Despre distinctia dintre Lege si Evanghelie

Daca vom intreba cinci oameni despre cum definesc ei Legea lui Dumnezeu, vom constata faptul ca vom avea parte de cinci definitii diferite. De multe ori aceste definitii caracterizeaza pozitia doctrinara a unor Bisericii din traditia crestina. Ni se va spune, probil, ca Legea reprezinta Cele Zece Porunci din Vechiul Testament. Cu siguranta vor exista si oameni care vor raspunde ca Legea reprezinta Vechiul Testament in totalitatea lui. Este foarte important sa intelegem ceea ce este Legea iar teologii lutherani sunt de acord cu faptul ca Dumnezzeu a dat oamenilor mai multe legi, unele dintre acestea fiind temporare si cu referinta la un anumit grup de persoane , in timp ce altele sunt universale si perpetue. Aceste Legi sunt grupate, pe scurt in legi leremoniale, legi cu caracter juridic si legi morale.

Legea ceremoniala este porunca lui Dumnezeu care il pune pe poporul sau in fata cu necesitatea practicarii unui cult extern si a unor sacrificii. Legea ceremoniala reglementeaza ritualurile si actiunile de cult pe care poporul Israel trebuia sa le practice cu sfintenie. Aceasta parte a Legii este expusa foarte amanuntit in cele cinci carti scrise de catre Sfantul Prooroc Moise, mai precis cartile cunoscute sub denumirea de Pentateuh, primele cinci carti ale Vechiului Testament. In anul 70 dupa Cristos, armatele romane au distrus complet templul din Ierusalim, lucrul acesta conducand la incetrea sacrificiilor animale si a liniei aaronice de preoti. In plus, autorul Epistolei catre Evrei ne spune faptul ca aceste ceremonii silegi de cult facilitau intelegerea unor lucruri care aveau sa se intample in viitor atunci cand adevaratul Mijlocitor, Fiul lui Dumnezeuse va intrupa si va trai printre noi iar mai apoi va suferi si se va aduce drept jertfa pentru mantuirea noastra. Vechiul Legamant era de origine divina insa acest legamant nu il putea face pe om perfect, el nu il putea ierta pe om de pacat. Numai Mielul lui Dumnezeu putea sa ridice cu adevarat pacatul lumii (Ioan 1:29). Aceste legi ceremoniale au fost temporare si au incetat odata cu moartea, invierea si inaltarea Domnului Isus Cristos. In consecinta, atunci cand teologii lutherani vorbesc despre distinctia dintre Lege si Evanghelie ei nu definesc Legea ca fiind aceasta colectie de legi ceremoniale si nici nu se refera la necesitatea de a le respecta in prezent.

Legea judiciara reprezinta o serie de porunci date de catre Dumnezeu pentru poporul lui Israel si care se refera la aspecte legate de viata politica si sociala, in mod special cu privire la ordinea din cadrul poporului Israel. Drept exemplu, legile judiciare contin reglementari cu privire la vatamarea corporala (Exod 21), legi privitoare la bunurile personale si responsabilitati sociale (Exod 22). Aceste legi priveau ordinea in interiorul poporului Israel si nu privea alte popoare. Din acest motiv, atunci cand teologii lutherani scriudespre distinctia dintre Lege si Evanghelie,prin Lege ei nu inteleg aceste legi juridice care aveau ce-a face exclusiv cu poporul Israel.

Legea morala reprezinta porunca lui Dumnezeu care este perena, perpetua, de la inceputul lumii si pana la finalul acesteia si a fost pusa in scris de insusi degetul lui Dumnezeu pe Muntele Sinai. Legea morala este o suma de porunci care promit viata vesnica tuturor acelora care vor putea sa le implineasca in totalitatea lor si promite un chin vesnic tuturor acelora care vor esua in a le tine in viata lor. Desi Legea morala a fost pusa in scris pe Muntele Sinai, totusi aceasta a fost cunoscuta de catre Adam si Eva in Gradina Edenului. Pana la Sinai, Dumnezeu a revelat aceasta lege morala prin insusi glasul Sau (Geneza 2:7). Aceasta lege morala este valabila in toate timpurile si pentru toti oameni si din acest motiv, atunci cand teologii lutherani vorbesc despre distinctia dintre Lege si Evanghelie, prin Lege ei se refera la aceasta lege morala sintetizata in Cele Zece Porunci. Legea morala este o lege divina deoarece ea provine in mod direct de la Dumnezeu. Legea morala promite viata vesnica acelora care o implinesc. Adam a avut capacitatea de a trai o viata perfecta si sa ramana ascultator Legii lui Dumnezeu. Cu toate acestea, Adam a esuat in a ramane in ascultare si a incalcat Legea facat ca, de atunci incolo, nici un om sa nu mai poata sa se supuna Legii in mod perfect. Legea poate da viata vesnica acelui om care o asculta in mod perfect, in totalitate, insacumacestu lucru a devenit absolut imposibil si cum nici un om nu poate sa implineasca aceasta Lege, ea a devenit un obstacol in calea mantuirii omului fiind acel lucru care il condamna. Legea lui Dumnezeu il pune pe om fata in fata cu propriul lui esec in a asculta si cu propriul lui pacat. Reforma Lutherana din Secolul al XVI-lea a restaurat intelegerea biblica a Legii lui Dumnezeu afirmand ca Lega dezvaluie pacatul si rodul acestuia, demostrand natura corupta a intregii umanitati. Omul este dovedit ca un dusman al lui Dumnezeu si prin aceasta el este condamnat la mania vesnica a lui Dumnezeu deoarece omul se afla in robia pacatului si, prin sine insusi, nu se poate elibera niciodata din aceasta robie.

Vom lasa acumLegea deoparte si vom discut un pic despre Evanghelie. Ca si in cazul Legii, daca vom intreba cinci oameni cu privire la ceea ce inteleg ei prin Evanghelie, cu siguranta vom primi cinci raspunsuri diferite. Sunt oameni care vor afiram ca Evanghelie se refera la primele patru carti ale Noului Testament. Chiar si in mediul teologic evanghelic exista doua definitii majore a Evangheliei. Ea este definita uneori drept lucrarea pe care Cristos a savarsit-o si a proclamat-o in timpul vietii sale pe pamant, aceasta definitie incluzand expunerea lui Cristos fata de lege si necesitatea pocaintei, iar, uneori, Evanghelia mai este definita drept lucrarea de predicare a harului lui Dumnezeu. In sens larg, Evanghelie se revera la toate invataturile lui Isus Cristos si desemneaza intreaga doctrina prezentata in Noul Testament atat prin Isus Cristos cat si prin Sfintii Apostoli. Totusi, atunci cand vorbesc despre Evanghelie, Marturisirile de Credinta Lutherane au in vedere expunerea doctrinei harului, doctrina predicata in toate paginile Sfintelor Scripturi, de la Geneza si pana la Apocalipsa. Evanghelia este cea care aduce libertatea gratuita si este in contrast cu Legea care il pune pe om in robia pacatului. Din acest motiv este mesajul Evangheliei atat de minunat deoarece toti cei care il aud inteleg faptul ca Dumnezeu i-a eliberat, prin Isus Cristos, din robia pacatului. Acesta este lucrul pe care l-au avut in vedere teologii lutherani confesionali atunci cand vorbesc despre distintia dintre Lege si Evanghelie. Evanghelia este de origina divina fiind revelatia lui Dumnezeu si este o doctrina despre har deoareceea ne aduce vestea cea buna ca Isus Cristos a satisfacut cerintele legii si a platit pentru toate pacatele noastre pe cruce castigand astfel iertarea tuturor pacatelor noastre si justificandu-ne asftfel inaintea lui Dumnezeu fara nici un fel de merit din partea noastra. Este mesajul conform caruia omul poate sa traiasca prin credinta.

Atunci cand vorbim despre distinctia dintre Lege si Evanghelie, este important sa afirmam ca aceste doua aspecte nu sunt sinonime cu Vechiul Testament, respectiv Noul Testament. Legea si Evanghelia sunt predicate atat in Vechiul cat si in Noul Testament. Merita sa dam un pic de atentie acestui aspect si sa afirmam faptul ca, de exemplu, in Sfanta Epistola adresata Romanilor, Sfantul Apostol Pave ne spune ca: „Legea, negresit, este sfanta, si porunca este sfanta, dreapta si buna” (Romani7:12). Deasemenea, in discutia dintre Domnul Isus Cristos si un intelept evreu, atunci cand acesta din urma a pus intrebarea “ce sa fac ca sa mostenesc viata vesnica?”, Mantuitorul i-a raspuns:“ ce este scris in Lege?” iar mai apoi ii spune urmatoarele: “fa asa, si vei avea viata vesnica” (Luca 10: 25-28). Deasemenea, Evanghelia este predicata intr-un mod minunat in Vechiul Testament atunci cand citim despre caderea in pacat a lui Adam si a Evei. Acolo este descoperita proto-evanghelia, sau prima Evanghelie, care consta in urmatoarea promisiune: “vrajmasie voi pune intre tine si femeie, intre samanta ta si samanta ei. Aceasta iti va zdrobi capul, si tu ii vei zdrobi calcaiul" (Geneze 3:15). Alte expuneri ale Evangheliei le intalnim in promisiunile facute lui Avraam dar si in cartea de rugaciune a Psalmilor (vezi Psalmul 110).

Efectele Legii si a Evangheliei constau in convingerea pacatosului cu privire la starea de pacat in care si afla si la mania lui Dumnezeu indreptata impotriva pacatului, apoi justificarea pacatosului poacait prin credinta in Isus Cristos, cel care a platit pentru pacatele omului si conservarea in credinta a omului reinoit prin Duhul Sfant. In pocainta, Legea produce intelegere in mintea omului cu privire la prapastia dintre om si Dumnezeu si il trimite pe acesta, prin credinta, la Evanghelie care ii vorbeste despre Cristos si jertfa sa si despre justificare tuturor acelora care se incred in promisiunea lui Dumnezeu. Legea prevede ceea ce omul trebuie sa faca pentru a trai in voia lui Dumnezeu pe cand Evanghelia ne arata ceea ce Dumnezeu a facut pentru noi, din proprie placere si gratuit (fara sa ceara nimic in schimb) pentru omul pacatos.

In consecinta, Bisericile Lutherane Confesionale vor predica intotdeauna Legea si Evanghelia impreuna. Nu le va despartii si nu va pune accentul pe una in dauna celeilalte. Daca predicam numai Legea, efectul va consta in trimiterea oamenilor in depresie spirituala ajungand ingroziti de mania lui Dumnezeu. Daca vom predica numai Evanghelia, oamenii nu isi vor constientiza pacatul si nu vor putea sa inteleaga nevoia pe care o au dupa Cristos si dupa har. Dar atunci cand Legea si Evanghelia sunt predicate corect, impreuna si pastrand distinctia dintre ele, omul isi va intelege starea pacatoasa si se va agata de Cristos, prin credinta, pentru mantuire si vindecare din pacat. Acesta distinctie dintre Lege si Evanghelie cat si necesitatea de a le predica impreuna trebuie a reprezinte modul de predicare a fiecarui preot evanghelic lutheran. Numai in acest fel vom reusi sa ii aducem pe oameni in bratele lui Cristos, Dumnezeu intrupat care a murit pentru pacatele noastre pentru a ne duce in viata vesnica. De acest mesaj are nevoie omul pana la sfarsitul istorie.

Un articol de Sorin H. Trfa