Cred in Duhul Sfant

Data postării: 24.02.2014 11:37:41

„Nouă însă Dumnezeu ni le-a descoperit prin Duhul Său. Căci Duhul cercetează totul, chiar şi lucrurile adânci ale lui Dumnezeu. În adevăr, cine dintre oameni cunoaşte lucrurile omului, afară de duhul omului care este în el? Tot aşa, nimeni nu cunoaşte lucrurile lui Dumnezeu, afară de Duhul lui Dumnezeu” - 1 Corinteni 2:10-11

Parcurgem astazi, prin harul lui Dumnezeu, cel de al patrulea capitol din seria de explicatii aduse Crezului Apostolic. Am vorbit in prima prelegere despre ceea ce trebuie sa intelegem prin “Credinta”, cum este credinta placuta lui Dumnezeu. Apoi am discutat despre “Dumnezeu Tatal cel Atotputernic” si despre “Domnul nostru Isus Cristos fiul lui Dumnezeu”, despre umanitatea si despre divinitatea Acestuia. Am ajuns acum la pasajul in care Crezul Apostolic afirma urmatoarele “Cred in Duhul Sfant”. In urmatoarele cateva minute vom incerca sa intelegem esenta acestei credinte a Bisericii noastre.

Duhul Sfant a cunoscut, din punct de vedere teologic, o evolutie foarte interesanta. Pentru mai bine de 1.500 ani, Duhul Sfant a fost, din punct de vedere teologic, un fel de “cenusereasa” Trinitatii, fiind mult prea putin analizat de teologia primelor secole. Abia incepand cu a doua jumatate a secolului al 19-lea , Duhul Sfant a inceput sa capteze din ce in ce mai multa atentie pana acolo incat a ajuns sa acapareze aproape in totalitate gandirea teologica a anumitor denominatii, in special ale celor cunoscute astazi sub denumirea de “carismatice”.

Pentru inceput este important sa intelegem cine este Duhul Sfant. Exista in lumea multe conceptii legate de identitatea Acestuia. Unii il vad drept o forta mistica. Altii il inteleg ca fiind o putere impersonala a lui Dumnezeu. Dar cum il vede Scriptura? Pe scurt, Biblia ne vorbeste despre Duhul Sfant ca fiind Dumnezeu, parte a Sfintei Treimi. Sf.Scriptura vorbeste in mod clar despre Duhul Sfant ca despre o persoana care detine ratiune, emotii si vointa. Faptul ca Duhul Sfant este Dumnezeu este aratat clar in multe pasaje din Sf.Scriptura, inclusiv in Faptele Apostolilor 5:3-4. In acest pasaj, Sf. Apostol Petru îl confruntă pe Anania întrebându-l pe acesta de ce a minţit pe Duhul Sfânt şi spunându-i: “N-ai minţit pe oameni, ci pe Dumnezeu”. Aceasta este o declaraţie fermă asupra faptului ca Duhul Sfant este in mod clar Dumnezeu. De asemenea, ştim că Duhul Sfânt este Dumnezeu pentru că El are atributele sau caracteristicile lui Dumnezeu. De exemplu, faptul că Duhul Sfânt este omniprezent este arătat în Psalmul 139:7-8: “Unde mă voi duce departe de Duhul Tău, şi unde voi fugi departe de Faţa Ta? Dacă mă voi sui în cer, Tu eşti acolo; dacă mă voi culca în locuinţa morţilor, iată-Te şi acolo.” Apoi în 1 Corinteni 2:10, vedem atributul omniscienţei Duhului Sfânt: “Nouă însă Dumnezeu ni le-a descoperit prin Duhul Său. Căci Duhul cercetează totul, chiar şi lucrurile adânci ale lui Dumnezeu”. Ştim de asemenea că Duhul Sfânt este o Persoană deoarece El are raţiune, sentimente şi voinţă. Sf. Scriptura ne arata faptul ca Duhul Sfânt gândeşte şi cunoaşte, ca Duhul Sfant poate fi întristat, ca Duhul Sfânt mijloceşte pentru noi, ca ia decizii conform cu voia Sa. Duhul Sfânt este Dumnezeu, a treia Persoană a Trinităţii. Credinta in Duhul Sfant ca Dumnezeu, reprezinta o ancora importanta a credintei noastre deoarece Acesta poate cu adevărat să îndeplinească rolul de Mângâietor şi Călăuzitor despre care Iisus a promis că va fi.

Foarte pe scurt mai trebuie sa abordam inca un aspect important al doctrinei despre Duhul Sfant. Suntem acum lamuriti cu privire la faptul ca Acesta este o persoana, si nu una oarecare, ci este chiar Dumnezeu in Taina Sfintei Treimi. Dar care este in mod direct rolul Duhului Sfant in viata noastra, a fiecaruia?

Sf. Scriptura ne spune deslusit ca Duhul Sfant este acela care, prin Evanghelie, invita pe oameni la Cristos. Tot prin Evanghelie, Duhul Sfant lucreaza in inima poporului lui Dumnezeu credinta, dorinta si puterea de al crede, de al accepta si de al urma pe Isus Cristos. Cu alte cuvinte, Duhul Sfant este cel care naste credinta in fiecare dintre noi.

Exista trei mari pozitii cu privire la modul in care noi am ajuns sa credem si sa ne inchinam astazi lui Dumnezeu. (1) Prima viziune este aceea ca prin vointa si puterea noastra, noi am hotarat sa credem, sa-l acceptam si sa-l urmam pe Cristos. Noi ne-am gandit, am analizat, am vrut, am putut si am actionat. Aceasta viziune afirma ca exista in fiecare dintre noi o astfel de putere spirituala. Din fericire pentru crestinism, aceasta invatatura sustinuta in mod special de ereticul Pelagius a fost anatemizata cu multe secole in urma. (2) A doua pozitie, destul de des intalnita astazi in special in cercurile romano-catolice dar si in multe dintre cercurile evenghelice, este aceea conform careia noi am facut un pas si Dumnezeu a facut un pas, astfel ca ne-am intalnit undeva la mijloc. Cu alte cuvinte, relatia noastra cu Dumnezeu reprezinta un sinergism, adica un efort voluntar de ambele parti. Atat omul cat si Dumnezeu depun eforturi personale, fiecare in dreptului lui pentru a pune bazele unei relatii prin credinta. (3) Cea de a treia pozitie, sustinuta de Reforma Protestanta si dezvoltata de marele reformator german Martin Luther, este asa-numita pozitie monergica. Adica, Dumnezeu in mod unidirectional, prin Duhul Sfant naste credinta in inima omului. Omul, fiind mort in pacatele sale, vionovat inca din prima clipa de viata, nu vrea, nu poate sa il caute si nici sa il accepte pe Dumnezeu. Acesta este rezultatul pacatului original. Dar Dumnezeu, prin Duhul Sfant, schimba aceasta inima impietrita cu una deschisa catre Dumnezeu si doritoare de al urma pe Cristos. Sf. Scriptura ne spune ca Dumenzeu este cel care ne da credinta ca un dar al milei si al dragostei Sale. Abia din acest moment omul devine capabil si interesat sa colaboreze cu Dumnezeu prin credinta. Si acest lucru se face exclusiv prin Duhul Sfant. In aceast fel gloria si slava ramane exclusiv in dreptul lui Dumnezeu cel Atotputernicul.

In aparenta, privind la Crezul Apostolic, exista riscul sa tragem o concluzie pripita. Si din nefericire nu sunt putini cei care o fac. Sunt persoane care afirma urmatoarele: “Despre Tatal, Crezul Apostolic ne spune ca este Dumnezeu Atotputernicul, creatorul cerului si al pamantului. Despre Isus Cristos afirma foarte pe larg faptul ca este Fiul lui Dumenzeu, Domnul nostru, ca a trait, ca a patimit, ca a murit, ca a inviat a treia zi, ca s-a inaltat la ceruri si sade la dreapta Tatalui si ca va revenii pentru judecata. Despre Duhul Sfant, in mod surprinzator ni se spun doar patru cuvinte: Cred in Duhul Sfant. Atat si nimic mai mult”. Dar este oare acest lucru adevarat? Doar atat de putina importanta sa arate Crezul Bisericii noastre pentru doctrina despre Duhul Sfant? Nimic mai gresit decat aceasta afirmatie trista…

Practic cel de-al treilea aliniat al Crezului Apostolic vorbeste in totalitate despre Duhul Sfant. Nu in mod direct despre persoana acestuia, ci indirect prin faptul ca face referire la lucrarea Duhului Sfant in poporul lui Dumnezeu. Care este aceasta? Este suficient sa urmarim restul de continut. Putem sa afirmam, pe baza invataturilor Sf. Scripturi faptul ca Duhul Sfant este cel care a format si continua sa sustina Biserica lui Cristos. Duhul Sfant misca inimii de pretutindeni, din orice limba, popor, etnie sau clasa sociala, barbati si femei, tineri, copii sau batrani, toti sunt condusi de Duhul Sfant in Biserica lui Cristos. In Biserica noastra, cea din Romania, Duhul Sfant ne-a binecuvantat cu inimi credincioase din toate etniile. Suntem impreuna maghiari, germani, slovaci si romani. Duhul Sfant este acela care prin lucrarea sa continua sa mentina partasia sfintilor in harul lui Cristos. Duhul Sfant este acela care pune presiune pe constiinta fiecaruia dintre noi, si ne pune astfel fata in fata cu pacatul nostru. In acest fel, Duhul Sfant ne deschide drumul spre Crucea lui Cristos, spre pocainta si spre iertarea pacatelor Apoi, iertati in jertfa lui Cristos, justificati inaintea lui Dumnezeu, prin Duhul Sfant devenim parte a poporului rascumparat, fii si fice ai lui Dumnezeu si beneficiem de invierea trupurilor si de viata vesnica. Toate acestea reprezinta minunata lucrare a Duhului Sfant in viata poporului lui Dumnezeu, a Bisericii lui Cristos, a fiecaruia dintre noi.

In Micul Catehism, de altfel Catehismul Bisericii noastere, Reformatorul german Martin Luther face urmatoare afirmatii ca o concluzie a acestei doctrine: “Cred ca nu pot ca prin propria mea ratiune sau putere sa cred in Isus Cristos, Domnul meu, sau sa vin la El; ci Duhul Sfant m-a chemat prin Evanghelie, m-a luminat cu darurile Sale, m-a sfintit si m-a pastrat in credinta adevarata; asa cum El cheama, aduna, lumineaza si sfinteste intreaga Biserica crestina de pe pamant, si o pastreaza cu Isus Cristos in singura credinta adevarata; in care Biserica crestina El imi iarta in fiecare zi si din belsug toate pacatele mie si tuturor credinciosilor, si ma va invia in Ziua de Apoi pe mine si pe toti mortii, si imi va da viata vesnica mie si tuturor celor ce cred in Cristos. Asta este, fara nici o indoiala, adevarat.”

Un artocol de Sorin Horia T.