să vă întreb ceva, vreau să îi întreb acest lucru pe toți cei care consideră că mântuirea este dependentă de faptele lor. Ascultați voi de Lege așa cum ne spune Isus Cristos? Gândiți-vă foarte bine! Fiți sinceri cu voi! Este o chestiune de eternitate în rai sau în iad. Nu este o glumă! Dacă ascultarea voastră este după voia lui Dumnezeu, atunci fiți fericiți. Dacă lucrurile nu stau așa, atunci este cazul să vă faceți foarte multe griji. Vedeți, aceasta este motivul pentru care Isus a ținut tot acest discurs. Să ucidă în noi absolut orice idee cum că am fi neprihăniți, cum că noi am asculta de Lege și, astfel, am fi plăcuți lui Dumnezeu. Atunci când citim aceste rânduri și reflectăm la ele, nu avem cum să nu realizăm că, în realitate, nu suntem deloc cei mai binu și nici nu prea mai putem să fim, în condițiile în care anumite fapte nu mai pot să fie niciodată îndreptate. Acesta este situația adevărată în care neaflăm. Ea nu este roz, nici portocaliu, nici galbenă măcar...este cu adevărat neagră, neagră ca iadul! Deci, ce este de făcut?

Cred că este evident pentru toți că suntem pierduți. Avem deci nevoie de o salvare caresă vină din afara noastră. Avem nevoie sa fim savați pentru că noi, este clar, nu ne putem salva prin faptele noastre. Zbaterea acesta este cea care îi duce pe cei conștienți de situația în care se află la mesajul Evagheliei. Acesta ne spune faptul că Fiul lui Dumnezeu, de bună voie a ales să devina om, să trăiască ascultănd perfect de Lege în locul nostru și să ia asupra lui păcatele rezultate din modul defectuos în care noi am interacționat cu Legea. El a purtat aceste păcate pe cruce, a murit în chinuri groaznice pentru ele, suferind mânia lui Dumnezeu pe care noi ar fi trebuit să o suportăm. El a căștigat astfel iertarea pentru păcatele noastre, justificându-ne înaintea lui Dumnezeu.

Toate acestea devin efective în dreptul nostru atunci când noi credem toate aceste lucruri. Când credem că păcatele noastre ne despart de Dumnezeu și că nu putem căștiga favoare Lui și când credem că Fiul lui Dumnezeu s-a jertfit pentru ca noi să fim iertați fără să dăm nimic în schimb. Dacă avem încredere în mesajul Evangheliei, atunci toate aceste lucruri câștigate de Isus prin jertfa lui vor fi ale noastre. Doar așa vom ajunge ca neprihănirea noastră să o întreacă pe cea a fariseilor. De ce? Pentru că noi nu avem o neprihănire umană ci neprihănirea lui Cristos. O neprihănire absolută! Prin botezul nostru, noi am fost curățați și umpluți cu neprihănirea lui Cristos. Prin împărtășirea cu trupul și sângele Domnului nostru, noi primim pe Cristos în noi. El este neprihănirea noastră, o neprihănire care o întrece pe cea a fariseilor și a cărturarilor. Prin și în Cristos, Dumnezeu însuși ne declară ca fiind cei mai buni dintre cei buni!

Așadar, dragii mei, nu vă lasați amăgiți de învățăturile care vă spun că salvarea voastră este legată de modul în care căutați să împliniți faptele Legii. Ați văzut ce standarde are Dumnezeu și ați văzut cât de neputincioși suntem înaintea lor. Vă veți confruta cu mulți oameni care vă vor spune că dacă vreți să fiți salvați trebuie să faceți diverse lucruri. Domnul nostru, Isus Cristos, ne învață total alt ceva. El ne spune să ne aruncăm prin credință în brațele lui și să ne încredem în modul în care El ne-a salvat. El ne va duce să trăim o viață schimbată. Din păcate însă, viața noastră pe acest pământ nu va fi perfectă niciodată. Dar speranța noastră nu stă în perfecțiunea noastră. Speranța noastră este construită pe jertfa și neprihănirea lui Isus Cristos care ne face mai buni decât cei mai buni.

AMIN

Grazia e pace da Dio, Padre nostro, e dal nostro Signore Gesù Cristo.

Cari credenti, ci siamo oggi nella sesta Domenica da Stagione della Santa Trinità. È la Stagione più lunga del calendario della Chiesa e si estende da giugno fino alla fine di novembre. A differenza di stagioni che si svolgono nella prima parte dell'anno liturgico, la Stagione della Santa Trinità è una priva delle principali festività. Ma è una stagione speciale, perché la predicazione si concentra sulle questioni relative alla crescita e al rafforzamento della Chiesa.

La Sermone di questa Domenica si basa sul Vangelo dell'apostolo Matteo, il capitolo cinque, i versetti da venti a ventisei.

Miei cari, la predica di Vangelo di Cristo non è sempre una cosa così semplice, come potrebbe sembrare a prima vista. Al contrario, il più delle volte si tratta di una cosa sconcertante. Ci sono momenti in quali, dopo aver attraversato il testo, ho messo in ordine le idee, ho anche messo il sermone sulla carta, mi rendo conto che ci sono cose importanti e interessanti che ho dimenticato di ricordarle.

Quindi riprendo il sermone, rimuovo, modifico, cercando di trasmettere il messaggio che io desidero. Confesso che questo testo del Vangelo di San Apostol Matei mi ha dato tali difficoltà. Vedete, la nostra Chiesa insegna che ogni parola esistente nella Santa Scrittura, qualunque pagina, è una parola ispirata di Dio. Ogni parte della Bibbia è la Parola di Dio, quella parola viva, dal quale è venuto ad essere il nostro mondo. Dio opera attraverso la Sua Parola per nascere e rafforzare la fede dei Suoi figli e per la sua parola conduce la sua santa Chiesa. Anche poi, quando abbiamo raggiunto i passaggi difficili, dovremmo sapere che essi sono la Parola di Dio, anche se la nostra mente percepisce con difficoltà.

Questa Pericopa inizia con un versetto molto interessante: "Se la vostra giustizia non supera la giustizia degli scribi e dei farisei, non entrerete nel regno del cielo". La prima cosa interessante che mi è venuta in mente su questo testo è stato quello che Gesù Cristo gli dà i Farisei come un esempio di rettitudine. Sappiamo che fra i farisei e Il nostro Salvatore ci fu un continuo conflitto che culminò con l'uccisione di Gesù sulla croce.

Anche si opposero constante alla missione di Cristo, i farisei erano le persone davvero buone. Erano ultra morali. Erano così attenti a rispettare la Legge di Dio, che sono stati dichiarati i più esigenti di Ebrei a questo capitolo. I farisei hanno riuscito a farli sentire impuri coloro che li circondano. Erano i migliori possibili in questo capitolo, sono stati veramente religiosi e giusti agli occhi di tutti gli ebrei.

Se è così, con questi farisei perché sono stati condannati da Gesù Cristo? Vedete, i farisei facevano nel loro tempo le stesse cose che molti cristiani di oggi li hanno mantenuto. Hanno mantenuto con attenzione ogni dettaglio della legge, ma hanno lasciato fuori Dio. Vedete, Gesù non ha condannato i farisei perché hanno mantenuto la legge, ma per il modo ipocrito come hanno vissuto. Loro hanno avuto un potente forma di religione, ma non amavano il Dio.

La maggior parte di loro, infatti, hanno vissuto questa forma di giustizia solo in bella vista, solo per la propria immagine, perché, nel segreto dei loro cuori erano pieni di vizi e malvagità. Il loro obiettivo non era quello di piacere a Dio, ma è stato uno per andare fuori e vincere l'ammirazione della gente.

Vedete, il Figlio di Dio incarnato sapeva la verità su di loro. Conosceva tutte quelle cose che i farisei cercavano di tenerle nascoste. Essi sapevano l'orgoglio che esiste nei loro cuori e lo sapevano che grazie a questo orgoglio il Dio non ha più trovato il Suo posto lì.

Il Signore sapeva che tutto era semplicemente il formalismo morto. I farisei si credevano i più religiosi fra ebrei e, secondo le loro standard, in realtà erano i migliori. Sono stati separati dal resto della plebe, avendo il proprio gruppo speciale.

Così, poi, quando il Signore Gesù Cristo ci dice "Se la vostra giustizia non supera quella degli scribi e dei farisei, non entrerete mai nel regno dei cieli", egli afferma il fatto che dobbiamo arrivare ad essere il meglio del meglio nel mondo in questo capitolo. Inoltre, Gesù pone un peso su di noi in questo senso. Lo dice: "Avete udito che fu detto agli antichi: 'Non uccidere; chi avrà ucciso sarà sottoposto a giudizio ma io vi dico che chiunque si adira con il proprio fratello, sarà sottoposto a giudizio, e chi dice. suo fratello, „Stupido!'”, deve essere sottoposto al sinedrio; e chi dirà, „Pazzo!” è punito con l'inferno di fuoco "(Matteo 5: 21-22), e poi Lui dice:" chiunque guarda una donna per desiderarla, ha già commesso adulterio con lei nel suo cuore "(Matteo 5:28).

Vedete, le cose sono diverse verso le norme che avevano i farisei nel tempo di Il Signor Gesù. La Legge diventa più difficile. Per i farisei non uccidere significa astenersi dal commettere un crimine. Per un cristiano, non uccidere, secondo le parole del Signore, significa molto di più. Vuol dire che non parliamo cattivo verso il vicino. Qualsiasi atteggiamento maleducato nei confronti di coloro che ci circondano viene identificato di Cristo con l'atto di uccidere. La rabbia e il male sono equivalenti al crimine. Quindi, anche la fornicazione. La Legge esposta da Gesù Cristo, non solo criminalizzare il vero e proprio atto di fornicazione, ma i pensieri nascosti di fornicazione. Gesù non fa distinguere tra fatti e pensieri. Tutto in questo modo, il nostro Salvatore fa la legge più esigente per i cristiani di quanto fosse per i farisei.

E' evidente a tutti noi che per arrivare a superare la giustizia dei farisei, i più giusti degli uomini, con i nuovi regolamenti in materia di Legge, diventa qualcosa di veramente interessante. C'è qualcosa da notare nelle parole di Gesù. Qualcosa che renderà al fardello di diventare uno impossibile. Miei cari, Il Signor Gesù non ha detto che se non riusciamo a rispondere a tale norma di giustizia c'è il rischio di perdere il regno di Dio, ma Lui categoricamente, dice che "In nessun caso voi non entrerete nel regno dei cieli". Voglio dire, se non riusciamo, le probabilità di sopravvivenza sono pari a ZERO! Quindi ... noi cerchiamo di trarre una prima conclusione ... come comodo potete sentirvi in questo momento? I fatti si adattano a qualsiasi di noi in questi standard? Se è così, si può godere ... ma se la risposta è negativa, dovrebbe che vi facciate i problemi seri su vostra destinazione eterna.

Miei cari, Gesù non si è fermato lì. Ha anche fatto un dichiarazione interessante. Lo dice: "Cerca di riconciliarti con il tuo avversario in fretta, mentre si è con lui sulla strada; per timore che l'avversario ti consegna a mani del giudice, il giudice ti consegni all'ufficiale, e tu venga gettato in prigione. In verità ti dico, non uscirei finché non avrai pagato fino all'ultimo spicciolo" (Matteo 5: 25-26). Sembra una dichiarazione fuori dal contesto, ma guardando con attenzione, si inserisce perfettamente nella nostra immagine.

Questo concetto di riconciliazione con il fratello o il vostro vicino di casa è comune nella predicazione cristiana. Ma in questo contesto non sembra corrispondere con il resto della pericope. Vedete, da questa dichiarazione, il Signor mette ancora una pietra pesante su coloro che devono obbedire alla legge. Nella Prima Epistola di Apostolo ed Evangelista Giovanni, si legge: "Se uno dice: 'Io amo Dio", e odiasse il suo fratello, è bugiardo; Perché chi non ama il suo fratello che lui vede, come può amare Dio, che lui non vede? " (1 Giovanni 4:20).

Allora abbiamo una cosa a quale dobbiamo stare attenti nel rapporto con il prossimo. Vedete, non è sufficiente non odiarlo, non danneggiarlo e non offenderlo. Il Signore ci comanda di amarlo. Se noi vogliamo superare la giustizia dei farisei bisogna che tra noi e i nostri fratelli veramente ad essere un rapporto di fratellanza.

Miei Cari, il tempo non permette, ma vi invito a leggere a casa il resto del capitolo quinto del Vangelo di San Apostolo Matei. Vedrete che in tutto il suo percorso, Il Signor Gesù non ha fatto altro che aggiungere un peso sopra altro peso e fare i precetti della Legge assolutamente irraggiungibile di qualcuno. E un'ultima cosa. Forse il peggio. Dio è chiaro ... non abbiamo modo di sfuggire di accuse di violazione della legge "finché non avrai pagato fino all'ultimo centesimo." In altre parole, dobbiamo obbedire a questa legge nel modo più completo possibile. Nulla delle sue disposizioni non deve essere omesso. In caso contrario, la nostra destinazione eterna è l'inferno!

Miei cari, questa richiede Dio da uomo per salvare. Di essere il meglio del meglio ... perfetto! Solamente così noi ci salveremo dall'ira eterna di Dio. Voglio chiedervi una cosa, voglio chiedere tutti coloro che credono che la salvezza dipende dalle loro azioni. Ascoltate la legge come dice Gesù Cristo? Pensate bene! Siate onesti con voi! Si tratta di una questione di eternità in paradiso o all'inferno. Non è uno scherzo!

Se la vostra obbedienza è alla volontà di Dio, allora esserci felici. Se non è così, allora è molto di cui preoccuparsi. Ecco, questo è il motivo per cui Gesù ha tenuto tutto questo discorso. Per uccidere in noi assolutamente qualche idea di quanto noi siamo giusti, che tu ed io obbediamo la Legge e, quindi, ci siamo piaciuti a Dio.

Quando leggiamo queste parole e riflettiamo su di loro, non possiamo non renderci conto che, in realtà, non siamo affatto i migliori e ne anche non possiamo essere, dato che certi fatti non possono mai essere corretti. Questa è la vera situazione dove ci siamo adesso. Essa non e rosa o arancione o addirittura di colore giallo ... è davvero nera, nera come l'inferno! Allora, che cosa è d'affare?

Credo che sia evidente a tutti che siamo persi. Quindi abbiamo bisogno di un salvataggio che sarebbe venuto da fuori di noi. Abbiamo bisogno di essere salvati perché noi, chiaramente, non possiamo salvarci con i nostri fatti. Questa lotta è la lotta che porterà le persone consapevole della situazione nel quale siano, nello messaggio dell Vangelo. Questo ci dice che il Figlio di Dio, volontariamente ha scelto di diventare uomo, per vivere ascoltando perfettamente la Legge nel nostro posto e prendendo su di sé i peccati derivanti da modo errato in cui noi interagiamo con la Legge. Egli portò questi peccati sulla croce, è morto in agonia per loro, soffrendo l'ira di Dio che noi avremmo dovuto sopportare. Ha vinto il perdono per i nostri peccati e ci ha giustificato i peccatori davanti a Dio.

Tutto questo diventa efficace nel nostro diritto, quando crediamo tutte queste cose. Quando crediamo che i nostri peccati ci separano da Dio e non possiamo vincere il suo favore e quando si crede che il Figlio di Dio si è sacrificato per noi di essere perdonati senza dare nulla in cambio. Se crediamo nel mesaggio di Vangelo, tutte queste cose vinte dal sacrificio di Gesù, saranno le nostre, tutte. Solamente così, si ottiene come la nostra giustizia a superare quella dei farisei. Perché? Perché noi non abbiamo la giustizia umana, ma la giustizia di Cristo. Una giustizia assoluta! Attraverso il nostro battesimo, siamo stati puliti e riempiti con la giustizia di Cristo. Condividendo il corpo e il sangue di nostro Signore, noi riceviamo Cristo in noi. Egli è la nostra giustizia, una giustizia che supererà quella degli scribi e dei farisei. Da, e in Cristo, Dio, se stesso dichiara che noi, esseri umani, siamo il meglio dei meglio!

Così, miei cari, non vi lasciate ingannati dagli insegnamenti che vi dicono che la vostra salvezza è legata al modo in cui si cerca di compiere i fatti della Legge. Avete visto che standard ha Il Dio e avete visto come siamo impotenti davanti a loro. Voi vi affronterete con molta gente che vi dirà che se volete esserci salvati dovrebbe a fare le cose diverse. Nostro Signore Gesù Cristo ci insegna qualcosa di completamente diverso. Egli ci dice di buttare attraverso la fede tra le sue braccia, avendo la fiducia nel modo in cui Egli ci ha salvati. Egli ci guiderà per vivere una vita cambiata. Purtroppo, la nostra vita su questa terra non sarà mai perfetta. Ma la nostra speranza non è nella nostra perfezione. La nostra speranza è costruita sul sacrificio e la giustizia di Gesù Cristo che ci rende il meglio del meglio.

AMIN