Chemați la siguranță într-o lume nesigură, Marcu 8:1-9

Data postării: 17.07.2018 15:23:14

Sorin H. Trifa,, predică A VIII-a Duminică după Sfânta Treime.

Har și pace de la Dumnezeu Tatăl nostru și de la Domnul nostru Isus Cristos. Mila Domnului s-a revărsat peste noi și iată că astăzi ne bucurăm de o zi frumoasă, însorită și caldă. Este cea de-a șaptea Duminică după Sfânta Treime, o Duminică în care vom continua să descoperim și să înțelegem învățăturile Domnului nostru Isus Cristos pentru noi, cei care suntem parte a trupului său prin credință și prin botez. În această minunată Duminică, predica se fundamentează pe Marcu 8:1-9.

În zilele acelea, fiindcă se strânsese din nou mult norod şi n-avea ce mânca, Isus a chemat pe ucenicii Săi şi le-a zis: "Mi-e milă de norodul acesta; căci iată că de trei zile stau lângă Mine şi n-au ce mânca. Dacă le voi da drumul acasă flămânzi, au să leşine de foame pe drum, fiindcă unii din ei au venit de departe." Ucenicii I-au răspuns: "Cum ar putea cineva să sature cu pâine pe oamenii aceştia, aici într-un loc pustiu?" "Câte pâini aveţi?", i-a întrebat Isus. "Şapte", I-au răspuns ei. Atunci a poruncit norodului să şadă pe pământ; a luat cele şapte pâini; şi, după ce a mulţumit lui Dumnezeu, le-a frânt şi le-a dat ucenicilor Săi ca să le împartă; şi ei le-au împărţit norodului. Mai aveau şi câţiva peştişori: şi Isus, după ce i-a binecuvântat, a poruncit să-i împartă şi pe aceia. Au mâncat şi s-au săturat; şi au ridicat şapte coşniţe pline cu rămăşiţele de firimituri. Erau aproape patru mii de inşi. În urmă, Isus le-a dat drumul.

Dragii mei, trăim într-o lume pe care, fără nici un efort special, putem să o caracterizăm ca fiind foarte dinamică aproape din toate punctele de vedere. Știința înregistrează progrese de la o zi la alta, descoperirile venind deseori în sprijinul vieții noastre. Despre tehnologie nu este necesar să aduc numeroase argumente. Tehnologia ne uimește deja aproape la fiecare oră. Astăzi ne folosim de rezultate ale tehnologiei pe care nici măcar nu le visam în urmă cu două sau trei decenii. Telefonul mobil, cu toate funcțiile lui, ajuns să fie parte integrantă a ființei umane. Omul modern nu mai poate să fie corect definit dacă nu luam în considerare tehnologia de ultimă generație. Viața omului este complet absorbită de aceste progrese pentru care ne pregătim și pe care le consumăm clipă de clipă. Astăzi de exemplu, sunt foarte multe Biserici Creștine care se hrănesc din tehnologie și au înlocuit, de exemplu, clasicele cărți de cântări cu monitoare led sau cu videoproiectoare care fac disponibile astfel versurile cântărilor. Tehnologia de care în urmă cu câțiva ani abia dacă te puteai atinge cu niște eforturi financiare uriașe, astăzi a ajuns atât de accesibilă încât aproape orice om se poate bucura de ea. De asemenea, astăzi exista posibilitatea să ați achiziționa foarte rapid o casă prin sistemul de creditare bancară, lucru aproape inexistent în vremea părinților noștri, cel puțin în România. Băncile se înghesuie să facă oferte care mai decare mai tentante iar constructorii aduc oferte numeroase. Hipermarketurile și supermarketurile sunt de asemenea pline de oferte alimentare dar și non-alimentare pentru orice buzunar și orice fel de gusturi. Străzile sunt din ce în ce mai pline de mașini chiar și în țara noastră devenind aproape o regulă de a avea cel puțin o mașină per familie.

Așa cum arată lucrurile, cel puțin la prima vedere, lumea în care trăim pare să fie una generoasă și fericită. Realitatea însă nu este deloc aceasta. Cu toate că lumea pare atât de fericită, omul este din ce în ce mai nefericit. Este nefericit deoarece el este din ce în ce mai îngrijorat cu privire la viață. Dar de unde provin aceste îngrijorări care ne împovărează atât de mult într-o lume a fericirii? Vedeți, nesiguranța este elementul cheie, cred eu, în toată această poveste. Deși avem numeroase lucruri care ne fac, cel puțin pe moment viața frumoasă, ele sunt, de cele mai multe ori generatoare de datorii. Oamenii sunt îndatorați iar acest lucru produce enormă nesiguranță. Locul de muncă nu este nici pe departe unul sigur, iar pierderea lui poate să ne treacă rapid din zona de fericire într-o zonă a dramei și a depresiei profunde. De asemenea, tehnologia care ne îmbunătățește viața știm că în același timp produce numeroase drame și chiar tragedii. Tehnologia este responsabilă de răspândirea fără precedent a pornografiei, a jocurilor de noroc și a tot felul de alte vicii devastatoare. Bolile nu au trecut datorită dezvoltării medicinii ci parcă au evoluat sub impactul poluării și a stresului. Natura parcă s-a raliat și ea în acest joc care duce la nesiguranța zilei de mâine. Din senin se pot declanșa aproape oricând fenomene naturale devastatoare care pot curma vieți sau pot aduce distrugeri greu de surmontat. Nesiguranța domnește în această lume peste tot. Lumea politică este una complet nesigură și deciziile liderilor politici ne pot schimba viața în sens negativ într-o clipă. Spectrul sumbru al războiului nu a dispărut chiar dacă spunem că a căzut cortina de fier de aproape treizeci de ani. Marie puteri militare aflate în opoziție sunt încă într-o tensiune activă iar perspectiva declanșării unor războaie devastatoare ne bântuie în mod special pe noi, cei care se pare că suntem pe linia de demarcație a acestor puteri. Nu în ultimul rând trebuie să amintim de flagelul ultimilor decenii, anume terorismul. Totul poate să fie astăzi distrus într-o secundă în urma unui atac terorist. Acești fanatici pot distruge vieții oriunde și oricând. Ei fac ca o simplă plimbare prin centru orașului, o participare la vreun festival, o plimbare prin mall sau chiar în mijloacele de transport în comună să fie o posibilă aventură periculoasă. Spectru acesta al posibilelor atentate întunecă viața în marile orașe ale Europei dar numai ale Europei. Toate aceste lucruri fac ca viața noastră să nu fie atât de fericită precum pare la prima vedere deoarece, iată, viața noastră depinde de foarte mulți factori care sunt în afara controlului nostru. Toate aceste lucruri se traduc printr-un singur cuvânt: ”nesiguranță”! Perspectiva este una și mai întunecată atunci când din Sfânta Scriptură aflăm faptul că lucrurile nu vor merge spre vindecare ci spre o accentuare. Domnul Isus Cristos însuși spune astfel: oamenii îşi vor da sufletul de groază, în aşteptarea lucrurilor care se vor întâmpla pe pământ (Luca 21:26)

Mesajul Evangheliei Domnului nostru Isus Cristos vine într-un contrast izbitor cu ceea ce lumea acesta ne oferă. Din nesiguranța lumii acesteia, Domnul ne cheamă la siguranța pe care ne-o oferă El însuși în Cuvântul său cel sfânt. Cuvântul lui Dumnezeu ne spune că totul se află în mâinile lui Dumnezeu iar Dumnezeu a câștigat victoria împotriva aceluia care, în mod abuziv, se consideră ca fiind stăpânitorul acestei lumi. Într-o lume sumbră, Domnul ne cheamă să avem încredere în El și în victoria obținută de Cristos la cruce. Domnul ne cheamă să nu ne mai bazăm pe puterile noastre ci să ne bazăm pe atotputernicia lui și pe iubirea lui. Domnul Isus Cristos este clar cu privire la aceste aspecte atunci când spune: toată puterea Mi-a fost dată în cer şi pe pământ (Matei 28:18). Cristos ne cheamă de la nesiguranța pe care lumea acesta ne-o oferă, în ciuda modernizării fără precedent, la siguranța oferită de Dumnezeu, chiar dacă acesta pare a fi una de mult perimată. Sfântul Apostol Paul spune foarte sigur pe el astfel: dacă Dumnezeu este pentru noi, cine va fi împotriva noastră? (Romani 8:31). De asemenea, Sfântul Apostol Petru spune despre siguranța noastră în Dumnezeu astfel: aruncaţi asupra Lui toate îngrijorările voastre, căci El însuşi îngrijeşte de voi (1 Petru 5:7).

Pericopa din Evanghelia Sfântului Ucenic Marcu este o dovadă foarte clară a faptului că Dumnezeu merită crezut în tot ceea ce ne spune. Este dovada clară a faptului că Dumnezeu are toată puterea de a se îngriji de noi și de toate nevoile vieții noastre de zi cu zi. În acest pasaj al Sfintei Scripturi citim faptul că aproximativ patru mii de oameni au fost hrăniți de către Domnul Isus Cristos într-un mod cu totul supranatural. Această mulțime de oameni se afla de trei zile într-o zonă pustie ascultându-l pe Domnul Isus Cristos care le predica modul minunat în care Dumnezeu, prin Fiul Său, a salvat omul de sub puterea păcatului, a morții și a Diavolului. Deși nu ne sunt redate învățăturile Domnului Isus Cristos predate cu această ocazie, ele trebuie să îi fi ținut pe oameni cu sufletul la gură atât de mult încât o parte dintre aceștia nici măcar nu au mâncat în tot acest timp. Oricum, în cele trei zile petrecute în pustiu, mulțimea a ajuns complet lipsită de hrana necesară trupului.

Un lucru important ne sare în atenție atunci când parcurgem textul nostru. Citim faptul că: Isus a chemat pe ucenicii Săi şi le-a zis: "Mi-e milă de norodul acesta; căci iată că de trei zile stau lângă Mine şi n-au ce mânca. Dacă le voi da drumul acasă flămânzi, au să leşine de foame pe drum, fiindcă unii din ei au venit de departe" (Marcu 8:1-3). Dragii mei, imaginea pe care noi o avem despre Dumnezeu, de cele mai multe ori este una falsă. Trăim mereu cu ideea că Dumnezeu este acolo sus, neatent la viața noastră, si pentru ai îndrepta atenția înspre noi și problemele noastre trebuie să ne rugăm mult de tot și cu ardoare, trebuie să împlinim diverse ritualuri și să postim des și mult. Dar pericopa noastră ne spune ceva contrar acestor idei preconcepute. Vedem în Evanghelia lui Marcu faptul că Domnul Isus Cristos este atent la problemele oamenilor și El este cel care se îngrijorează pentru oameni. El nu așteaptă ca cineva să vină și să îl informeze cu privire la faptul că există o problemă acolo cu oamenii. Domnul este acolo, în mijlocul lor, cunoscând situația lor.

Compasiunea lui Dumnezeu pentru om este evidentă în acest sens. Dumnezeu știe exact care sunt suferințele noastre și știe care sunt nevoile fiecăruia dintre noi. Nu este nevoie ca noi să ne chinuim ca să îl facem conștient cu privire la noi, așa cum, din păcate, cei mai mulți creștini cred astăzi. Realitatea este că mulți dintre creștinii de astăzi nu îl cunosc pe Dumnezeu așa cum este el cu adevărat. Milioane de creștini merg la Biserică, participă la tot felul de ritualuri religioase dar nu au o cunoaștere clară a lui Dumnezeu ci una încețoșată de numeroase superstiții și filozofii omenești. Din acest motiv, cei mai mulți creștini trăiesc astăzi în aceeași nesiguranță în care trăiește lumea necredincioasă. trăiesc așa pentru că nu în cunosc pe Cristos.

Cristos este cel care ne oferă harul său din belșug. Prin minunea lui, Domnul Isus Cristos a hrănit aproximativ patru mii de oameni folosind resurse care nu ar fi ajuns nici măcar ucenicilor. Pericopa noastră ne spune faptul că acești aproximativ patru mii de oameni au mâncat şi s-au săturat; şi au ridicat şapte coşniţe pline cu rămăşiţele de firimituri (Marcu 8:8). Nu a fost vorba despre o masă la nivel de subzistență ci din contră. Sfânta Scriptură ne vorbește despre o masă atât de îmbelșugată încât, după ce toți oamenii s-au săturat, mai a rămas o cantitate mare de mâncare neconsumată, strânsă în șapte coșuri mari. Acesta este Dumnezeul cel adevărat, Dumnezeul atât de puțin cunoscut de către cei mai mulți dintre creștini.

Diferența între creștini o face modul în care îl înțelegem și ne raportăm la persoana Domnului Isus Cristos. Din păcate, pentru foarte mulți oameni din prezent, Cristos nu este mai mult decât un om interesant. Teologia liberală a contribuit din plin la această imagine falsă despre Cristos. Din păcate, un număr extrem de mare de creștini din post-modernism se îndoiesc de faptul că relatările Evangheliilor cu privire la viața și activitatea lui Isus sunt reale, istorice. Cei mai mulți cred că acestea sunt doar niște povești fără susținere istorică. Pentru cei mai mulți creștini, Cristos este exclusiv o învățătură morală, nimic mai mult. Dar pentru noi, Cristos nu este o poveste, Cristos este o realitate istorică. Tot ceea ce citim s-a întâmplat ca atare undeva acum aproximativ două mii de ani. Nu avem de-a face cu învățături alegorice ci cu evenimente istorice. Hrănirea acesta miraculoasă a avut loc cu adevărat în istorie și ea dovedește grija pe care Dumnezeu o are față de noi. Noi credem faptul că acest Isus despre care Evanghelia ne spune că: a luat cele şapte pâini; şi, după ce a mulţumit lui Dumnezeu, le-a frânt şi le-a dat ucenicilor Săi ca să le împartă; şi ei le-au împărţit norodului (Marcu 8:6) este cu adevărat Fiul lui Dumnezeu cel prea înalt ci nu un om banal.

Dragii mei, această pericopă îl revelează pe Isus din Nazaret este Fiul lui Dumnezeu, Mesia, Salvatorul lumii. Toți cei patru mii de oameni care au mâncat pește și pâine au înțeles faptul că o minune divină a avut loc. Vă dați seama că nimeni nu a fost de părere că au fost hrăniți pe cale naturală. Acest lucru ar fi fost cu ușurință vizibil. Patru mii de pești și patru mii de pâini nu puteau trece neobservate. Oamenii prezenți acolo au înțeles că au de-a face cu o minune similară celei pe care poporul evreu a experimentat-o în pustiu după eliberarea din Egipt atunci când, în mod miraculos, Dumnezeu i-a hrănit cu mană. Oamenii prezenți la acest eveniment au înțeles că acest Isus nu este doar un foarte bun și fin cunoscător al Scripturilor, nu este doar un bun și fin predicator, nu este doar un om plin de blândețe și iubire ci este chiar Dumnezeu adevărat întrupat. Numai Dumnezeu cel adevărat putea face o astfel de minune. Prin această minune, Isus Cristos s-a revelat pe sine ca Dumnezeu iar acești oameni l-au cunoscut așa cum este el cu adevărat.

Este necesar pentru noi să înțelegem cât de important este să îl cunoaștem cu adevărat pe Domnul Isus Cristos. Să înțelegem cine și ce este El cu adevărat. Să înțelegem dacă ne putem încrede sau nu în Mântuitorul nostru. Trebuie să știm dacă ne putem baza pe Isus Cristos. Dacă El ne poate purta de grijă sau trebuie să depunem eforturi în a ne îngriji de noi înșine și de a ne rezolva singuri problemele.

Dragii mei, eu știu că toți cei care sunt creștini sinceri se confruntă zilnic cu probleme legate de necredință. Eu nu ași zice neapărat de necredință ci mai degrabă de neîncredere. Datorită păcatului este foarte dificil să ne putem încrede pe deplin în Dumnezeu. Păcatul din noi luptă mereu să ne separe de Dumnezeu iar noi experimentăm aproape zilnic acest conflict dintre carnea noastră și duhul nostru, după cum ne spune Sfântul Apostol Paul: după omul dinăuntru, îmi place Legea lui Dumnezeu; dar văd în mădularele mele o altă lege care se luptă împotriva legii primite de mintea mea şi mă ţine rob legii păcatului care este în mădularele mele (Romani 7:22-23). Păcatul ne ține robi ai neîncrederii dar Cristos a pironit pe cruce păcatele noastre eliberându-ne din această robie. Sfântul Apostol Paul ne spune clar când ne spune: acum, dar, nu este nicio osândire pentru cei ce sunt în Cristos Isus (Romani 8:1). Cristos ne-a eliberat prin moartea sa și prin jertfa sa din fii ai păcatului ne-a făcut fii ai lui Dumnezeu.

Domnul Isus Cristos promite spunând: Eu sunt cu voi în toate zilele, până la sfârşitul veacului (Matei 28:20) și de-asemenea, El ne spune: mă voi întoarce şi vă voi lua cu Mine, ca acolo unde sunt Eu, să fiţi şi voi (Ioan 14:3). Acestea sunt cuvinte care ne fac pe noi, cei care le credem, să fim siguri într-o lume atât de nesigură. Noi credem că acest Isus este Fiul lui Dumnezeu, Dumnezeu adevărat din Dumnezeu adevărat, și că el are toată puterea de a se îngriji de fiecare dintre noi. Nu lumea ne dă siguranță ci Cristos este cel care ne face să parcurgem această lume plini de pace și de bucurie. Cristos a zdrobit păcatul din noi și pentru noi Legea nu mai poartă condamnarea pentru noi. Cristos ne-a împăcat cu Dumnezeu. prin Botez noi am fost făcuți fii și fiice ale lui Dumnezeu în Cristos. Tot Domnul Cristos este cel care ne hrănește și pe noi în mod miraculos cu trupul și cu sângele său în Sfânta Împărtășanie pentru iertarea păcatelor noastre și pentru mântuirea noastră. Dumnezeu este cu adevărat cu noi!

AMIN